Acasă Opinii Chimia Rm. Vâlcea – file de poveste

Chimia Rm. Vâlcea – file de poveste

555
0

Chimia Rm. Vâlcea – file de poveste

de Constantin Gorun (Mioveni-Argeş)

 
Îmi pare rău, stimaţi cititori, că o să vă dezamăgesc! Nu, nu îmi propun să scriu o istorie a fostei echipe de fotbal CHIMIA RÂMNICU-VÂLCEA. Las această treabă, deloc uşoară, pe seama specialiştilor şi a statisticienilor. Poate va face acest lucru chiar o persoana din clubul cu acest nume care, sunt convins, are acces la istoria clubului şi la date.
Nu pot trece însă cu vederea că, student fiind, la Cluj-Napoca, în anul 1974, am fugit de la cursuri, cu celebrul accelerat 336, pentru a participa la decisivul meci cu ŞOIMII SIBIU, meciul promovării în Divizia A. Cei de vârsta mea îşi amintesc, cu siguranţă că, atunci s-a înregistrat cel mai mare număr de spectatori din istoria clubului, peste 22.000 de oameni, unii dintre ei, printre care şi subsemnatul, căţăraţi în locurile libere din copacii sau locuinţele din preajma stadionului.
Meciul a fost transmis, în premieră pentru România acelor ani, la postul de radio Craiova, de către reputatul şi regretatul comentator sportiv Sebastian Domozina. Spectatorii, în majoritatea lor, aveau miniradiourile atârnate de gât, iar atmosfera a fost incendiară, cum probabil nu se va mai întâmpla, în curând, în România, la nivelul diviziei B. (Apropos de radio: citesc şi nu-mi vine să cred!? Meciurile echipei naţionale şi din Divizia B se vor transmite doar pe suprafeţe mici din România, întrucât aşa vrea domnul Ionuţ Lupescu, de la  FRF.  Pe vremuri ne uitam la meciurile televizate de către vecinii noştri bulgari. Vom ajunge la fel şi cu transmisiile radio?!). Chimia a câştigat! Şoimul a fost „răpus”, iar vâlcenii au promovat, pentru prima data, în Divizia A. Am văzut atunci un meci adevărat, cu fotbalişti care jucau doar din plăcere, pentru un public minunat. Am văzut vâlceni fericiţi! O, TEMPORA…!
Unde-i acum fanionul fotbalului vâlcean? Într-un număr anterior întrebam şi vă întrebam, stimaţi cititori, cine şi de ce se opune ca actuala echipă de fotbal, cu mari şanse de promovare în Divizia A, să nu poarte numele de CHIMIA? Aşa cum spunea şi Alin Savu, într-un recent interviu, şi are mare dreptate, „Universitatea Craiova nu-i mai bună decât CSM, doar că este mai cu nume, mai cunoscută, doar atat”! Noi de ce nu vrem să fim „mai cu nume”? De ce am arhivat şi indexat renumele CHIMIA?
Mulţi vor spune că performanţele celor două cluburi, de-a lungul timpului, nu pot fi comparate şi aşa este. Dar, comparativ cu cluburi mai mici din Divizia A, Chimia este şi acum deasupra multora dintre ele. Chimia, în Divizia B, a fost tot timpul în prim-planul competiţiei, iar echipe mari din Divizia A tremurau de frica aflând că în fazele superioare ale Cupei României vor întâlni aceasta ambiţioasă echipă. Din nefericire, unele meciuri ale Chimiei în această competiţie au fost de infarct, cum se spune, înregistrându-se chiar un deces în rândul spectatorilor, aici, în Argeş, la Pitesti, într-un meci cu Metalul Bucureşti, dacă-mi amintesc eu bine! Comparativ cu FC Argeş, ca să dau un exemplu mai aproape de mine, Chimia are avantajul că deţine un trofeu al Cupei României, iar Argeşul încă tânjeşte după el. La Chimia au jucat, de-a lungul timpului, nume mari de fotbalişti şi numai memoria nu mă ajută să-i amintesc pe toţi şi pentru asta le cer scuze: Stana, Roşca, Şutru, Cincă, Haidu, Tătaru, Lepadătu, Gojgaru, Cornel Nicolae, Carabageac, Lazăr, Preda, Savu, Catargiu, Mangalagiu, Verigeanu, Kassai etc etc. Ei formează CHIMIA MAXIMA! Ei, antrenorii şi conducătorii lor de atunci. Şi pentru asta, au respectul şi mulţumirile noastre!
Acest palmares, trebuie dus în teren de actuala echipă, care este atât de bine poziţionată în lupta pentru promovare. Un scriitor vâlcean, într-un roman celebru, spune: „domnilor, am ratat clipa!” Eu zic ca nu e bine să ratăm acest moment şi să folosim toate mijloacele (puţine, pe care le avem) pentru a rezista într-o lupta unde, se pare, nu spun o noutate, locurile în clasament nu sunt stabilite în toate cazurile pe terenul de joc. În teoria motivaţională a echipelor, indiferent de natura lor, exista ceea ce se cheamă CAPACITATEA SIMBOLICĂ. Un simbol uneşte şi inimi şi oameni diferiţi, cu activităţi şi convingeri diferite. Prin acest simbol, oamenii se identifică şi au ceva în comun. Ce simbol trebuie să unească mintea şi inima celor care formează azi CSM-ul, de la fotbalişti la maseur, de la antrenor la conducere? Răspunsul este unul singur: CHIMIA RÂMNICU-VÂLCEA!
Uniţi sub acest simbol vom putea depăşi momentele dificile, nu puţine, din retur. Vom avea mulţi Bocăneala şi echipe arogante, iepuri pentru alţii, de înfruntat. Fotbaliştii când intră pe teren să aibă în inimă şi suflet acest simbol: CHIMIA. Şi vor fi de trei ori mai puternici! Nu-i o chestiune metafizică, este o problemă de motivaţie pentru noi şi de demotivaţie pentru adversarii noştri. Returul este un drum la capătul căruia ne pot aştepta mari satisfacţii. Este clar că preţul acestora va fi, în unele situaţii, ridicat, pentru că nu există câştig dacă nu există durere. Simbolul nostru, CHIMIA, presupune, în aceeaşi măsură mândrie şi implicare şi din partea noastră a spectatorilor, a presei şi a potenţialilor sponsori. Să nu ne comportăm doar ca simpli spectatori ai acestui fenomen. Altfel, în poziţia de spectatori, vom şti întotdeauna ce trebuie să facă fotbaliştii şi antrenorii. Dar daca vom coborî din tribuna pe terenul de joc?!
Ce ziceţi, domnilor, ne daţi simbolul înapoi? Ar fi transferul de senzaţie al acestei ierni! Şi, dacă tot se apropie amicalul cu Steaua, imaginaţi-vă cum ar arăta afişul de meci: CHIMIA RÂMNICU-VALCEA – STEAUA BUCUREŞTI!  Sună bine, nu?!