Opinii
Blestemul si mândria vâlcenilor
Blestemul şi mândria vâlcenilor
de Florin Mănoiu
A trecut aproape o săptămână de la dramatica partidă de handbal dintre Rulmentul Braşov şi Oltchim Râmnicu Vâlcea, însă sentimentele trăite în direct la acel meci, în sală, au rămas de actualitate. În faţa celor câteva sute de suporteri braşoveni şi a mii de telespectatori din ţară, supremaţia în handbalul feminin românesc şi-au disputat-o vâlcenii, iar acest lucru a fost recunoscut şi necontestat de către braşovenii câştigători ai acestui duel dintre vâlceni. Sentimentul trăit în clipa în care întreaga sală braşoveană a scandat numele antrenoarei Mariana Târcă a fost identic sentimentului trăit în anii de glorie ai echipei noastre de aici, din Râmnic, când aceeaşi doamnă a handbalului românesc a adus ultimul titlu pentru Oltchim şi prezenţa în finala Cupei Cupelor. Bucurie şi mai mare m-a încercat spre finalul partidei când am văzut că fetele noastre, puternic contestate din toate părţile, au întors rezultatul şi păreau să-şi apropie o victorie dramatică. O sală întreagă era redusă la tăcere, iar din loc în loc, acolo unde erau grupuleţe de vâlceni, erau ridicate mâinile în sus de bucurie. Atunci i-am observat pe salariaţii firmei URBAN aplaudând reuşitele partidei, cu precădere ale echipei Oltchim şi am fost surprins să constat că ei, angajaţii sponsorului grupării braşovene, se bucură pentru succesul „adversarilor“. Greu trebuie să le fi fost lor, dar mult mai greu lui Doru Florescu, cel care mi-a spus la final că mare i-a fost bucuria succesului, dar la fel de mare regretul că învinsă a fost o echipă din Vâlcea. Pentru noi, ceilalţi, sentimentul a fost acelaşi: am fost mândrii că handbalul românesc este dominat de către vâlceni, acum Târcă şi Florescu, dar parcă un blestem a făcut ca în acelaşi timp să suferim pentru că HC Oltchim, iubita noastră echipă, a pierdut oarecum nemeritat, pentru că alta era soarta întâlnirii dacă Branişte nu rata lovitura de la 7 metri. Oltchim a pierdut doar o bătălie, nu încă şi războiul, iar dacă la final ne va fi dat să aflăm că Rulmentul Braşov se va încununa cu laurii titlului naţional, regretul că Vâlcea nu este pe primul loc nu va mai fi la fel de mare ca atunci când campioane erau echipele Silcotub Zalău ori Rapid Bucureşti. Dintr-un alt punct de vedere, situaţia din Liga Naţională de Handbal feminin seamănă foarte mult cu ceea ce ne-a oferit echipa naţională la Mondialul din Rusia. În rândul vicecampioanelor mondiale nu s-a aflat nici o handbalistă din lotul actual al HC Oltchim. Parcă era un blestem! Dar în acelaşi timp era şi mândria că cele mai bune handbaliste s-au fosmat şi s-au lansat la Râmnicu Vâlcea. Prin ele, fie că este vorba de Luca, Huţupan, Gogârlă sau Vărzaru, noi am fost mândrii că suntem vâlceni, iar pentru tot ceea ce a dat bun handbalului românesc, indiferent dacă ne referim la Naţională sau la liderul Ligii, îţi mulţumim ţie, Oltchim Rm. Vâlcea!
