„Din cauza mea se lasă fetele de alergat!”

• Atletismul vâlcean are un singur nume: Marinela Mazilu

Performanţa sportivă, ca orice alt tip de performanţă, implică, pe lângă devotament permanent faţă de obiectiv, şi surse de sponsorizare care să îmbunătăţească rezultatele şi să faciliteze obţinerea de noi rezultate. În lipsa acestor fonduri, performanţa stagnează la un moment dat. Când vorbeşti de atletismul vâlcean juvenil, un singur nume îţi vine în minte: Marinela Mazilu. Rezultatele extraordinare obţinute de Marinela Mazilu la concursurile naţionale şi europene de atletism i-au acordat de drept pseudonimul de Ionela Târlea. La numai 16 ani – este născută pe 12 aprilie 1991,fiind elevă în clasa a X-a, la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”- are aproape 10 medalii, după numai trei ani de atletism.

De cât timp ai păşit pe terenul atletismului?

Am început să practic atletismul acum trei ani de zile, la îndrumările domnului Enache Marcel, cu care m-am antrenat şi judo, iar apoi dânsul m-a îndrumat spre atletism, descoperindu-mi calităţi spre acest sport.

Care sunt cele mai remarcabile performanţe cu care te mândreşti?

Anul acesta am fost în Turcia cu întreaga delegaţie a României. A fost prima mea ieşire la un turneu internaţional, reuşind să obţin un loc 2 cu echipa, iar la individual am obţinut locul 6 la proba de 100 de metri.

În afară de acest turneu, în plan naţional, care sunt rezultatele tale?

În fiecare an particip la competiţia de la Craiova, la Memorialul „Mihai Nistor”, unde nu am gasit nici un concurent real. Am obţinut de fiecare dată locul 1 la toate probele, respectiv, 60, 100 şi 200 de metri.

Beneficiezi de vreun program de antrenament special, îţi pregăteşti condiţia fizică pe vreun program anume?

Nu. De obicei, mă antrenez singură, chiar şi în timpul liber pe care îl am. Antrenorul nu prea se ocupă de mine. Îmi dă anumite sarcini, după care dispare şi trebuie să le fac singură. Nu se ocupă de mine aşa cum aş vrea. Nu este serios deloc. Aş dori să am un program mult mai riguros şi care să fie oarecum o garanţie a performanţelor mele.

Şi, totuşi, în lipsa unui antrenor, ai reuşit nişte performanţe extraordinare. Ce medalii ai mai luat?

În fiecare an am luat câte o medalie la proba la care am concurat. In 2004 şi 2005 am luat medalia de bronz la probele de 200 şi 300 de metri, cu lotul de juniori 2. În 2006 şi 2007 am luat argintul la 60 de metri.

Ce părere au colegele tale despre rezultatele obţinute?

Mă încurajează de fiecare dată când particip la vreo competiţie, însă ele refuză să concureze când ştiu că şi eu sunt la aceeaşi probă. Din cauza mea, multe fete renunţă la a mai practica atletismul. Eu consider că este o prostie, datorită faptului că astfel se creează în interiorul echipei o concurenţă care este benefică pentru noi toate. În lipsa unui concurent puternic motivaţiile scad.

Ai stabilit vreun record de timp de când practici atletismul?

Chiar anul acesta am reuşit să scot nişte timpi foarte buni. Pe distanţa de 60 de metri am scos 7,98, la 100 de metri – 12,80 şi pe 225 de metri – 25,80.

Cum îţi petreci timpul liber?

Stau foarte mult pe la bunici, mai ales că acum beneficiez de puţin timp liber, până pe 20 august când voi pleca la Năvodari împreună cu lotul de juniori pentru a relua antrenamentele. În rest, nu prea pot sta, pentru că îmi place să mă antrenez zilnic, mai ales că nu beneficiez de un antrenament profesionist, ca alte sportive care se pregătesc de două ori pe zi. Eu nu mă antrenez decât o dată, pentru că, după cum am mai spus, antrenorul Mihail Despoiu nu prea îmi acordă suficientă atenţie, cât ar fi necesară pentru un sport de performanţă.
Lucian CORNECI