O simpla joaca
Opinie pe semicerc
M-am gândit la următorul aspect. Dacă aş fi fost pus în situaţia de a transmite în direct ceea ce s-a întâmplat la dubla „chimistelor” cu belgiencele de la Antwerpen probabil că n-aşi fi ştiut ce să spun. Acesta ar fi fost un adevărat examen de maturitate jurnalistică pentru mine. Şi nu numai. Pentru că ceea ce a fost în Polivalentă la sfârşitul săptămânii trecute nici nu ştiu cum poate fi catalogat. Nu ştiu dacă e bine spus că a fost circ. Pentru că dacă mă gândesc bine n-a prea fost circ. Dar ce-a fost? În mare parte ceea ce a fost în teren a semănat mai degrabă cu un antrenament cu public al grupării vâlcene. Acum, nu ştiu dacă trupa lui Tadici avea nevoie de aşa ceva. Şi totuşi aceste două meciuri trebuiau jucate. Şi s-au jucat. S-au jucat mai degrabă „chimistele” cu echipa asta de copile. A fost o joacă pe care fetele noastre au încercat să nu o transforme în delizoriu. Adică, am văzut adesea că fetele noastre au avut bunul simţ de a lăsa impresia că nu-şi desconsideră adversarul şi că joacă şi contra acestuia cu toată seriozitatea. Deşi s-a văzut de la o poştă diferenţa clară de valoare dintre cele două time-uri. Pe Tadici nu l-am văzut niciodată aşa de liniştit. În mare parte din meci pentru că totuşi adesea vulcanicul antrenor vâlcean s-a ridicat şi şi-a certat elevele. Am văzut chiar la un moment dat o expresie de mirare pe faţa Narcisei Lecuşanu, jucătoare ce tocmai fusese schimbată şi care era în continuare certată de Tadici. De parcă Narcisa ar fi vrut să-i spună acestuia: ce ai, tată, şi la scorul ăsta ne cerţi?!
Nici nu ştiu, privind acum la aceste două jocuri dintre „chimiste” şi echipa asta de amatoare, îmi dau seama o dată în plus ce discrepanţă de valoare este între campionatele unor ţări precum Belgia şi campionatul unei forţe care rămâne vicecampioana lumii, că vor sau nu alţii, precum România. La conferinţa de presă de după cele două meciuri tehnicianul oaspetelor s-a arătat onorat de faptul că s-a aflat pentru câteva zile în Râmnic. Am aflat atunci cu surprindere că echipa asta, Antwerpen, pentru care stai o săptămână să-i scrii numele, e pe locul doi în campionatul intern al Belgiei. Păi dacă o echipă ca asta e pe locul doi, cum o arăta una de pe locul şapte, de exemplu?! Sigur, dacă e să fi răutăcios, chiar şi după aceste două duble de antrenament poţi găsi lucruri mai puţin plăcute la vâlcence. Ţinând cont de „valoarea” adversarului întâlnit, Tadici le-a dat şanse tuturor „chimistelor” să joace. Ei, aici ar fi un punct negativ. Începe să se confirme ceea ce ex-zălăuanul afirma cu titlu de avertisment cu ceva timp în urmă. Unele dintre actualele componente ale echipei sunt parcă depăşite de situaţie. Fără a da nume, însă, Tadici a spus că e dispus ca săptămâna aceasta să facă şi curăţenie. Aşadar, vor mai pleca, cert, de la Oltchim, patru sau cinci jucătoare. Eu nu vreau să dau pronosticuri dar îmi permit să fac anumite constatări. Nu ştiu dacă este pe lista posibilelor plecări, dar nu înţeleg ce se întâmplă cu Anişoara Marcu. Ajunsă cândva pivotul naţionalei, Marcu nu mai joacă mai nimic acum. Nici Oana Manea nu se mai regăseşte ca altădată, la fel şi Geta Grigore. Repet, e o constatare, fără a avea pretenţia de a deţine adevărul absolut. Acum, gata cu joaca. Deja avem treabă şi va trebui să trecem la lucruri serioase. Greul abia acum începe. Asta dacă nu cumva vom avea noroc iarăşi şi vom pica tot cu o echipă din asta mai slab cotată. Să dea Domnul, aşa să fie.
