„Stadionul din Şirineasa va fi gata până cel târziu la sfârşitul acestui an”
Din momentul în care s-a implicat în fotbalul judeţean, adică din urmă cu mai bine de 10 ani, profesorul Dan Săraru şi-a fixat un obiectiv. Şi-a dorit să ajungă la un moment dat în Liga a III-a. A fost aproape de a obţine acest lucru cu AS Şirineasa, dar neşansa şi alţi factori au făcut ca echipa să continue doar la Liga a IV-a. Între timp Dan Săraru a acumulat o vastă experienţă la nivelul fotbalului judeţean, a demarat proiectul ce vizează construirea unui stadion modern, astfel că acum sunt îndeplinite aproape toate condiţiile pentru a se putea gândi la cel de-al treilea eşalon fotbalistic a ţării.
Primarul din Şirineasa ne-a vorbit în cadrul unui interviu despre istoria echipei pe care o conduce, despre juniori republicani, dar şi despre cum se prezintă fotbalul judeţean în acest moment, în opinia sa.
* S-a încheiat un nou sezon de Liga a IV-a. Ce părere aveţi despre acest campionat, ţinând cont de faptul că echipa de pe primul loc a reuşit să promoveze?
– În sezonul 2008-2009 consider că valoarea campionatului a fost una bună, spre foarte bună, având în vedere faptul că s-a decis câştigătoarea campionatului în ultima etapă şi echipa de pe primul loc a reuşit, după 11 ani, să câştige un baraj pentru judeţul Vâlcea, de promovare în Liga a III-a. La acest succes consider că există o mică parte de contribuţie a fiecărei echipe de Liga a IV-a care a participat la campionatul de anul acesta pentru că, având o competiţie puternică, dai şi o câştigătoare puternică.
* Cum apreciaţi comportarea echipei AS Şirineasa din acest an competiţional?
– Comportarea echipei AS Şirineasa eu o consider bună, pentru că a fost îndeplinit obiectivul, clasarea în primele 5-6 echipe ale campionatului. N-a fost totuşi îndeplinit obiectivul de calificare în finala Cupei României, dar n-am reuşit acest lucru şi pentru că am avut neşansa la tragerea la sorţi ca în sferturile de finală să picăm exact cu viitoare câştigătoare a competiţiei. Am jucat cu Ghecon pe 1 martie, pe terenul de la Fîrtăţeşti. Am făcut un joc foarte bun, unul dintre cele mai bune jocuri din această primăvară, fiind învinşi greu, după un 11 metri discutabil. Am dominat net prima repriză, repriza a doua a aparţinut gazdelor şi am fost eliminaţi. Dacă am fi avut noroc la tragerea la sorţi şi meciul s-ar fi disputat la Şirineasa, cred că noi eram echipa care mergea mai departe. Pentru că de foarte multe ori contează terenul pe care-ţi desfăşori meciurile.
AS Şirineasa, cea mai veche echipă din Liga a IV-a
* Aveţi multe amintiri cu AS Şirineasa. Care-ar fi istoricul acestei formaţii?
– Am reînfiinţat echipa din Şirineasa în februarie 1998. În acea perioadă nu lucram în administraţie, ci în domeniul privat. Aveam o firmă mijlocie spre mare, eram preşedinte la Minerul Cernişoara, echipă cu care am reuşit în primul sezon, prin implicare financiară şi administrativă, salvarea de la retrogradare. Iar în al doilea sezon creasem o echipă competitivă. Din motive de neimplicare a autorităţilor locale, în octombrie 1998, m-am retras de la conducerea Minerului Cernişoara şi am rămas doar cu AS Şirineasa, pe care am înscris-o în locul unei echipe care n-a mai continuat în campionat, Minerul Ocnele Mari, dacă nu mă înşel. În afara concursului, pentru că nu avea voie să dispute meciuri oficiale care să conteze în clasament. A prins bine acea jumătate de sezon pentru că jucătorii au văzut ce înseamnă fotbalul organizat şi au înţeles că pentru a avea o echipă competitivă nu poţi să te bazezi doar pe elementul autohton. În campionatul 1998-1999 a fost un prim pas spre performanţă. În returul acelui campionat a venit primul antrenor de valoare al echipei, profesorul Lucian Catargiu, iar echipa s-a bătut până pe finalul campionatului la promovare cu Electra, care retrogradase cu un an înainte şi cu o a doua echipă din Călimăneşti, Viitorul parcă se numea. Am făcut, însă, un 1-1 cu Electra şi acela practic a desemnat câştigătoarea când mai erau vreo 3-4 etape. Electra a promovat. Anul următor am făcut o echipă şi mai puternică şi în sezonul 1999-2000 am promovat în Divizia D. Din 2000 până în 2009 echipa a activat neîntrerupt. Este cea mai veche echipă din Liga a IV-a, are 10 campionate neîntrerupte. 10 campionate frumoase, în care AS Şirineasa a terminat de fiecare dată în prima jumătate a clasamentului. A fost şi un sezon, 2003-2004, în care echipa a încercat să promoveze în Divizia C. Am fost la mare luptă cu Tineretul Rm. Vâlcea. Din păcate, în meciul direct din retur, deşi am condus cu 2-0 la pauză pe terenul Tineretului, în partea a doua a întâlnirii s-au întâmplat anumite minuni de natură extra-sportivă şi am fost învinşi cu 3-2. A fost o înfrângere dureroasă la momentul acela. A câştigat Tineretul campionatul, dar din păcate echipa nu a activat la nivelul Ligii a III-a, astfel Vâlcea pierzând un loc în acest eşalon. Am fost întrebat tot timpul, dacă aş fi câştigat, aş fi jucat în Liga a III-a sau aş fi vândut locul? Şi răspunsul meu a fost de fiecare dată că aş fi găsit modalităţi de a juca în Liga a III-a, probabil într-una din localităţile care mai avuseseră echipe la acest eşalon şi aveau terenuri ce puteau fi omologate. Cel mai aproape era Băbeni şi cred că acolo am fi reuşit şi un parteneriat cu primăria sau Cozia Forest pentru a activa în Liga a III-a. Aş mai fi avut posibilitatea să joc la Horezu, la Berbeşti sau Brezoi.
„Lia Manoliu” de Şirineasa
* Au început lucrările la noul stadion din Şirineasa. În ce stadiu se află acestea?
– După ce am ratat promovarea, mi-am dat seama că, pentru a spera că o să activez la un nivel superior, trebuie în primul rând să lucrez la infrastructură. Şi a venit momentul în care, iată, pot să lucrez la infrastructură, prin programul de baze sportive iniţiat de către Guvernul Tăriceanu. Am reuşit să ne prezentăm cu un proiect care a fost inclus în lista celor propuse pentru finanţare şi în primăvara acestui an am demarat procedurile de achiziţii publice, licitaţii pentru proiectare, pentru execuţie lucrări. S-au desfăşurat în termene şi în acest moment am mare bucurie că se lucrează la baza sportivă, e un întreg şantier. Aşa, la o scară mult mai mică şi metaforic vorbind, atunci când trec prin dreptul şantierului mă gândesc că aşa se cam lucrează şi la stadionul Lia Manoliu. Cu alte cuvinte, stadionul din Şirineasa e un „Lia Manoliu” mai mic. Acum se lucrează la amenajarea terenului, dar va începe în curând şi construcţia vestiarelor. Baza sportivă este construită după modelul I, dat de către FRF, care cuprinde un stadion de dimensiuni olimpice, de 105 metri lungime şi 65 de metri lăţime, cu vestiare, o zonă mare de parcare şi o tribună de 500 de locuri. Este prevăzut pentru acest model o pistă de atletism cu două culoare pe o parte, iar pe cealaltă cu un culoar pentru sărituri. Sper ca proiectul să fie finalizat, dacă va fi asigurată finanţarea ritmică de către Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţei, până cel târziu la sfârşitul acestui an, în luna decembrie. Eu am şi o parte mare de confinanţare, de 37 % din aproximativ 8 miliarde de lei vechi, pentru care mă zbat, pun bani deoparte, îi drămuiesc. Sper să reuşesc să finalizez proiectul şi cu ajutorul Consiliului Judeţean, care ne-a sprijinit şi cu alte ocazii.
* Ideea colaborării cu CSM sau cu un om de fotbal din judeţ mai este de actualitate? În privinţa juniorilor, am înţeles acum că se bat mai multe echipe pentru a-şi asigura serviciile lor…
– Da, ideea mea de a menţine grupa de juniori A republicani a fost preluată de alţii şi m-am cam supărat pentru acest lucru. Cu CSM-ul am avut discuţii, chiar acum o săptămână, dar acolo nu se doreşte menţinerea grupei 1990-1991, probabil din motive obiective. Copiii de 1991 urmează să fie cuplaţi cu cei de 1992 şi să formeze grupa juniorilor republicani A. Restul, de 1990, o parte îşi iau zborul spre facultăţi, îmbină învăţătura cu sportul şi probabil că vor activa în alte zone ale ţării. Iar alţii, doi-trei, cel puţin, vor fi opriţi în lotul echipei mari. Aici fac o paranteză. Dacă e adevărat ce-am citit în presă, că domnul Artimon şi-a prelungit contractul cu CSM-ul, este un lucru foarte bun, reprezintă una dintre marile victorii ale fotbalului vâlcean. Pentru că el a muncit cu pasiune la Vâlcea, are deschidere foarte mare către copii şi juniori şi va avea succes dacă va fi lăsat să-şi facă treaba, fără se i se mai impună promovarea. Face antrenamente cel puţin o dată pe săptămână cu toţi copiii valoroşi de la toate grupele, începând cu grupa de 1995-1996. Sunt câţiva copii care sunt în vizorul domniei sale şi care ar putea face saltul spre fotbalul de performanţă. Dar acest salt este greu. Sunt foarte mulţi părinţi care nu înţeleg că se pătrunde din ce în ce mai greu în fotbalul de performanţă. „Invazia” cu străini aduşi din Africa sau din ţări cu fotbal de mâna a doua sau a treia din Europa, a blocat foarte mult creşterea copiilor din România.
Referitor la colaborarea cu CSM, nu ştiu ce să spun. Este posibil ca o parte din copiii de 1990, cei care nu pleacă la facultăţi, să vină la Şirineasa. Dar nu e nimic cert. Chiar dacă am invitat toată grupa de juniori A republicani la banchetul pe care l-am făcut pentru AS Şirineasa, atunci când a avut loc şi Cupa Şirineasa, n-am discutat despre acest lucru. Nici cu Dinamo n-am discutat. Pe domnul Mustăţea l-am căutat la telefon, dar nu l-am găsit. E posibil să fi fost în concediu. Urmează să am o discuţie cu domnia sa pentru o eventuală colaborare, la fel şi cu patronul de la Sportul. Dacă vom găsi o modalitate prin care, unindu-ne două persoane forţele, să facem o echipă puternică, eu sunt deschis la colaborare.
„Ratarea din finala turneului semifinal l-a marcat mult pe Leonard”
* A fost un sezon reuşit şi pentru băieţii dumneavoastră. În fiecare etapă, unul sau celălalt a reuşit să marcheze în campionatele în care au activat. Ce viitor le întrevedeţi?
– Da, a fost un sezon reuşit şi m-am bucurat. Cel mare, Ioan Cătălin, a fost pentru a doua oară consecutiv la un turneu semifinal cu grupa de juniori republicani A. Cu acea grupă de 1990-1991 pe care eu am lăudat-o tot timpul, pentru că a fost o grupă extrem de talentată. Turneul s-a disputat la Iaşi, acolo unde această grupă a obţinut o victorie surprinzătoare cu echipa gazdă, Poli Iaşi, iar apoi o înfrângere cu FCM Bacău. O înfrângere italiană, pentru că ei au atacat şi cei de la Bacău i-au bătut pe contraatac. Şi n-au terminat decât pe locul 2 în grupa lor, neputând să dispute finala.
Bucuria cea mare a venit, însă, de la grupa de juniori republicani B, acolo unde activează băiatul meu cel mic, Leonard. Şi unde antrenor este domnul Cristi Lazăr, care-a fost însoţit la Timişoara şi de antrenorul coordonator al centrului, domnul Gabi Mangalagiu, care a fost şi cu Viorel Ciofîcă la turneul semifinal de la Iaşi. Iar acesta este un lucru foarte bun, ce arată implicarea întregului staff al centrului în activitatea juniorilor. La Timişoara echipa a avut o comportare peste aşteptări, câştigând ambele meciuri din seria din care a făcut parte. A învins în prima zi cu 4-0 LPS Roman şi a doua zi cu 1-0 LPS Noua Generaţie Iaşi. A jucat finala cu echipa gazdă, din păcate, fiind învinsă în minutele de prelungiri cu 1-0. Meciul a fost înregistrat, echipa a avut un penalti clar în prima repriză, la Leonard, un penalti pe care domnul arbitru Danşa, parcă, nu a vrut să îl acorde. Iar la mijlocul reprizei secunde a fost şi o fază în urma căreia s-a ratat o ocazie mare, autorul ratării fiind tot Leonard. Ratarea aceea l-a marcat foarte mult, pentru că din toţi cei trei antrenori prezenţi la meci, şi este vorba despre cei doi pe care i-am pomenit, dar este vorba şi despre domnul Artimon, care-a a fost să vadă acest meci, cuvinte de îmbărbătare nu a primit decât de la antrenorul echipei mari. Acelea au fost pansamente pe rana sufletească a ratării. Sper totuşi să nu-l marcheze chiar prea mult timp acea ratare, pentru că, greşit din partea unora, Leornard a fost considerat unul dintre cei care au contribuit la necâştigarea meciului. Dar ocazii mari au ratat şi marii jucători, s-a ratat şi de la 11 metri, şi din 2 metri, şi de pe linia porţii. Sunt momente şi momente în viaţă şi nu trebuie ca într-o astfel de situaţie să fie găsit un ţap ispăşitor. Şi vreau să cred că nu el este găsit ţapul ispăşitor, deşi în foarte multe luări de cuvânt ale anumitor persoane s-a acreditat această idee. Şi este păcat, în primul rând din punct de vedere pedagogic.
Deci grupa de juniori republicani B a obţinut un rezultat foarte bun. Poate că dacă nu jucau în finală cu echipa gazdă, ar fi fost altul arbitrajul şi poate ar fi câştigat. Dar şi prezenţa lor acolo şi faptul că sunt, practic, în primele 8 echipe ale ţării la categoria lor, e un lucru mare.
Revenind la viitorul pe care-l întrevăd pentru ei, pot spune că băiatul cel mare merge la facultate, poate la Bucureşti, acolo unde, probabil, o să găsească o echipă de Liga a III-a la care să activeze. Sper ca la momentul la care o să solicit acordul clubului CSM, să nu fie probleme. Cel mic, continuă în lotul juniorilor republicani B.
Simona SIMA
