Pistol: „Nu candidez împotriva lui Frâncu sau a lui Buican!”

– Deocamdată, nu aţi spus ferm că veţi candida pentru funcţia de preşedinte al PNL Vâlcea, sugerând doar că aceasta poate fi o ipoteză de lucru. În final, rămâne doar o ipoteză sau sunteţi foarte hotărât să intraţi în această competiţie?
E o variantă pe care am deschis-o, sigur, sugerată, nu admisă în mod ferm, într-un moment probabil oportun, cauza reprezentând-o schimbările profunde petrecute în general în Partidul Naţional Liberal, schimbări care au nevoie de verigi coordonatoare, la nivelul tuturor filialelor din ţară. Evident, însă, că preocuparea mea şi a colegilor asupra acţiunilor legate de campania electorală pentru alegerile europarlamentare lasă în plan secund dezbaterile privind politica internă din partid. Ceea ce pot a vă confirma foarte clar e că nu voi sta indiferent faţă de ceea ce se întâmplă în PNL în perioada următoare, aşa cum nu am făcut-o nici până acum.

– Cu alte cuvinte, nu doriţi să le distrageţi atenţia posibililor dumneavoastră contracandidaţi de la apropiatul scrutin electoral, care probabil vă preocupă deopotrivă?
Campania pentru Parlamentul European nu este nici despre Pistol, nici despre Frâncu, Buican, Cîlea sau Gutău. Acolo candidează nişte oameni care se pot ajuta mai puţin de temele politice europene şi mai mult de imaginea unor lideri politici importanţi, cum ar fi Crin Antonescu, Mircea Geoană, Traian Băsescu sau Vadim Tudor. Mai exact, eu cred că liderii politici din Vâlcea nu pot constitui decât un suport de acţiune pentru liderii naţionali, deci nu vor fi vectori de imagine care să atragă voturi. Ideal ar fi ca preocuparea publicului şi a politicienilor să vizeze aproape în exclusivitate programele, proiectele, politicile europene, mai ales în acest moment, în care România a intrat pe plan politic european într-un impas.

– Bun, dar în iunie se încheie şi lupta pentru Parlamentul European şi la puţin timp după aceea urmează competiţia internă. Pe ce vă veţi baza atunci?
De la bun început, vreau să precizez foarte clar un aspect care mie mi se pare mai mult decât relevant în această presupusă competiţie. Dacă voi candida, lucru foarte probabil, nu o voi face nici împotriva lui Frâncu, nici a lui Buican, personalităţi pe a căror imagine şi activitate stă astăzi PNL Vâlcea. Cred că Partidul Naţional Liberal are nevoie în egală măsură de amândoi, lideri politici confirmaţi de către electorat, de a căror inteligenţă şi bună intenţie nu mă îndoiesc. Ceea ce mă interesează, în schimb, ca nevoie de a obţine un plus pentru PNL şi, în consecinţă, pentru societatea vâlceană, este să găsim împreună elementele care să ne asigure voturi peste cele obţinute prin implicarea structurilor create în interiorul organizaţiei judeţene. Ideea este că PNL a ajuns într-un moment favorabil, bazându-se în exclusivitate pe structurile politice din mediul rural, pe munca susţinută a unor primari, viceprimari sau şefi de organizaţii locale. Aceştia au nevoie, în schimb, acum, de personalităţi care, pe lângă votul obţinut prin muncă şi perseverenţă, să obţină atât un vot inteligent, cât şi unul emoţional. Un partid de opoziţie e obligat să pedaleze pe aceste elemente ca să se poată autodepăşi. Oricine ar câştiga, Buican, Frâncu sau Pistol, trebuie să aibă în vedere că este necesar ca PNL Vâlcea să fie reprezentat în exterior într-un mod consecvent şi credibil, de oameni care nu se feresc de expunerea mediatică, dar care nici nu o fac într-un mod brutal, ci folosindu-şi naturaleţea şi priceperea, înspre binele comunităţii şi, implicit, al tuturor membrilor PNL. 

– Luaţi foarte în serios acest subiect, însă, există colegi de partid care bănuiesc că aţi avea un aranjament de culise cu Cristian Buican. Alţii cred că aţi face un joc similar în favoarea lui Emilian Frâncu, actualul preşedinte. Cum comentaţi aceste zvonuri?
N-o să ascund niciodată prietenia care mă leagă de Cristian Buican, lucru cunoscut de altfel în interiorul organizaţiei, dar nu numai. Pe de altă parte, relaţiile între mine şi Emilian Frâncu s-au bazat de-a lungul timpului pe respectul şi aprecierea pe care i le port, argumentate de munca susţinută dusă de acesta, timp de două mandate. Candidatura mea, însă, dacă va fi, nu va fi, aşa cum am mai spus, împotriva unuia dintre ei, ci în speranţa că, punându-ne împreună la aceeaşi masă vom reuşi şi să menţinem ceea ce s-a construit până astăzi, dar mai ales să obţinem acel plus necesar, care ne-ar da posibilitatea să câştigăm decisiv bătăliile politice viitoare. Nu e vorba, aşadar, de niciun aranjament cu nimeni.

– În cazul în care veţi candida, dar nu veţi intra în turul doi, ce mesaj aţi transmite susţinătorilor dumneavoastră?
În afară de obiectivul principal, acela de a câştiga alegerile, am o responsabilitate faţă de aceia care îmi vor acorda susţinerea. Deci, va fi şi acesta un subiect de discuţie, la momentul potrivit. Într-o astfel de situaţie, liderii importanţi care vor fi alături de mine, vor avea în Bogdan Pistol un susţinător pentru atingerea obiectivelor pe care şi le propun. Mai clar, într-un astfel de caz, deloc fericit pentru mine, voi pune interesele lor mai presus decât dorinţele mele, negociind pentru aceştia promovarea în funcţii importante. Sunt convins că la fel ar proceda şi Cristian Buican sau Emilian Frâncu, dacă unul dintre ei n-ar intra în turul doi.

– Aţi vorbit foarte frumos despre colegii dumneavoastră, însă, este clar că, deşi au foarte multe calităţi, au şi defecte. Altfel, n-aţi candida… Aşadar, ce minusuri au Cristian Buican şi Emilian Frâncu?
Ar fi de-a dreptul incorect din partea mea să le pun acestora o etichetă, numai pentru simplul fapt că studiez ca eventualitate alegerea unuia dintre ei de către Conferinţa Judeţeană a PNL în funcţia de preşedinte. În definitiv, lupta noastră politică se dă cu PSD şi PD-L, nu în interior.

– Totuşi, alţii nu au evitat să vă pună etichete, după ce aţi sugerat că este posibil să candidaţi. Spre exemplu, unul dintre colegi v-a caracterizat drept „versatil” şi „inconsecvent”…
Am primit această veste cu detaşare şi înţelegere. Oamenii politici pot face şi greşeli în abordarea unor situaţii, dar asta nu schimbă cu nimic parcursul acestora pe o perioadă mai lungă. Mai mult decât atât, sunt convins că am destule defecte, pe care e bine să le aud de la colegii mei apropiaţi, cu menţiunea, însă, că ar fi mai bine ca dezbaterea să fie într-o zonă privată, ca atitudine pentru îndreptarea acestora, nu pentru mediatizarea lor. Pe de altă parte, refuz ferm această caracterizare, pentru că ea nu mă reprezintă absolut deloc. Iar argumentele rezidă tocmai din parcursul politic despre care vă vorbeam.

– Veţi fi susţinut şi de cineva din conducerea centrală a PNL?
Nu am discutat acest aspect, dar ceea ce pot să vă spun foarte clar că, în orice situaţie, voi fi un suport pentru liderii centrali ai PNL, fiind consecvent cu alegerea făcută la congres. Cred foarte mult în capacitatea lui Crin Antonescu de a câştiga bătălia prezidenţială şi mi-l asum ca model comportamental de politician onest, natural şi inteligent. Cred că nevoia de schimbare a modelelor societăţii poate fi potenţată de alegerea lui Crin Antonescu ca preşedinte al României, asumându-ne astfel o nouă abordare a modului de a face politică.

– Să înţelegem că, deşi aţi fost unul dintre susţinătorii echipei Crin Antonescu – Ludovic Orban, nu cereţi nimic în schimb?
Cred că exerciţiul democratic din martie ne-a arătat că este bine să câştigi voturi prin propriile tale puteri, chiar asumându-ţi un risc. E mult mai important să-i ai lângă tine pe cei pe care îţi propui să-i coordonezi decât să beneficiezi neapărat de susţinerea şefului.

– Cum e poziţionat astăzi PNL-ul, în opinia dumneavoastră, comparativ cu PSD şi PD-L?
Noi avem astăzi o şansă istorică, de a ne desprinde ca cel mai important partid de pe scena politică românească, mai ales în condiţiile în care promisiunile formaţiunilor aflate la putere nu au fost onorate, acestea demonstrând incapacitate, incoerenţă în actul de guvernare, elemente care, abordate în comparaţie, eu sunt convins că vor da Partidului Naţional Liberal şansa de a continua parcursul pe care l-a început în dezvoltarea economică, instituţională şi socială a României. Din ianuarie 2010, ne vom apuca din nou de treabă, pentru că românii au nevoie de seriozitate, adevăr, caracteristici care lipsesc actualei puteri.   
Eduard Dulăcioiu