Campaniile electorale reprezintă un bun prilej pentru populaţie şi presă să afle lucruri noi despre politicieni şi marile afaceri pe care aceştia le gestionează.

În ultimele luni, despre Romeo Rădulescu am aflat lucruri care ne-au îngrozit. Am mai aflat că minte fără niciun fel de reţinere, dar şi că râmnicenii sunt, în mare parte, oameni neinformaţi, indiferenţi, nemulţumiţi, dar şi incapabili să ia atitudine atunci este momentul să o facă. Pe ultima sută de metri a campaniei electorale, social-democratul Remus Grigorescu a descoperit, de exemplu, că Romeo Rădulescu a făcut o promisiune pe care era conştient că nu o va putea realiza. Este vorba despre modernizarea Dealului Capela, deşi acest lucru nu mai este posibil după ce, prin împroprietăriri succesive şi de care până acum nu s-a auzit nimic, suprafaţa acestuia a fost redusă incredibil de mult. De altfel, aşa cum a arătat chiar candidatul PSD, pentru Dealul Capela nu se mai pot atrage fonduri europene nerambursabile cu o cofinanţare mică. „Nu mai este îndeplinită condiţia de bază: ca suprafaţa parcului să aibă cel puţin 70 de hectare. Într-o emisiune televizată, Romeo Rădulescu s-a dat de gol, mărturisind că s-a dat foarte mult teren în zona respectivă. Totuşi, unul dintre punctele din oferta sa electorală viza modernizarea Dealului Capela cu fonduri europene. Cititi mai departe

Nimic nu mă irită mai mult pe lumea asta decât presa de şantaj. De altfel, faptul că în Vâlcea există îngrijorător de mulţi aşa-zişi ziarişti cu apucături atât de josnice mă determină să nu renunţ deocamdată la această… hai să-i spunem meserie. Pentru că, în accepţiunea mea, unde e negru trebuie să existe şi alb, unde e minciună trebuie să existe şi adevăr şi, în plus, îmi doresc prea mult ca, în câţiva ani – cât mai puţini, sper eu – presa locală să fie total diferită decât cea pe care au conceput-o şi construit-o înaintaşii noştri.

Nu e pentru prima oară când abordez acest subiect şi pot să spun, pentru cei care au deschis mai târziu acest ziar, că mi-am făcut şi câţiva clienţi fideli. Se ştiu, dar între noi fie vorba, mi-e şi silă să-i reamintesc de fiecare dată. Cert este că, zilele trecute, i-am prins din nou cu cioara vopsită pe aceşti indivizi. Joi, au scris un articol super infect despre Aurel Săvulescu, patronul companiei argeşene Vlăsia – cea care a câştigat licitaţia organizată anul trecut de Consiliul Judeţean pentru programul „Cornul şi laptele”. Sigur că, înainte de a-l face cu ou şi cu oţet, în repetate rânduri, l-au sunat pentru a-i cere bani. Acest lucru ni l-a confirmat cu guriţa lui chiar omul de afaceri. După articolul de săptămâna trecută, a urmat un nou telefon. Dându-şi seama că nu poate câştiga o luptă cu presa, mai ales o astfel de presă, Aurel Săvulescu a cedat, adică a acceptat să plătească. Pîrnăiaşii presei vâlcene, care de fapt sunt doar doi, că atâţia angajaţi are în realitate fiţuica la care ne referim, s-au bucurat aşa de tare că au reuşit să mai dea un tun fără a fi arestaţi, încât au retras imediat de pe site mizeria de articol publicată acum câteva zile, înlocuind-o cu o pupincureală absolut penibilă şi inutilă la adresa proprietarului firmei Vlăsia. Cititi mai departe

Reprezentanţii Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare (ITRSV) Vâlcea au demarat o serie de controale în ceea ce priveşte defrişările masive din munţii Lotrului. Directorul coordonator Cătălin Croitoru a declarat săptămâna trecută că problema defrişărilor masive din zona Voineasa – Vidra – Obârşia Lotrului este în atenţia celor de la ITRSV Vâlcea de foarte mult timp, însă până acum nu s-a reuşit rezolvarea problemelor. „Din anul 2005 încercăm să rezolvăm problema defrişărilor masive din acele zone. Sunt destul de complicate lucrurile şi trebuie să vedem ce se întâmplă. Au existat foarte multe sesizări din partea cetăţenilor şi s-a vorbit mult pe această temă. De aceea, am dorit să pornim o investigaţie de amploare”, a anunţat Croitoru.

Alexandra Ionescu

În ultima lună, am primit foarte multe telefoane prin care eram anunţaţi că mai marii Direcţiei Apelor Olt obişnuiesc să-şi omoare vremea la grătare, chiar în timpul programului de lucru. Joi, în urma unui astfel de telefon, am verificat dacă, într-adevăr, ceea ce ni se semnalează este adevărat.
Conform instrucţiunilor primite, în jurul orei 14.30, ne-am deplasat la sediul SGA, unde am constatat că aproape toţi şefii instituţiei se aflau în curte, strânşi în jurul unei mese plină cu mici şi bere. Petrecerea era însă abia la început. Cititi mai departe

• Licitaţia privind achiziţia produselor lactate şi de patiserie ar putea deveni un subiect de scandal la nivel naţional

Consiliul Judeţean Vâlcea a organizat destul de târziu licitaţia privind achiziţia produselor lactate şi de panificaţie destinate elevilor. Astfel că, la început de nou an şcolar, aceştia nu-şi pot primi „cadoul” de la Guvern.
Partea şi mai proastă a lucrurilor este că problemele vor continua cel puţin câteva săptămâni de acum înainte. Dintre cele trei structuri economice înscrise la licitaţie, două au o situaţie mai mult decât complicată. În Lactag Piteşti, subcontractant al firmei Marion, din Bucureşti, acţionar majoritar apare Atlantic Invest Grup, firmă condamnată penal, ca şi prima, pentru infracţiuni fiscale.

În plus, administratorul acesteia, Oiţă Marinescu, fost asociat al soţiei pesedistului piteştean Constantin Nicolescu, se află în acest moment după gratii, pentru evaziune fiscală şi spălare de bani. Acest lucru reiese atât din datele oferite de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, cât şi din sentinţa penală nr. 240, din 22.05.2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2422/24.06.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit legii, o entitate economică cu astfel de pete trebuia respinsă din start de la orice licitaţie publică, însă, se pare că, la Consiliul Judeţean, ajunseseră alte documente, care probabil că vor face obiectul unui dou dosar, de fals şi uz de fals. 
Din dorinţa de a împiedica autorităţile vâlcene să comită o imensă greşeală, sâmbătă, le-am pus la dispoziţie preşedintelui Ion Cîlea şi vicepreşedintelui Dumitru Persu actele ajunse la noi. De asemenea, i-am întrebat dacă s-au făcut presiuni asupra lor, pe linie de partid, pentru acceptarea firmei Lactag. Răspunsul pe care l-am primit a fost destul de diluat, însă, cert este că zilele viitoare vor lua măsurile ce se impun. În plus, ei au precizat că oricum nu s-ar fi făcut niciun pas până la primirea informaţiilor cerute de la instituţiile abilitate.
Sursele noastre ne-au explicat că, la Piteşti, legăturile dintre Lactag şi PSD sunt arhicunoscute, pentru că, alături de Siminel Andrei, de la Vel Pitar, Oiţă Marinescu ar fi lucrat, în urmă cu câţiva ani, la Uzinele Dacia, iar şeful lor era chiar Nicolescu. Surprinzător, sau poate nu, în judeţul Argeş, firma Lactag a fost calificată pentru licitaţia privind achiziţia produselor lactate şi de patiserie, ceea ce înseamnă că n-ar fi exclus ca, acest scandal, să fie abordat în curând şi de presa centrală.

Un nou scandal de proporţii este pe cale să izbucnească la Spitalul Judeţean. Pentru a explica despre ce este vorba, trebuie să ne întoarcem în anul 2008, când SC Nefrodiamed SRL cerea Consiliului Judeţean să îi concesioneze o suprafaţă de aproximativ 1.000 mp, situată în partea de vest a Spitalului nr. 1, în vederea amenajării unei clinici private. În spatele acestei afaceri, se aflau şi se află în continuare şi câteva firme în care acţionar apare democrat-liberalul Dionisie Dubinciuc, fost consilier judeţean.

Acest amănunt explică oarecum faptul că statul a renunţat destul de uşor la acea proprietate. Însă, până la urmă, nu asta ar fi marea tragedie. Dionisie Dubinciuc este coordonatorul Centrului de Dializă din cadrul SJU, dar are legături puternice şi cu societatea Renamed şi unitatea medicală privată din curtea spitalului, care, întâmplător, se ocupă cu diagnosticarea bolilor renale. Până la urmă, mai puţin contează că sunt amestecate activităţile de la stat cu cele particulare. Problema este că, din câte se pare, aceeaşi firmă Renamed a pus ochii pe aparatura de la Centrul de Dializă, pentru care statul român a plătit cu vârf şi-ndesat. Cum va fi posibil şi acest lucru? Păi, destul de simplu, din moment ce se trag sfori pentru ca medicamentele de la Spital să fie achiziţionate prin Renamed, la preţuri colosale, în loc să fie cumpărate direct de la producător – compania farmaceutică Baxter – şi să se facă economii. Adică, e limpede că, aşa cum ne-a obişnuit, statul vrea să piardă. În condiţiile unui efort financiar suplimentar, Spitalul va ajunge dator vândut la firmele aciuate prin curtea sa şi va fi nevoit, pe parcurs, să renunţe definitiv la dreptul de proprietate asupra imobilului concesionat, cât şi la aparatura Centrului de Dializă, care evident că va fi apoi închis. Am mers ceva mai mult cu acest scenariu având în vedere că se lucrează destul de dur în această afacere. La SJU, a fost organizată o licitaţie pentru achiziţia medicamentelor, dar în cele din urmă a fost anulată. Pesemne că nu câştigase cine trebuia.