Marian Deaconescu a fost aproape toată viaţa fotbalist şi antrenor. În adolescenţă, a mai avut o ”meserie”

Marian Deaconescu s-a născut pe 14 august 1964 la Băbeni. Deşi părinţii nu au fost sportivi, în momentul în care acesta a descoperit fotbalul, nu s-au opus să-l practice. A început să joace în mod organizat la vârsta de 13 ani şi jumătate. Antrenorul Ion Zăvoi l-a luat din faţa blocului şi l-a dus la echipa de juniori a celor de la Forestierul Băbeni. După doar 6 luni, la 14 ani, Gicu Deaconescu juca deja la seniori, în Campionatul Judeţean. Se pregătea sub comanda lui nea Fane (Ion Ştefan). A stat la Băbeni până la 17 ani, când a făcut pasul spre un nivel superior. A ajuns în Râmnic, la cel mai important club din fotbalul judeţean, Chimia. Valeriu Enăchescu se ocupa, pe atunci, de republicanii din Zăvoi. Era un copil cu calităţi, extrem de talentat, iar acest lucru l-a remarcat şi reputatul antrenor Ion Oblemenco, care l-a chemat la echipa mare.

Cadou de majorat: la 18 ani juca în Divizia A. Crăciunescu îi prevedea un viitor strălucit în… arbitraj

La o lună după ce a împlinit 18 ani, în anul 1982, Marian Deaconescu a debutat pe prima scenă fotbalistică a ţării. A fost cel mai frumos cadou pe care-l putea primi cu ocazia majoratului. A fost utilizat în partida de la Petroşani. Tot în adolescenţă, a fost şi arbitru. A fost coleg cu Iordache, Popescu, Costică Dina. Gheorghe Limona i-a semnat carnetul de arbitru. A debutat la centru, în eşalonul de elită judeţean, la 17 ani. ”M-a văzut şi Nelu Crăciunescu arbitrând. Deşi eram la început, a văzut că sunt curajos pe teren, că am talent. Mi-a spus că am perspective să ajung în Divizia A. Din păcate, nu am ţinut cont de sfaturi şi nu am mai continuat cu arbitrajul. Am fost promovat în Divizia A ca jucător, mai erau şi convocările la loturile naţionale şi nu mai aveam timp şi pentru arbitraj”, a rememorat Deaconescu.

Coleg cu ”Regele” Hagi, Mateuţ, Săndoi, la loturile naţionale

După ce a ajuns în Zăvoi, a reuşit să depăşească şi graniţele judeţului cu fotbalul. Ba chiar graniţele ţării. Marian Deaconescu a strâns câteva selecţii la loturile naţionale de juniori ale României. Marcel Pigulea l-a inclus în lot şi pentru un turneu de trei săptămâni în Coreea de Nord. Antrenorul din Băbeni a fost coleg la Naţionala de juniori cu Hagi, Emil Săndoi, Mateuţ, Văsâi şi alţi fotbalişti care au scris istorie pentru fotbalul românesc. Datorită fotbalului, Deaconescu a scăpat şi de armată. Pe atunci stagiul militar se întindea pe un an şi 9 luni. Era înrolat, însă nu se ducea la instruire. Avea ordin de serviciu să meargă la fotbal. A stat în unitate maxim o săptămână, cu totul.
Marian Deaconescu a jucat pentru Chimia, în Divizia A, până în 1987. În cinci ani, a avut o pauză de doar şase luni, în care a fost împrumutat în Divizia B, la Şoimii Sibiu. În Zăvoi, printre alţii, i-a avut ca şi colegi de echipă pe Marian Başno, Preda, Cincă, Teleşpan, Verigeanu, Pavel, Roşca, Lazăr, Marcel Carabageac. În sezonul 1987-1988 a jucat în Divizia B, apoi s-a întors acasă. ”Aveam talent, dar îmi lipsea seriozitatea. Eram mai rebel, îmi doream să am mai multă libertate, aşa că la 24 de ani am renunţat la fotbalul de înaltă performanţă. M-am întors acasă, la Băbeni. Am preluat-o pe Forestierul. Eram antrenor-jucător. Poate puţini îşi amintesc, dar am fost ultimul antrenor care a dus echipa în Divizia C. Pe atunci nu se dădeau baraje inter-judeţene. Am avut un fel de play-off, cu meciuri eliminatorii, la care, în afară de noi, au participat, Oltul Rm. Vâlcea, Lotru Brezoi, Olteţul Bălceşti şi cred că încă vreo două echipe. Am dat vreo şase goluri în aceste partide. Finala am jucat-o cu Lotru Brezoi. Am câştigat meciul cu scorul de 1-0. A marcat Marica şi astfel am promovat în Divizia C. În cel de-al treilea eşalon a venit ca antrenor la Forestierul Vasile Grossu. În 1991 am plecat la Metalul Băbeni. Timp de 7-8 ani am fost şi acolo antrenor-jucător. Aveam echipă bună”, îşi aminteşte Gicu Deaconescu.

”Cea mai frumoasă perioadă a carierei de antrenor am petrecut-o la Oltchim”

După ”episodul Băbeni”, Marian Deaconescu a revenit la Rm. Vâlcea. A fost încadrat ca antrenor la FC Oltchim. Timp de 15 ani a crescut zeci de copii la clubul chimist. Unii dintre ei au ajuns chiar pe prima scenă fotbalistică a ţării. Este vorba despre Florin Borţa, Radu Bîrzan. Alţii, precum Victor, Dican, au jucat la Liga a II-a şi cei mai mulţi, la Liga a III-a. Au trecut prin mâinile sale: Robert Popa, Octavian Vasile, Ionuţ Stoica, Dănuleţ, Grigore Ceapă, Ştefan Răcăreanu şi mulţi alţi jucători deveniţi emblematici pentru fotbalul judeţean. La Oltchim, a antrenat atât la centrul de copii şi juniori, cât şi în Liga a III-a. Va împlini, în curând, 56 de ani. Are 32 de ani de carieră în antrenorat şi mulţi alţii înainte pentru a şlefui talente şi a da fotbalului mare jucători. Acum are în pregătire zeci de copii din mediul rural, legitimaţi la Viitorul LGT Băbeni. Pandemia de Coronavirus i-a dat viaţa peste cap.

”Sunt ca un om bolnav. Această pandemie de Coronavirus ne-a schimbat viaţa”

Marian Deaconescu trece cu greu peste această perioadă de repaus, cu atât mai mult cu cât este nevoit să petreacă cea mai mare parte a timpului în casă. ”Nu credeam că voi trăi astfel de vremuri! Până acum nu am stat niciodată în viaţa mea mai mult de două zile în casă. Sunt ca un om bolnav. Această pandemie de Coronavirus ne-a schimbat viaţa. E ca şi când mi-ar fi luat pe cineva drag de lângă mine. Mi-e dor de copii, de antrenamente. Mi-e dor chiar şi să mă cert cu cineva, cu arbitrii, cu oamenii de fotbal. E greu să ajungi într-o astfel de postură când toată viaţa ai fost un om activ. Eu plecam dimineaţa şi mă mai întorceam acasă seara. Dacă va mai continua mult situaţia asta, cred că vom da peste altă problemă. Se vor umple spitalele de psihiatrie. Mă întreabă lumea, copiii, când cred că va reveni totul la normal. Nu ştie nimeni acest lucru, dar eu cred că oamenii nu vor mai rezista mult să stea izolaţi. Fotbalul îşi va reveni greu din această situaţie. Nu avem altceva de făcut decât să aşteptăm să treacă această perioadă grea şi să trăim cu speranţa că totul va fi bine, că lucrurile vor reveni, la un moment dat, la normal. Dacă toată lumea respectă indicaţiile autorităţilor, putem ieşi mai rapid din această situaţie”, a mai precizat Marian Deaconescu. Altfel spus, pandemia de COVID-19 i-a anulat şi trei turnee internaţionale. În aprilie şi mai, Deaconescu ar fi trebuit să plece cu grupele sale de copii în Franţa, acolo unde a mai fost de nenumărate ori în anii trecuţi. (S.S.)