Fotbalul românesc are nevoie de DNA

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Am avut şi avem indivizi implicaţi în fotbal care pe unde calcă usucă iarba. Fie că sunt oameni de afaceri sau simpli conducători de cluburi, apar cât mai des prin presă, la televizor, intră repejor în politică, dau tunuri prin vânzarea jucătorilor, pentru ca, la final, să treacă şi pe la DNA – în cătuşe. Am avut şi cazuri mult mai răsunătoare, când băncile le-au pus sechestru pe avere (vezi cazul „Penescu”) sau cămătarii i-au ameninţat că le agaţă capetele în garduri dacă nu le returnează banii – exemplu: „Boby” Marin (Rarora).
Suntem tentaţi să spunem: „Cum e turcu’, şi pistolul!”. Aşa e şi în fotbal, cum este patronul, aşa sunt şi subordonaţii. Subordonaţi care se cred pricepuţi în toate – dar de fapt jinduiesc după funcţii de conducere, păcălesc patronii prin CV-ul lor (bogat în organizarea de petreceri, chefuri de pomină şi „folcloriste” puse la dispoziţia arbitrilor). Pe de altă parte, fotbalul românesc este piperat şi cu cazuri de genul: un oficial al echipei Steaua – celebrul „Mache” (care se înrudeşte cu patronul Becali) – se „gâdila” (ca să nu folosim cuvinte prea deplasate) pe la zonele intime într-un cantonament. Stai şi te întrebi, oare ce caută astfel de descreieraţi prin conducerea Stelei? Şi când te gândeşti că toate aceste lucruri se întâmplă la nivelul Ligii I! Aşa că, nu e de mirare faptul că fotbalul românesc a evoluat în sens negativ, iar acum vedem cum mai marii Federaţiei şi Ligii sunt cercetaţii penal.

Dan Niţu – un personaj aparte în fotbal

De aceea, trebuie să ne bucurăm că avem în Vâlcea un caz aparte – omul de afaceri Dan Niţu. Cu succes în domeniul său, prezenţă discretă, dar eficientă, în fotbal. Am urmărit doar două meciuri ale echipei Damila Măciuca din acest sezon – cel cu Metaloglobus Bucureşti (de pe teren propriu) şi cu Oltchim Rm. Vâlcea (în deplasare).
Ei bine, cu toate că situaţia în clasament este dătătoare de speranţe privind o eventuală promovare în Liga a II-a, criticile la adresa lui Gabi Mangalagiu nu contenesc. Toţi îl ştim pe antrenorul Mangalagiu ca fiind foarte exigent în ceea ce priveşte disciplina şi pregătirea. Pentru unii jucători a fost un adevărat „şoc”, deoarece au considerat că la nivelul Ligii a III-a este loc de lene, bârfă şi – dacă se poate! – bani, cât mai mulţi bani. Îmbucurător e însă ca patronul Dan Niţu nu prea apleacă urechea şi nu este influenţabil, iar în plus a cam eliminat din start obiceiul înrădăcinat la acest nivel: „găşti”, jucători care schimbă antrenorul.
Mi-a plăcut enorm şi baza sportivă de la Măciuca. Acolo, când este meci de fotbal, ţăranii încetează orice fel de activitate. Un fapt amuzant, până şi căruţele cu porumb au fost lăsate nedescărcate la poartă. Apoi, nu vezi în jurul bazei sportive ţigănisme: grătare cu mici şi bere. Ce să mai spunem de majoretele prezente la meciul cu FC Oltchim? Soţiile implicate în viaţa echipei!
În fine, m-aş bucura să văd un centru de copii şi juniori în această zonă a judeţului. Şi să fie integraţi într-o competiţie oficială, de genul Campionatului Naţional de juniori-republicani.

Cine-i mai dă o şansă lui Sică Bălţăţeanu?

M-am bucurat foarte mult când l-am văzut pe Bălţăţeanu în lotul echipei Damila Măciuca. Mă aşteptam însă să aibă probleme cu Gabi Mangalagiu. Cine-l cunoaşte pe Sică, ştie ce spun: e un talent incontestabil, dar o fire libertină, care a fost învăţat cu un regim preferenţial.
Trei juniori erau iubiţi şi protejaţi de antrenorul Viorel Ciofâcă: Roşca, Pârvu şi Bălţăţeanu. Şi pe bună dreptate, făceau diferenţa. Cei trei asigurau spectacolul în meciurile CSM-ului la juniori-republicani. Primii doi joacă acum în Liga a II-a, Pârvu fiind chiar căpitanul echipei din Zăvoi, în timp ce Bălţăţeanu a ajuns prin Liga a IV-a. Cine este de vină? Desigur, anturajul!
Mi-aş dori din tot sufletul ca Bălţăţeanu să mai primească o şansă din partea lui Gabi Mangalagiu. Nu este un copil rău, iar eu spun că nu ne mai putem permite să pierdem încă un talent. Contrar celor spuse de alţii, Mangalagiu chiar ţine la jucătorii tineri care vor să facă performanţă.
În lotul echipei Damila Măciuca mai există însă un alt tânăr jucător foarte talentat, poate prea cuminte: Jean Mosor. Şi el, fost căpitan de echipă la juniori-republicani (sub comanda antrenorului Cristi Lazăr). E foarte tehnic şi un bun executant al loviturilor libere. Mi-aş permite să-i dau un sfat: „Jeane, ai nevoie de seriozitatea existentă la Damila şi, de aceea, trebuie să te lupţi în continuare pentru un post de titular!”.

• Dănuţ OMEAG

P.S.1: Recent, am urmărit un meci de Liga a V-a, AS Pietrari – FC Govora (desfăşurat la Buneşti şi încheiat cu scorul de 1-3). Odată, aceste partide erau presărate cu alergarea arbitrilor pe albia râului, cu pumni şi picioare împărţite în stânga şi-n dreapta. Astăzi, echipele sunt conduse de doi oameni serioşi: Mihai Ciobanu – FC Govora şi Tibi Preda – AS Pietrari. Chiar şi arbitrul „Zăpadă” – care altădată ţinea să iasă în evidenţă la astfel de meciuri, i-a potolit pe jucători prin maniera sa modernă de arbitraj. Deci, se poate!
M-am amuzat în schimb pe seama mormanului de pământ existent (lăsat) în faţa tribunei metalice construită de oamenii primarului Viorel Radi. Poate să ţină loc de paravan de protecţie pentru suporterii mai nărăvaşi, deoarece este înalt cât tribuna. La fel ca în alte părţi, şi la Buneşti s-a început o lucrare şi nu a fost definitivată!

P.S.2: Doi vâlceni fac furori la Sporting Piteşti: Angelco Prvulovic (portar, născut în 1996) – titular de drept la „republicanii” B (antrenat în vacanţe de Robert Tufişi) şi Ionuţ Tănase (fundaş central la „republicanii” A). Aceşti copii merită urmăriţi în continuare, pentru că am încredere că vor ajunge mari fotbalişti.