Artele marţiale, altfel

Povestea lui Gogen Yamaguchi

În ultimul timp, constat cu durere că o artă devine sport. Este vorba despre karate, o artă marţială sau războinică, ce a fost creată special pentru luptă, astfel încât un luptător de talie mică şi greutate redusă să facă faţă unui luptător înarmat sau unuia cu greutate mare şi de talie înaltă. Karate-ul practicat ca şi sport nu are nicio eficacitate. Karate-ul practicat ca o artă marţială, învăţând toate tehnicile de luptă şi folosind energia care există în fiecare om, devine o armă fantastică.
Iată o istorioară care reliefează acest lucru.
În timpul celui de-al doilea război mondial, un cunoscut karate-ka, Gogen Yamaguchi, a fost trimis de către Guvernul japonez într-o misiune secretă în Manciuria (provincie din China). Pe când aveau loc anumite negocieri, Yamaguchi a fost capturat de armata chineză şi închis într-un lagăr de muncă. Deşi Gogen era un prizonier model, cei care îl capturaseră nu îl agreau deloc. Exista ceva în atitudinea lui mândră, în felul în care mergea, în modul în care vorbea, în felul în care îl tratau ceilalţi prizonieri, care îi făcea pe paznici să se teamă de el. Pentru că el se antrena în continuu, în ciuda condiţiilor grele de detenţie, făcând exerciţii complicate de dezvoltare a energiei interne, gardienii începuseră să îl considere pe japonezul cel mândru o fiinţă supranaturală. Arăta întotdeauna sănătos şi îngrijit, spre deosebire de ceilalţi deţinuţi, deşi erau supuşi aceluiaşi regim de înfometare şi înfrângere şi umilire a personalităţii lor. Paznicii credeau că este un demon, iar teama lor creştea tot mai mult în fiecare zi. Vestea despre prizonierul cel bizar a ajuns la conducerea lagărului, care a dat ordin ca, prin orice mijloace, personalitatea japonezului să fie zdrobită şi să fie făcut de râs în faţa celorlalţi prizonieri. De aceea, Yamaguchi a fost vârât la carceră, cu hrană foarte puţină, într-o beznă totală, celula fiind extrem de mică, încât nici nu se putea învârti în ea. Deşi era bătut zilnic, acest lucru nu l-a înfrânt şi nici nu i-a afectat spiritul neînfricat. În fiecare zi făcea exerciţii speciale de respiraţie şi meditaţie şi îşi inducea o stare în care nu simţea foamea sau durerea, astfel încât nimic nu îl putea afecta. Gardienii nu înţelegeau cum putea cineva să îndure un tratament atât de dur şi totuşi să rămână stăpân pe sine şi să nu se plece în faţa vicisitudinilor din lagăr. De aceea, toţi erau speriaţi şi îngroziţi, atât la pronunţarea numelui său, cât şi în momentul în care îl vedeau. În cele din urmă, comandantul lagărului a făcut o ultimă încercare de a scăpa pentru totdeauna de japonezul a cărui existenţă îl deranja. Yamaguchi a fost scos din celulă şi introdus în cuşca unui tigru înfometat. Pentru a desfiinţa mitul care se crease în jurul lui, conducerea lagărului a strâns toţi oamenii, gardieni şi prizonieri să vadă cum va fi mâncat de viu japonezul. Unul dintre gardieni chiar mârâia printre dinţi: „Să vedem la ce îţi foloseşte karate-ul tău!”.
În clipa în care a fost vârât în cuşcă, Yamaguchi a luat o poziţie de karate şi scoţând un kiai (strigăt de luptă) teribil, a atacat tigrul. Animalul a înlemnit pentru moment, lăsându-i timp suficient japonezului să-i sară în spate şi să îi aplice o lovitură cu muchia palmei, cu toată forţa sa. Animalul s-a prăbuşit mort pe podea, iar paznicii au fugit îngroziţi, lăsându-l peste noapte pe japonez singur cu cadavrul tigrului.
La puţin timp, conducerea lagărului a reuşit în final să scape de Yamaguchi, făcând schimb cu un alt prizonier politic şi astfel, japonezul a ajuns acasă.
În numerele care vor urma, voi povesti diverse alte istorioare, despre alţi practicanţi ai artelor marţiale, aparţinând altor stiluri. Dorinţa mea nu este aceea de a scoate în evidenţă superioritatea sau inferioritatea unui anumit stil de luptă, ci aceea de a vă prezenta o altă parte nevăzută a artelor marţiale şi anume, puterea energiei şi a spiritului.

• Dorin CAŞMIR