EDITORIAL / Octombrie negru
Au trecut cele două meciuri disputate în nordul Europei aşteptate cu atâta interes de către toată suflarea fotbalistică din România şi am revenit rapid cu picioarele pe pământ. Îmbătaţi de succesul din Austria, am crezut că vom învinge pescarii islandezi, că ne vom califica la încă un baraj istoric cu prietenii noştri maghiari (la fel ca cele trei (!) din 1972, vă mai aduceţi aminte, cei de peste 55 de ani?) şi că ne vom bate de la egal la egal cu Norvegia pentru locul întâi în grupa de Liga Naţiunilor din care facem parte.
Din păcate, ca de atâtea ori, la pomul lăudat nu trebuie mers cu sacul, nordul friguros al bătrânului nostru continent nu ne-a fost nici de această dată prietenos fotbalistic…
A fost mai întâi primul meci, cel mai important, cel cu Islanda în barajul nr.1 pentru Euro 2021. Mirel Rădoi, tânărul antrenor al naţionalei noastre, plin de speranţe, a anunţat din timp (ce greşeală!) tactica naţionalei spunând că vom face pressing sus că vrem să avem posesie şi să controlăm jocul. Auzind aceste lucruri, antrenorul islandez a schimbat clasicul 4-4-2 al nordicilor într-un 4-4-1-1, renunţând la un vârf şi jucând cu Sigurdson „volante” în faţa liniei de 4 mijlocaşi, au făcut ei presing sufocant în terenul nostru beneficiind de omul/ oamenii în plus de la mijlocul terenului. Omul în plus a fost cu prisosinţă Sigurdson, autorul celor 2 goluri din prima repriză ( ambele cu piciorul stâng, el fiind dreptaci) care ne-a arătat de ce a costat-o pe Everton- actualul lider al celui mai puternic şi mai bogat campionat din lume, Premier League- 40 de milioane de lire sterline transferul său. Repriza a doua a meciului a fost una a speranţei, mai ales după golul din penalty al lui Maxim (ce bun este VAR-ul!), dar din păcate organizarea riguroasă a nordicilor nu a permis şi un gol doi care ar fi dus meciul în prelungiri şi poate, la penalty-uri. Am plecat învinşi de islandezii cu care altă dată ne distram (4-0 şi 4-0 la sfârşitul anilor ‘ 90) spre Oslo la întâlnirea devenită tradiţională cu Norvegia. Aici tânărul Rădoi a schimbat două treimi din echipă, a mizat pe tinerii cu care acum un an şi jumătate a făcut lucruri frumoase la C.E. 2019 de tineret (calificându-ne după 20 de ani, jucând semifinală cu Germania, dar mai ales calificându-ne la turneul final olimpic de la Tokio). Din păcate şi aici soarta noastră ” fuse crudă”!
4-0 (2-0) pentru vikingii norvegieni cu 3 goluri puştiul de 19 ani Halland, care este cotat acum la 80 de milioane de euro, dar care în mod sigur va fi vândut cu peste 100 într-un viitor apropiat (vara viitoare).
Întrebările specialiştilor sunt acum dacă a greşit Rădoi la Rejkavik sau dacă a greşit la Oslo sau dacă a greşit în ambele cazuri în alcătuirea echipei, dacă Bancu sau Camora, dacă Bălaşa sau Toşca, dacă Alibec sau Puşcaş, de ce Manea, dacă formulă experimentată sau întinerire masivă…
Răspunsul nu este simplu căci fără o politică naţională a sportului adecvată, fără zeci de academii de fotbal performante, fără un campionat de Liga 1 cât de cât puternic, fără jucători care SĂ JOACE la cluburi importante ale Europei, nu emitem şi nu vom emite pretenţii…
Din păcate după 0-5 de acum vreo 9-10 ani de la Belgrad cu Serbia, a venit 0-5 cu Spania anul trecut şi acest neverosimil 0-4 cu Norvegia….R. Lucescu, C. Contra, M. Rădoi…ce/cine urmează?
# Aveţi grijă de voi!
# Poartă mască!
# Respectaţi regulile impuse de către autorităţi!
• Profesor Dan SĂRARU
