EDITORIAL / Champions League, din nou o afacere englezească

Cupele europene şi-au desemnat finalistele ediţiei 2020- 2021.
Am fost foarte aproape ca „povestea” de acum doi ani să se repete şi toate cele patru finaliste să fie din cel mai puternic campionat al lumii, Premier League.
Villareal- „submarinul galben”- nu a fost însă de acord, a rezistat asaltului „tunarilor” de la Arsenal în returul de la Londra (0-0 după 2-1 în tur) şi se va lupta cu Manchester United pentru supremaţie în Europa League.

În Champions League finala va fi pentru a opta oară o finală între echipe din aceiaşi ţară.
Din 1955 şi până în 1992 atunci când trofeul pus în joc se numea Cupa Campionilor Europeni, era aproape imposibil ca acest lucru să se întâmple, fiecare campionat din Europa dând o singură participantă (plus eventual deţinătoarea titlului din anul anterior, dacă aceea echipă nu câştiga campionatul în ţara sa).

Odată cu schimbarea denumirii competiţiei în Champions League şi a formatului acesteia începând cu ediţia 1992-1993, dar mai ales după modificările din 1999 a fost posibil şi lucrul acesta şi începând cu anul 2000 am avut Real Madrid- Valencia 3-0, iar apoi au mai fost încă 6 ediţii cu bătălia pentru cel mai râvnit trofeul al fotbalului intercluburi din lume desfăşurată între competitoare din aceiaşi ţară:
2003: AC Milan- Juventus 0-0
2008: Manchester United-Chelsea 1-1
2013: Bayern- Dortmund 2-1
2014: Real-Atletico 4-1 (după prelungiri)
2016: Real-Atletico 1-1 şi
2019: Liverpool- Tottenham 2-0
În 2003, 2008 şi 2016 învingătoarea a fost decisă la penalty-uri şi a fost prima echipă menţionată mai sus.

Ediţia din acest an ne propune un Manchester City- Chelsea de zile mari, cu cele două echipe englezeşti aflate în formă maximă ambele învingătoare fără dubii în semifinalele cu PSG şi Real Madrid.

De-a lungul celor 65 de ediţii desfăşurate de la debut şi până azi, aproape jumătate din finalele desfăşurate au fost câştigate de echipe din Spania (Real Madrid 13 trofee şi Barcelona 5 trofee) sau Anglia (Liverpool 6 trofee, Manchester United 3 trofee, Nottingham Forest 2 trofee, Aston Villa şi Chelsea câte un trofeu).

Greu, foarte greu echipele din estul continentului au dat câte o câştigătoare prin Steaua Bucureşti şi Steaua Roşie Belgrad în ediţiile din 1986 şi 1992 cu Miodrag Belodedici câştigător cu ambele echipe.

În ultimii 20 de ani, după „liberalizarea” formatului şi participarea în funcţie de coeficientul european cu 4 echipe din aceiaşi ţară pentru primele 4 campionate (Anglia, Spania, Italia, Germania), 13 din 20 de ediţii au fost câştigate de spanioli şi englezi aceştia dovedind o superioritate greu de contestat.

Cealaltă mare competiţie europeană – Europa League – a fost dominată net de către spanioli care au obţinut 9 trofee în ultimii 15 ani ( Sevilla 6 trofee şi Atletico Madrid 3 trofee).
Cele mai ghinioniste mari echipe europene sunt Juventus Torino cu 2 trofee şi 6(!) finale pierdute şi Benfica Lisabona cu 2 trofee şi 5 finale pierdute!
În cazul ultimei echipe avem de a face cu „blestemul” din 1962 al lui Bela Guttmann ultimul antrenor cu care Benfica şi marele Eusebio au câştigat trofeul.
Având două Cupe ale Campionilor cucerite consecutiv în 1961 şi 1962, ungurul Bela Guttmann a solicitat o mărire de salariu, dar portughezii l-au concediat, iar el i-a „blestemat” să mai câştige un trofeu european, doar cu el antrenor lucru care nu s-au mai întâmplat (el a şi decedat de peste 40 de ani), iar Benfica a pierdut apoi şi trei finale de Cupă UEFA (Europa League)…

Guardiola şi discipolul său german Thomas Tuchel promit un spectacol de cinci stele în finala de la Istanbul sau acolo unde se va desfăşura ea, căci capitala Turciei este în acest moment nesigură epidemiologic.
În ultima lună Chelsea a bătut-o de două ori pe City, odată în semifinalele Cupei Angliei şi vinerea trecută în campionat chiar la Manchester, dar casele de pariuri o dau favorită pe Manchester City.
Voi ce ziceţi?
Aveţi grijă de voi!
• Dan-Cătălin Săraru