Cine se mai preocupă de destinele staţiunii Băile Govora?

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Când spunem că, în Băile Govora, orgoliile unor oameni au fost mai presus de interesele şi nevoile cetăţenilor de rând, lăsăm impresia că încercăm să culpabilizăm factorii de răspundere din staţiune (primar, directori ai unor societăţi de turism). Pare o enigmă, dar bârfele nu survin din partea combatanţilor, ci mai mult din partea celor care sunt experţi în diversiuni, iar nimeni nu mai înţelege nimic. Eu zic că ar trebui să ne simţim ruşinaţi că avem consilieri în primăria Băile Govora care „se dau” după cum bate vântul, unii având deja statutul de persoane duplicitare, însuţire pe care şi-au „câştigat-o” din pricina caracterului îndoielnic (interesul lor e doar să ia banii la sfârşit de lună, cu ambele braţe întinse!).

Directorul Oteşanu e dispus să investească în turism

Am scris de nenumărate ori că atâta timp cât echipa de fotbal a fost susţinută de cele două societăţi de turism – Sind Oltenia sau SC Băile Govora SA (în perioada diferite) – lucrurile au mers normal. Nu am vrut să înclin balanţa dreptăţii în favoarea unuia sau altuia şi am vrut să mă conving singur de intenţiile unui om care încearcă să facă ceva în Govora – domnul director Oteşanu – de la Sind Oltenia.
Ştim şi noi că în ziua de astăzi dacă vrei să vorbeşti cu un director de societate trebuie să stai vreo 2-3 ore pe la uşi, să treci prin filtrul numit secretariat, cu ritualul şi finalul binecunoscut: „Domnul director nu are timp să vă primească acum, mai bine reveniţi peste 3-4 zile!”. Ei bine, în cazul domnului Oteşanu, nu am avut parte de acest tratament. Ceea ce m-a surprins la acest om este modul în care a purtat dialogul – degajat, natural, „precum o carte deschisă”. Vrea să aducă la Hotelul Sind Oltenia cât mai multe echipe de fotbal, să le creeze nişte condiţii de pregătire de invidiat (un adevărat centru SPA), iar în plus este dispus să ajute şi echipa de fotbal FC Govora cu bani.

Cinci oameni pot salva, prin UNITATE, imaginea staţiunii

Cine are de câştigat? Toată lumea! Întreprinzătorii particulari care reuşesc şi ei să-şi dezvolte afacerile, echipa locală de fotbal care poate să dispute mai multe meciuri amicale. Imaginea oraşului va putea fi îmbunătăţită radical dacă asigurăm fotbaliştilor condiţii bune de pregătire: un teren îngrijit, tuns, udat, trasat şi nişte vestiare în care aceştia să se simtă confortabil. Ar trebui să ne placă şi concurenţa, să nu mai implicăm politicul, să fim preocupaţi mai mult de creearea de noi locuri de muncă pentru tinerii govoreni, zone frumoase în care să ne petrecem timpul liber, precum şi pentru atragerea de noi sponsori pentru echipa de fotbal.
Avem patru oameni importanţi în Băile Govora, cu bune şi cu rele: Mateescu, Handolescu, Oteşanu şi Stănescu. Nu în ultimul rând, acestora li se adaugă un al cincilea: Gheorghe Nedelescu – bine ancorat în structurile de conducere ale FRF, care ar putea susţine de asemenea fotbalul govorean. Eu unul îi cred capabili pe toţi să ducă oraşul Băile Govora acolo unde îi este locul – adică între primele staţiuni din Europa. Cu o condiţie: SĂ FIE UNIŢI! Şi o să dau un exemplu destul de sugestiv: localitatea Tărlungeni.

De ce la Tărlungeni se poate, iar la Govora – ba!?

Comuna Tărlungeni este situată cam la 10 kilometri de Braşov. Chiar în câmp, găseşti un hotel care pare lipsit de viaţă. Dar aici sunt cazaţi aproape toţi copiii de la grupele mari ale Academiei „Gheorghe Hagi”. M-am întrebat şi eu: oare cu ce sunt mai breji primarul şi patronul de hotel din Tărlungeni decât oamenii de afaceri din Băile Govora? Răspunsul este simplu şi e evidenţiat de o zicală binecunoscută: „clientul nostru, stăpânul nostru!”. Oamenii aceia din Tărlungeni au lăsat naiba politica deoparte şi s-au pus repede pe treabă amenajând două terenuri gazonate de pregătire (la sugestia lui Gheorghe Hagi). Şi-au dat seama imediat că au descoperit „filonul de aur”, numit Gheorghe Hagi!
Din păcate, nouă ne lipseşte această UNITATE, care se manifestă în special printr-o mobilizare generală în situaţie de criză, când trebuie să aşteptăm sportivii cu braţele deschise (poate şi datorită guvernanţilor – iarăşi politicul!? – care le-au îngrădit pensionarilor venirea la staţiune!). Ne batem gura de vreo 3-4 ani să facem baza sportivă cum trebuie deoarece şi echipele venite în cantonament pot fi o sursă de venit pentru directorii de hotel (patroni).

Încă doi vâlceni vor să intre la Academia „Gheorghe Hagi”

Aflând de condiţiile bune de pregătire, în această vară, foarte mulţi copii au ales să dea probe de joc la Academia „Gheorghe Hagi”. O „bagatelă”, au zis ei! Au avut surpriza să nu treacă nici măcar cele mai elementare probe, şi ştiţi de ce? Pentru că la antrenamentele pe care le fac nu lucrează aproape deloc cu mingea! Antrenorii îi aleargă pentru a-i face maratonişti, dar când este vorba să lovească mingea corect cu piciorul este vai şi amar! Sunt copii talentaţi, dar pleacă de mici un acest handicap: nu ştiu să facă un stop „ca la carte”, nu ştiu dă dea o pasă exact către un coechipier, ca să nu mai vorbim de alte execuţii pretenţioase.
Îmbucurător este faptul că au fost şi doi vâlceni care au dat probe la această academie – Totâlcă şi Ciucă (ambii născuţi în 1996), de la CSM Rm. Vâlcea – şi nu au avut probleme de acest gen, dovadă că antrenorul Gică Lepădatu lucrează destul de bine cu elevii săi. Ar fi extraordinar dacă până la urmă cei doi tineri fotbalişti vâlceni vor şi rămâne în cadrul Academiei „Gheorghe Hagi”.

Dănuţ OMEAG