Care este istoria factoringului, contractul prin care îți transformi facturile în bani gheață?

Încă de la apariția primelor afaceri din lume, acestea au avut nevoie să strângă bani gheață pentru a rezista. De fapt, atâta timp cât tranzacțiile și comerțul au avut loc, a existat și nevoia de a strânge bani pentru a alimenta achizițiile de produse și pentru a face față cheltuielilor, înainte de plata efectuată de clienți.

Astfel, termenul de factoring, tot mai des invocat în această perioadă în care firmele au atâta nevoie de bani cash, a fost de fapt una dintre cele mai vechi forme de finanțare din lume.
Iată câteva momente interesante din istoria factoringului, acest contract prin care firma dumneavoastră își transformă facturile pe care le are de încasat la termen în bani lichizi, îmbunătățindu-și cash flow-ul.

Factoringul în Antichitate

Ați auzit vreodată de Codul lui Hammurabi? Este un cod de legi stabilit de al șaselea rege babilonian, Hammurabi, în secolul al XVIII-lea î.e.n. O parte din acest cod stabilește reguli pentru comercianții care doreau să utilizeze factoringul ca formă de finanțare.

Pe măsură ce civilizația s-a dezvoltat, au început să se formeze alte forme de finanțare. Factoringul a rămas însă o opțiune predominantă de finanțare. Negustorii din antichitate foloseau agenți pentru a garanta creditele comerciale. Acești agenți au devenit cunoscuți sub denumirea de „factori”. Termenul de factoring și operațiunea de factoring au apărut deci înainte de timpurile moderne.

Dezvoltarea factoringului modern în Europa medievală

Regulile și formele factoringului modern au început să se formeze în Europa Medievală. Pe măsură ce comerțul a început să se dezvolte, a crescut și nevoia de diferite forme de finanțare.

Legile împotriva cămătăriei, impuse de Biserică, interziceau creștinilor să perceapă taxe excesive pentru împrumutul de bani. „Agenții” evrei au speculat această situație când a venit vorba de afacerile cu risc ridicat, care aveau nevoie de rate mai mari ale dobânzii. Evreii au oferit avansuri în numerar fermierilor și comercianților, păstrând ca garanție recolta sau profiturile acestora. Acești agenți au fost precursorii bancherilor moderni de investiții.

Practica factoringului a continuat să se dezvolte și să se îmbunătățească pe măsură ce Europa Medievală a intrat în perioada Renașterii.

Factoringul ca opțiune de finanțare colonială

Până la înființarea coloniilor americane, factoringul a fost mult timp o formă de finanțare pentru comercianții europeni. Practica a venit în Lumea Nouă împreună cu comerțul. Utilizarea agenților comercianli pentru finanțarea transporturilor de materii prime între colonii și Europa a devenit o practică obișnuită.

Un agent comercial lua în calcul transporturile din Europa către colonii. Agentul avea să intre în posesia fizică a bunurilor în locul lor de origine și le ducea în țara în care erau vândute. După vânzarea mărfurilor, agentul comercial lua un procent mic înainte de a transfera profiturile către vânzător.

În cele din urmă, agenții au încetat să mai participe la mișcarea fizică a mărfurilor. În schimb, au început să finanțeze și să asigure creditul. Acesta este momentul în care se concentrează asupra asigurării credibilității clienților. Factorii au început să garanteze plata de la clienți.