Atentat la sănătate

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Înainte de a distruge baza sportivă Oltchim, ar trebui să ne „aplecăm” asupra unor cuvinte spuse de marele comentator sportiv Cristian Ţopescu – ATENTAT LA SĂNĂTATE. „Un înţelept spunea că atunci când se construieşte un stadion, se închide un spital sau o închisoare. Noi distrugem terenurile de sport şi vom constata, curând, numărul crescut de nevroze, de intoxicaţii de tot felul, de biete fiinţe cu corpul bolnav, cu circulaţia deficitară, obezitate, scleroză a arterelor sau infarct”. Cum să nu-i dăm dreptate acestui om de sport (în fond, pe cine mai interesează sănătatea fizică a românilor?) când vedem că aceste cuvinte se transpun în fapte!?

Salvaţi baza sportivă Oltchim!

Venim cu mastodonţi de ciment în parcuri, orele de educaţie fizică sunt scoase din programa şcolară, chiar şi maidanele de odinioară, unde marii fotbalişti (Gicu Dobrin, Gică Hagi, etc) au învăţat să jongleze cu mingea sunt invadate de aceşti „călăuzitori” ai lumii moderne. „Unii cred că a trăi din plin înseamnă să-şi umple burţile cu mâncăruri şi buzunarele cu grămezi de bani! Trăim într-un mediu parcă făcut anume să ne scurteze viaţa. După ce doar 25 la sută dintre români au declarat că practică un sport, le mai dăm o lovitură şi acestora, puţini, care nu vor să fie statici, imobili, oameni-trunchiuri pe scaune, dezechilibraţi de consumul exagerat de cafea, de alcool, de ţigări sau de granule chimice”.
Să nu aşteptăm aşadar ca baza sportivă Oltchim să ajungă pe mâna unor afacerişti care vor să desfiinţeze această bijuterie a vâlcenilor. Nu se poate să rămânem indiferenţi când acolo îşi desfăşoară activitatea antrenorii de fotbal, tenis de câmp, culturism. Sunt oameni simpli, cu copii şi datorii la bancă, care riscă să-şi piardă slujbele, să-şi întrerupă activitatea sportivă. Sunt de acord ca oamenii să-şi redobândească proprietăţile confiscate de comunişti, dar nu pot fi sensibil când acestea sunt transformate în afaceri imobiliare, când grupurile de interese ajung să distrugă puţinele baze sportive pe care le mai avem.

Terenurile sintetice, pro şi contra

S-a creat un curent de opinie nefavorabil – din partea antrenorilor de fotbal – privind folosirea pe termen îndelungat a terenurilor cu suprafaţă sintetică (mai ales în cazul copiilor). Am încercat să aflu un răspuns din partea unor medici, a specialiştilor care amenajează astfel de terenuri şi am primit răspunsuri confuze şi interpretabile: „Tot datorită slăbiciunilor noastre, am inoculat în mintea fotbaliştilor ideea că aceste terenuri sunt dăunătoare, duc la accidentări şi aşa mai departe. Dar, nu este aşa”.
Conform celor spuse de specialişti, la clubul CSM Rm. Vâlcea avem un gazon sintetic de cea mai bună calitate, cu granulaţie suficientă de cauciuc (nu cu nisip – cum se întâmplă la cele mai dure suprafeţe de acest tip). Şi medicii vin cu răspunsuri care sunt în defavoarea contestatarilor care spun că aceste suprafeţe nu sunt recomandate copiilor. Altele sunt cauzele!
Fotbaliştii de odinioară spun că înainte se juca pe bitum sau zgură, iar accidentările erau rare. De ce? Profesorii de educaţie fizică te învăţau cum să sari la groapa de nisip fără să-ţi rupi gleznele, săreai şi te rostogoleai corect pe saltele (nu ca acum când copiii îşi rup mâinile, chiar din picioare!), te ambiţionai să fii printre primii la probele sportive (nu ca acum când scutirile medicale sunt la modă!). În trecut, profesorii de Educaţie Fizică stăpâneau chiar toate disciplinele sportive – handbal, volei, tenis de masă, baschet (desfăşurate în sala de sport). Astăzi, la titularizare, primesc note de 3, 4. Ce să mai vorbim de pregătirea lor pedagogică, care este nulă. Antrenorii trebuie să înţeleagă că acele cursuri de perfecţionare pe care le fac sunt făcute pentru a fi puse în aplicare – nu să le ţinem în sertare!
Alte probleme apar atunci când vorbim de alimentaţia sportivilor, precum şi de faptul că multe echipe nu-şi pot permite un preparator fizic competent. „Viaţa extra-sportivă, copiii mănâncă neregulat, mănâncă ce le place, nu mai respectă regulile tradiţionale ale meselor în familie. Deşi sunt «copii mari», supravegherea modului în care se alimentează este încă necesară”. „Cluburile şi în special centrele de copii şi juniori au ajuns atât de sărace încât nu-şi permit să-şi angajeze un preparator fizic competent şi atât de necesar. Acesta are un rol, foarte important în viaţa unei echipe de fotbal”.

P.S.1: Cei care au făcut cursurile de instructor sportiv cu regretatul antrenor emerit Traian Popa pot confirma că acesta preda dintr-un caiet pe care îl considera o adevărată ICOANĂ (Esenţa gândirii metodice a antrenorului – creaţie a antrenorului emerit Traian Popa). Nu ştim pe mâna cui a ajuns acest caiet, are mai puţină importanţă, dar antrenorii ar trebui să ţină cont de sfaturile acestuia. „Am văzut încălzirea făcută de AC Milan (15 septembrie 1978 – la jocul dintre Dinamo Bucureşti şi AC Milan) care a durat cât o repriză de fotbal, iar după această încălzire, jucătorii au schimbat echipamentul, pentru că erau baltă de apă”. Comentariile sunt de prisos!

P.S.2: Nu este posibil ca înaintea unui meci (de juniori), antrenorii, în loc să facă încălzirea propriu-zisă, se duc să întocmească foaia de joc împreună cu arbitrii. În acest timp, copiii fac o pregătire deficitară şi de aici accidentările. Chiar nu avem un delegat (la acest grupe de juniori) ţinând cont că spunem mereu că avem un surplus de personal (?) – la CSM Rm. Vâlcea.

Dănuţ OMEAG