„Performanţele naţionalei din 2005 şi 2007 trebuie apreciate”

• antrenorul Gheorghe Tadici crede că România nu şi-a spus încă ultimul cuvânt

România a reuşit pentru a doua oară consecutiv să se numere printre forţele handbalului feminin la un Campionat Mondial, lucru unic în istoria competiţiei. Aşa cum se cunoaşte, la turneul final din Hexagon, încheiat recent, „tricolorele” au avut parte de un parcurs extrem de greu, cu meciuri dure, având de luptat în Grupa Principală cu Ungaria şi Germania. Eşecul împotriva echipei maghiare a complicat situaţia selecţionatei române şi-a aruncat-o în calea Franţei, ţara organizatoare. În faţa unei săli arhipline, de 14.000 de locuri, „tricolorele” au făcut atunci un meci mare, impunându-se dramatic, după patru reprize de prelungiri şi 80 de minute de joc, care le-au epuizat fizic pe elevele antrenorilor Gheorghe Tadici şi Dumitru Muşi.

Dacă eşecul cu Rusia (oarecum previzibil) a fost depăşit uşor, nu la fel s-a întâmplat cu meciul pentru medaliile de bronz împotriva Germaniei, pe care România l-a pierdut din cauza arbitrilor şi-a unor greşeli personale.

„Toate jucătoarele merită felicitate”

Clasarea pe locul 4 la Mondialul de handbal feminin din Franţa nu reprezintă în opinia antrenorului Gheorghe Tadici un capăt de ţară. „Acesta a fost obiectivul cu care s-a pornit la drum, mai ales că nu mai puţin de 13 jucătoare aveau în spate parcursul lung şi obositor al Oltchim-ului din ultimul an şi jumătate. Am urmărit în principal calificarea în semifinale, pentru că acest lucru ne-a dat posibilitatea de a deveni gazda unuia dintre turneele preolimpice. Cei care încearcă acum să minimalizeze acest rezultat din Franţa nu au motiv s-o facă. Îi întreb: oare când în istoria handbalului românesc s-a mai întâmplat ca o echipă naţională să joace două finale consecutive de Campionat Mondial? A fost vorba de finala mare în 2005, iar acum de finala mică. Trebuie să apreciem cum se cuvine aceste performanţe, care la nivel de reprezentative sunt unice în România. Nici una dintre jucătoare nu trebuie acuzată că a greşit într-un meci sau altul, toate s-au străduit să dea totul pe teren. Adriana Nechita-Olteanu este o handbalistă tânără, care-a făcut meciuri foarte bune pentru Oltchim în ultimul an, în Cupa Cupelor şi-n Liga Campionilor. De ce se uită foarte uşor aceste lucruri?”, afirmă Tadici.
În acest sens, una dintre erorile care trebuie trecută cu vederea este cea a Narcisei Lecuşanu din finala pentru locurile 3-4 cu Germania, care-a privat practic echipa română de o medalie. „Aveam un gol avantaj şi ultimul atac, când mai erau doar câteva zeci de secunde de joc. Le-am spus fetelor că trebuie sa terminăm meciul cu mingea în mână, să prelungim atacul până intrăm în joc pasiv. Toate au spus că au înţeles ce aveau de făcut, dar după trei pase ne-am trezit că Lecuşanu a atacat poarta şi le-a dat astfel posibilitatea arbitrilor să fluiere fault în atac. Germania a avut mingea şi ne-a egalat, iar meciul s-a dus în prelungiri”, şi-a amintit Tadici.

Selecţionerul a atacat-o pe Mariana Târcă

Atacat din toate părţile pentru „faptul că nu ar fi reuşit să îmbunătăţească performanţa realizată în 2005”, selecţionerul României a oferit un răspuns pe măsură uneia dintre contestatare: Mariana Târcă. Gheorghe Tadici şi-a adus aminte un episod din 1997, de la Campionatul Mondial din Germania, acolo unde „tricolorele” au înregistrat una dintre cele mai slabe clasări din istorie: locul 12. Pe atunci, echipa era antrenată de Cornel Bădulescu, iar Tadici era secund. „Dacă Târcă pune atâtea întrebări vizavi de nerealizările din Franţa să ne spună mai întâi cum s-a pierdut meciul cu Macedonia de la Campionatul Mondial din 1997 desfăşurat în Germania, decisiv pentru o clasare în primele 8. Era minutul 52, România avea 6 goluri avantaj, iar ea era centrul naţionalei. Şi totuşi, echipa noastră, cu Târcă tot timpul pe teren, care s-a întrecut în gafe, a fost egalată după 60 de minute, iar apoi a şi pierdut meciul în prelungiri. Sunt multe lucruri dubioase legate de acel joc, însuşi Bădulescu poate să confirme”, a tunat Tadici.
Selecţionerul echipei reprezentative de handbal feminin a ţării noastre a ţinut să dea un răspuns şi celor care-au considerat că selecţia jucătoarelor nu a fost tocmai cea bună. „De ce nu le-am luat pe Carmen Amariei sau Simona Gogârlă? Pentru că nici unul dintre membrii Comisiei Tehnice – organism care s-a întrunit înaintea turneului final pentru a face nominalizările în privinţa jucătoarelor care trebuiau selecţionate, nu au votat pentru ele. Altfel, în Franţa, numele Alinei Dobrin-Păcuraru a apărut doar din interes. Însă era clar că nu putem s-o aducem la naţională, mai ales că nu se mai pregătise de o lună de zile. Cred că s-a greşit doar în privinţa Roxanei Gatzel, însă în cazul ei am sperat că îşi va reveni odată cu meciurile din Grupa principală. Însă nu puteam să prevedem noi că va urma o nouă accidentare”, a mărturisit Tadici.

Generaţia de mâine – în atenţia lui Tadici

Altfel, Tadici a considerat drept un lucru pozitiv faptul că faţă de turneul din Rusia de acum doi ani, acum, în 2007, la Mondialul din Franţa, au apărut jucătoare noi şi de certă valoare în lotul naţional al României. Toate acestea, în următorii ani, pot constitui pilonii echipei reprezentative a ţării noastre. „Nu e pentru prima oară când se întâmplă acest lucru. Steluţa Luca a bifat primul turneu final din carieră tot cu mine antrenor. Este vorba de Campionatul European din 1994. Alături de ea au mai debutat atunci alte jucătoare de valoare, care ulterior au fost recunoscute pentru valoarea lor: Cristina Dogaru, Magdalena Urdea, etc. Acum este vorba de şase jucătoare, care oricând pot să constituie baza viitoarei echipe naţionale. Mă refer la Clara Vădineanu, Cristina Neagu, Camelia Balint, Adriana Olteanu, Adina Meiroşu şi Florina Bârsan. Practic o echipă, lipseşte doar portarul, care poate fi Tereza Pâslaru sau Talida Tolnai. Acestea, alături de generaţia Ionelei Gâlcă, Valentinei Ardean, pot face o figură la fel de frumoasă şi peste doi ani, la viitoarea ediţie a Campionatului Mondial. În plus, până atunci, mai sunt de jucat Jocurile Olimpice şi Campionatul European, unde se pot reuşi alte performanţe de excepţie. Practic, doar vreo trei jucătoare pot să nu mai prindă următorul Mondial: Dinu, Luca şi Lecuşanu”, a mai declarat Tadici.

Turneul preolimpic, la Vâlcea?

Chiar dacă preşedintele clubului Oltchim, Ioan Gavrilescu, a anunţat la Gala Sportului Vâlcean că Râmnicul ar putea organiza turneul preolimpic de calificare, antrenorul Gheorghe Tadici spune că trebuie îndeplinite câteva condiţii speciale pentru ca un oraş să poată găzdui meciurile respective. „Este nevoie de o locaţie cu cel puţin 3000 de locuri pe scaune, lucru de care Sala Traian duce lipsă”, afirmă Tadici.
În acest caz, naţionala feminină de handbal a României ar trebui să se deplaseze la Bucureşti, lucru neagreat de o parte a jucătoarelor, dar nici de antrenori, mai ales că acolo, în Sala „Ioan Kunst Ghermănescu”, s-a reuşit o contra-performanţă în 2006. Este vorba de ratarea calificării la Campionatul European din 2006, după meciul jucat împotriva selecţionatei Serbiei-Muntenegru, echipă antrenată pe atunci de fosta celebră jucătoare daneză Anja Andersen.
„Practic, aceeaşi condiţie e valabilă şi pentru finala Ligii Campionilor, unde se cere de asemenea să avem minim 3000 de locuri pe scaune. Însă în acest caz se poate ajunge la un compromis, Federaţia Europeană de Handbal putând acorda Oltchim-ului dreptul de a evolua pe teren propriu şi nu în alt oraş”, a completat Tadici.
Nicolae CIUCESCU