O zi mai trista!
Orice viaţă are adâncurile şi morala ei. Ne-o croieşte destinul, ne-o peticim noi, ne-o înveninează şi ne-o împiedică alţii. Bună, rea este a noastră. De marţi 9 ianuarie 2007, însoţit de sute de drăgăşăneni, de familie, Ilie Neacşu a plecat dintre noi, ducând în ceruri dragostea pe care aceştia i-au purtat-o. Unul din cei mai apropiaţi oameni pentru sportul drăgăşenean în general şi pentru fotbal în special a trecut în nefiinţă, omiţând faptul că sportul drăgăşenean mai avea nevoie de sfaturile sale, de spiritul său organizatoric cu care a fost înzestrat de la natură. Dacă a avut o însuşire pe care cineva i-a strecurat-o în minte, în suflet a fost puterea neîntreruptă de a iubi viaţa, familia, copilul, nepotul şi semenul. Lângă toate acestea a trăit şapte decenii fără a se sătura de gingăşia, parfumul şi conturul lor. Trecutul este înserare şi apoi întuneric. Amintirile sunt candele şi lumini de opaiţ care ne ajută şi ne apără să nu uităm imaginile lumii pe care am trăit-o, gândurile şi sentimentele care au dat sens vieţii, definindu-ne. Cine uită aceste lucruri sau nu le-a avut este un om trist şi de nimic. Dumnezeu să-l odihnească!
Sandu ŞOCU
