Stresul, exul si buna dispozitie

Opinii libere

Stresul, exul şi buna dispoziţie

Fraţilor, trebuie să vă dau o veste mare! Poate nu e neapărat o veste, cât mai ales o constatare. Dom’ne, cu părere de rău trebuie să vă anunţ că acest campionat, al Diviziei D, nu a dat încă faliment. Aşa cum tot spunea cel ce visa (că doar visa!) la a construi o casă a fotbalului vâlcean, deşi aceasta rămâne cea mai tâmpită utopie cu care i-a păcălit pe reprezentanţii echipelor în campania electorală, domnul Ex, despre care nu se mai aude, pe bună dreptate, campionatul ăsta „amărât”, doar în opinia unora, plătiţi regeşte, cu 9 milioane pe lună, merge înainte. Şi merge destul de bine. O altă constatare care, sincer să fiu, mă bucură: echipa fostului, ba nu fosta echipă a fostului ex!, o grupare ce anul trecut făcea ravagii, nefiind deranjată, că de, nu se cade (!), în Divizia D, e acum o grupare de pluton. Fapt ce îl supără probabil pe cel ce nu conteneşte cu ameninţările la adresa mea. Mai mult, fiindcă nu are ce face, se interesează de vestimentaţia subsemnatului, făcând aprecieri tâmpite. Se numeşte Lary şi are până acum numai eşecuri în fotbal.

Am vorbit zilele trecute cu mai mulţi oameni din fotbal. Cineva îmi spunea că la aflarea veştii că fostul a plecat, interlocutorul meu a avut, alături de alţi prieteni, implicaţi cu toţii în fotbalul judeţean, o explozie de bucurie. Spunea acesta că e fantastic faptul că în sfârşit pot să vorbească. Vă daţi seama, se ajunsese la un fel de stare de teroare, toţi se fereau de toţi, şi fiecare de fiecare. De ochii lumii, Exul se sfătuia cu cei din jurul său, dar decizia pe care o lua era literă de lege. Precum într-o dictatură de care nu vrem să ne mai amintim. De asta îşi adusese alături băieţi tineri. De, ei nu debutaseră, ca dânsul (!!!) la 15 ani jumătate în Divizia A, la un meci cu Corvinul Hunedoara! Acum e o plăcere să intri la AJF. E o stare de seriozitate, se lucrează cu zâmbetul pe buze. Un mare câştig aducerea lui Daniel Deaconu la Comisia Judeţeană de Arbitri. Trebuie apreciată şi revenirea unui cunoscător în ale fotbalului la şefia Comisiei de Disciplină. Nu se mai pune de a face poliţie la AJF, aşa cum vroia Exul. Adică, vezi doamne, asta le mai trebuia delegaţilor de echipe, să poarte cu ei actele de identitate ale jucătorilor. E adevărat că, oarecum, potrivit legii, ai obligaţia, ca cetăţean, să porţi cu tine un act de identitate, dar la fel de adevărat e că doar poliţia te poate obliga să arăţi acel act. Lucru pe care Exul ar fi vrut să-l implementeze (vai, ce cuvânt lung!) în fotbalul vâlcean.

Aşadar, domnilor, e bine! Nu am dat faliment, federaţia nu a venit să tragă obloanele (o altă tâmpenie cu care ameninţa Exul!), iar Divizia D are de toate. Rezultate surpriză, arbitraje uneori bune, alteori mai slabe, răsturnări de scor şi de poziţii în clasament. Cu siguranţă, dacă Exul ar fi rămas, s-ar fi cunoscut liderul. Păi, ce nu ştiţi?!

Sâmbăta trecută l-am văzut pe un anume Trandu arbitrând. În Liga I, şi tocmai pe „Lia Manoliu”. Săracu’, mi-am zis, şi-o fi revenit oare după ce a fost certat de unii jucători la un meci pe la Tg. Jiu(?!).  Şi totuşi, dom’ne, eu cred că şi-a revenit, că a arbitrat destul de bine. Însă şi băieţii din teren şi-au văzut de joc. Uitasem încă ceva. S-a făcut dreptate. Exul a fost scos de pe lista observatorilor FRF! Cel puţin aşa am înţeles. Lucru perfect necesar, nu de alta dar nu era cazu’ să fie aşa de stresat, atâta timp cât afacerile îi umplu toată vremea, nu-i aşa ?! Să auzim de bine…