Constatari si …consemnari
Opinia lui Ionel
Patru victorii consecutive. Trebuie să spun că mă bucur pentru faptul că am avut încredere în Costel Pană. Deşi e un antrenor tânăr, iată că Pană arată că nu degeaba a stat în umbra unor antrenori cu nume din fotbalul românesc. De asemenea, cred că acum a trecut acea perioadă de experiment, atât cât priveşte formula de joc, dar mai ales în privinţa celor 11 care să intre în teren. Se ştie că, aşa cum se spune, la fotbal şi la agricultură se pricepe toată lumea. Nu vreau să intru în tagma chibiţilor care-şi dau doar cu presupusul, fără a cunoaşte şi starea de fapt, însă, din ceea ce am văzut până acum cred că gruparea lui Pană joacă mult mai bine fără Alin Savu în teren. Acum, fără Alin, echipa chiar joacă, pentru că am sentimentul că fostul mijlocaş, reprofilat în ultima vreme în fundaş, uneori, în dese rânduri chiar, mai mult îi încurca pe coechipierii săi.
Să fiu bine înţeles. Nu vreau nicidecum să dau sfaturi antrenorului privind formula de joc. În fond Pană are personalitate, trimite în teren pe cine consideră de cuvinţă şi, sigur, îşi asumă responsabilitatea rezultatelor. Rezultate care, din fericire pentru toată lumea, i-au ieşit bucureşteanului. Însă, repet, ca o constare, echipa joacă mult mai bine în formula actuală. Aşa cum trebuie să spun că Situwe ar fi bine să vadă mai des terenurile de fotbal din judeţ. Unele sunt chiar stadioane, şi mă refer aici la cele din Horezu Brezoi sau Drăgăşani. Adică, mai pe şleau, poate că Situwe mai trebuie trimis la echipa lui Gabi Mangalagiu, grupare care evoluează în Divizia D.
Am văzut şi mi-a lăsat un gust amar, unele constatări ale unor colegi, constatări care denotă linguşeala acestora. Acum când echipa începe să meargă, nu-şi mai încap în piele în a-l ridica în slăvi pe Florin Verigeanu. Dacă atunci când CSM-ul pierdea acasă cu FC Caracal, când Vâlcea pierdea la Lugoj sau la Târgovişte, băieţii găsiseră vinovatul. Şi pentru politica de transferuri, dar şi pentru faptul că i-a dat credit unui antrenor tânăr precum Pană. Vinovat atunci era Verigeanu. Acum, însă, acelaşi Verigeanu e cel mai bun, cel mai cel.
Apoi, să recunoaştem că am avut şi noroc în cupă. Depinde de echipă acum ca Vâlcea, ca Zăvoiul să aducă, în sfârşit, după ani buni, o echipă de „A” în Zăvoi. Echipă mai accesibilă ca cea din Mătăsari nici că se putea. Acum, repet, e important ca băieţii să înţeleagă cât de important e pentru Vâlcea fotbalistică aducerea unei prim-divizionare aici. Fie ea Steaua, Dinamo sau Rapid, sau chiar o grupare de mijlocul clasamentului.
Arbitrajele. Mare problemă la acest nivel. Sau, şi la acest nivel. Asta în special şi datorită presiunii care se pune asupra arbitrilor. Am văzut la Vâlcea un arbitru care ar putea ajunge departe dacă şmecheria îi va ţine. Acest piteştean, Ianovschi, parcă, a arbitrat cu o şmecherie ce rar mi-a fost să văd. Dacă urmăriţi meciul cu atenţie, cel cu Reşiţa, vorbesc, veţi vedea că piteşteanul a arbitrat aşa cum se spune, mai mult la două capete. Pe ansamblu, deşi mulţi nu vor fi de acord cu mine, eu spun că atât cât a putut, fără să sară „coarda”, piteşteanul i-a ajutat discret pe reşiţeni. Pe care i-a dus uşo-uşor, la fel de discret, spre careul nostru. E un mod de a te toca mărunt, fără să-ţi dai seama, de a te trimite în corzi, acolo unde bojbâcăi fără noimă. Iar când te trezeşti e prea târziu. Din păcate, „municipalii” s-au trezit la timp.
Ionel GEREA
