E nevoie de Costica Vâlcea
Uite că, totuşi, campionatul acesta aşa de „amărât”, după opinia unora care mai aveau şi pretenţia să-l mai şi conducă, merge. Şi merge destul de bine, chiar nu e falimentar. Cel care nu cu mult timp în urmă vă amăgea pe dumneavoastră, oamenii care nu de puţine ori scoateţi bani din buzunar pentru a plăti arbitrajul, că vă face (o tâmpenie mai asta nici că am auzit) o casă a fotbalului, poate sta liniştit. Competiţia se derulează şi, repet, e destul de interesantă. Deocamdată, domnilor, n-a venit federaţia, aşa cum aceaşi domn (oare?!) vă ameninţa, să închidă porţile. Deocamdată Mircea Sandu (vai de noi!) nu a luat atitudine şi ne-a lăsat pe noi, nişte „prăpădiţi” să ne facem de cap. vai, ce impertinenţă!
Cineva mă anunţa că la prima retragere a unei echipe din „D” va merge la posturile centrale şi va spune că una şi alta. Băiatul mi-a amintit că a fost iubitul (să nu zic gagicul) unei cunoscute prezentatoare TV şi că a fost coleg de bancă şi cu un alt om de sport din presa centrală.
Domnilor, e clar. Ştirea că totuşi Costică Vâlcea are de gând să revină la şefia AJF-ului i-a pus pe jar pe mulţi oportunişti care credeau că acum e momentul. Unul dintre aceştia a fost şi a plecat repede, convins că fotbalul acesta e unul de doi bani, unul zice el, falimentar.
Cu siguranţă că băiatul acesta, altminteri simpatic şi de ce nu inteligent, care, să nu uităm, aşa cum puncta în dese rânduri, a debutat în Divizia A la 15 ani jumătate, pentru Chimia (care nu mai e, prietenii ştiu de ce ), într-un meci cu Corvinul Hunedoara (scuzaţi cacofonia dar asta e!), aşadar cu siguranţă băiatul acesta nu vedea nici uşa lui Mircea Sandu dacă nu era Costică. Apoi, după o astfel de discuţie, domnul ex a considerat să facă o conferinţă de presă şi să puncteze acest moment solemn. Cu care, cel mai probabil, nu se va mai întâlni.
Constantin e genul de om care face enorm pentru Vâlcea fotbalistică. Am fost unul dintre cei care am susţinut ca Primăria, Consiliul Local, în speţă, să-i acorde lui Costică titlul, cel puţin moral, de Cetăţean de Onoare al Râmnicului. Pentru ceea ce a făcut şi face pentru Vâlcea, Costică merită cu prisosinţă. Costică nu e ranchiunos. A demonstrat-o şi acum, o dată în plus, dacă mai era nevoie. Costică iubeşte Vâlcea şi arată asta, iubeşte fotbalul de aici, şi face totul ca să-l ajute. Spre deosebire de alţii, care încasau un salariu frumuşel, zică-se acolo vreo 9 milioane, Costică a înţeles să facă munca de şef al fotbalului vâlcean în folosul lui şi nu spre jecmăneala lui.
Uitaţi-vă cum ştie, cu diplomaţie, să ducă „frâiele” arbitrajului românesc. Şi, lucru îmbucurător, revine de multe ori, întotdeauna cu plăcere, în Vâlcea. Nu ca alţii care o dată plecaţi îşi uită rădăcinile. În schimb sunt trecuţi acolo, pe placa aceea din incinta Primăriei, ca cetăţeni de onoare ai oraşului. Ce au făcut ei, marea majoritate a acestora, pentru oraşul acesta?! Mai nimic, sau de fapt nimic!
Dacă veniţi azi la stadion să vedeţi meciuri de Divizia B, dacă anul trecut s-a reaprins în sufletul fiecăruia dintre noi speranţa unei reveniri în primul eşalon fotbalistic, după evoluţia de excepţie a echipei în tur, dacă Vâlcea a revenit în circuitul intern al fotbalului românesc şi dacă avem un fotbal de performanţă, pentru toate astea principalul merit îl are Gheorghe Constantin.
Aşa cui îi place s-o spună, şi o spune cu un zâmbet discret în colţul gurii, CSM-ul de azi este un al doilea copil al său. Costică Vâlcea a pus atunci umărul la renaşterea fotbalului vâlcean. Şi a făcut-o cu vârf şi îndesat. Pentru asta spun că e nevoie totdeauna şi iremediabil de Costică Vâlcea în fotbalul vâlcean.
Ionel GEREA
