Relu Nica, „minerul” care a ratat in extremis Liga I

• fostul jucător ne dezvăluie cele mai picante detalii din cariera sa de fotbalist

În România, zonele miniere au reprezentat mai mereu un izvor nesecat de fotbalişti talentaţi. Şi asta numai pentru că exploatările au beneficiat de fonduri substanţiale, iar acest lucru a contribuit decisiv la crearea de echipe menite a fi adevărate forţe în eşaloanele naţionale. Cel mai edificator caz în acest sens îl reprezintă Valea Jiului, înţesată cu echipe prin toate diviziile. Şi în Vâlcea, situaţia e relativ similară cu cea din judeţul Gorj. Carierele de la Berbeşti şi Alunu au constituit (cel puţin până în momentul de faţă) «motorul» fotbalului în partea de vest a judeţului. Unul dintre jucătorii exponenţiali ai zonei în cauză este Relu Nica. Retras recent de pe gazon, după o carieră de peste 20 de ani, Nica pune pe tapet câteva dintre amintirile sale legate de fotbalul la nivel de performanţă, relatându-ne în acelaşi timp şi cum a ratat transferul în prima divizie.

A început şi a încheiat în Berbeşti
A încălţat pentru prima dată gheatele de fotbal în Berbeşti, în 1984, evoluând pentru echipa şcolii la care învăţa şi participând tot atunci la un turneu la Suceava. Apoi, la 14 ani activa deja la echipa de seniori a Minerului Berbeşti, în Liga a IV-a. Patru ani mai târziu, în 1988 – cu doar un sezon înainte de încheierea junioratului, a dat probe de joc la Chimia Rm. Vâlcea, fiind admis în cadrul echipei antrenate la vremea respectivă de Lucian Catargiu. A evoluat cu Chimia în Divizia B, în perioada 1988-1991. La un an şi jumătate după căderea regimului comunist, în 1991, « minerul » a fost încorporat în armată. Chiar şi aşa, clubul din Zăvoi nu a renunţat la serviciile jucătorului din Berbeşti şi, imediat după încheierea stagiului militar, „ortacul” a fost recooptat în lot.

Şase meciuri în Cupa Intertoto
La scurt timp după ce a fost reîncadrat la Chimia, Nica a susţinut la probe de joc la FC Argeş, în 1992, echipa din Trivale tocmai retrogradând în Divizia B. „M-a remarcat un impresar de la FC Argeş, în timpul unui meci. Fiind plăcut impresionat de cum mă comport pe teren, m-a luat pentru probe la Piteşti. Am trecut testele fără probleme. Îmi aduc aminte că Argeşul urma să joace în Cupa Intertoto. Pe-atunci nu era obligatoriu să faci transfer pentru a activa la o altă echipă, era suficient doar să te treci pe tabel” spune Nica despre prima experienţă la echipa antrenată în acel moment de marele şi regretatul fotbalist Nicolae Dobrin. Momentul transferului a picat excelent, fiind pentru berbeştean şansa unică de a evolua în afara graniţelor, în Cupa Intertoto. „Atunci am jucat cu Locomotiv Sofia, Rapid Viena şi Rapid Bucureşti. Aceasta a fost singura mea experienţă externă. La Sofia am făcut egal (1-1), unde am evoluat 30 de minute, si apoi am luat bătaie în meciul retur la Piteşti, iar Rapid Bucureşti ne-a bătut de două ori, cu 1-0, în ambele manşe. Cu cei din Viena am luat bătaie în deplasare şi am învins cu 5-1 la Piteşti, eu fiind unul dintre marcatori. Aveam doar 21 de ani atunci”, continuă Nica.

A fost lăudat în Prosport
Evoluţia bună a lui Relu Nica nu a fost trecută cu vederea nici de mass-media centrale, cea mai importantă publicaţie sportivă a momentului neezitând să-l laude pentru maniera de joc extrem de matură dovedită în competiţia europeană. „La acea vreme, în Prosport titra: «Relu Nica, un tânăr în devenire la FC Argeş». Cred că atunci am făcut cel mai bun meci al meu la FC Argeş. Deşi am luat bătaie cu 1-0 de la Rapid Bucureşti, am fost lăudat de toată lumea. Din păcate, nu am stat prea mult în Trivale. Îmi aduc aminte şi acum aminte de antrenorul Nicolae Dobrin, care era foarte comunicativ, dovedind întotdeauna un respect nemaivăzut faţă de toţi jucătorii”, ne mai spune „minerul”. 

Doar două luni la FC Argeş
„La FC Argeş am stat doar două luni şi am jucat şase meciuri. Însă de această echipă mă leagă cele mai frumoase amintiri. Apoi, impresarul echipei din Piteşti m-a întrebat dacă vreau să joc la Sportul Studenţesc. Bineînţeles că mă tenta. Însă, când a trebuit să mă transfer în capitală, au intervenit cei de la Chimia, care mi-au spus că nu voi face faţă în Divizia A. Astfel, m-au vrăjit şi am ajuns la echipa din Zăvoi. Am fost cu ei în cantonament la Voineasa. După numai o săptămână, au venit cei din Argeş şi m-au luat furat cu maşina din staţiune. Nu renunţaseră la ideea de a mă transfera definitiv. Însă era prea târziu, pentru că semnasem deja cu Vâlcea”, ne-a mai spus Relu Nica.  

A ratat Divizia A la „mustaţă”
„Deşi am avut şansă să joc pe prima scenă a ţării, nu am ştiut să o fortific. Din păcate, m-am lăsat influenţat de diferite persoane care îmi spuneau mereu că nu voi face faţă în prima divizie. Am avut de pierdut. Puteam bifa şi câteva meciuri pe prima scenă a ţării. După Chimia, am venit la Minerul Berbeşti, apoi la Petrolul Stoina şi, în sfârşit, la FC Rarora, în 2003. Am mai jucat la Flacăra Horezu trei ani şi, în sfârşit, la ALX Port Vale, în 2007, atunci când mi-am pus ghetele în cui”.

„Atunci, jucătorii îşi dădeau viaţa pe teren”
Ceea ce îl deranjează pe Relu Nica la jucătorii din momentul actual este faptul că aceştia emit pretenţii mult prea mari, dar când trebuie să demonstreze publicului ceea ce ştiu, clachează. „Noi jucam din plăcere. Publicul înţelegea asta şi ne aprecia. De aia spectatorii veneau atunci pe stadion în număr atât de mare. Acum, totul se raportează la bani. Deşi mulţi fotbalişti sunt de nivel scăzut, pretenţiile lor financiare sunt nejustificate. Atunci,  toţi cei care intrau pe teren îşi dădeau viaţa pentru a le arăta tuturor că merită să reprezinte echipa la care sunt legitimaţi. Dacă ar fi ceva pe care să-l regret, e faptul că m-am născut prea devreme. Financiar, nu am avut şansa să cunosc gustul banului câştigat uşor. Pe vremea mea, banii erau puţini şi munceai pentru ei”.

Vrea să se remarce ca antrenor 
În urmă cu doi ani, fostul „miner” a acceptat să preia echipa de fotbal din Liga a V-a, ALX Mateeşti, la solicitarea omului de afaceri Valerian Alexie. Implicarea sa ca antrenor la „Onoare” a avut din start rezultate notabile. După numai un an de la înfiinţare, Port Vale a devenit campioană, având un parcurs impecabil, cum mai rar s-a mai întâlnit în campionatul Ligii a V-a.
„Nu ne bătea nimeni în campionat. Am reuşit atunci să formez o echipă foarte bună. Deşi am devenit campioni, nu am putut evolua în Liga a IV-a, pentru că nu dispuneam la vremea respectivă de resursele necesare. Criza se simte, din păcate, şi la nivelul asta”, spune Nica.  Fostul divizionar „B” susţine că în Berbeşti există destui jucători talentaţi şi, treptat, va reuşi să formeze o nouă echipă, care să fie cel puţin de nivelul campioanei din Mateeşti, din urmă cu un sezon.
Lucian CORNECI