• milionari în euro şi fotbalişti de prima divizie în elita judeţeană • sărăcia – un aspect cu care confruntă doar ultimele clasate

Pentru mulţi, fotbalul a devenit o religie în adevăratul sens al cuvântului. Ritualurile inerente unei meci cu zeci de mii spectatori în tribună, scandările în masă, exuberanţa unui gol marcat şi tristeţea unei ratări – sunt doar câteva din elementele care ne duc cu gândul că sportul-rege întruneşte toate condiţiile pentru a deveni o religie, însă una de factură laică. Sutele de milioane de oameni care privesc cum 22 de oameni învârt o minge pe iarbă sunt magnetizaţi de acest fenomen sportiv, care a atins în ultimii ani valenţe nebănuite.

Fie că vorbim de el la nivel înalt sau la nivel mic (ligile a IV-a şi a V-a, în cazul de faţă), o chestiune e certă: fotbalul atrage cel mai mult privirile „trecătorilor”. De aceea, 90 la sută din conţinutul unei publicaţii sportive este acoperit de fotbal, pentru că cei mulţi înseamnă în mod automat o cerere mai mare şi, bineînţeles, încasări pe măsură. Acum să ne îndreptăm atenţia spre campionatul vâlcean, infuzat în ultimii ani cu oameni de afaceri potenţi şi fotbalişti de rang înalt.

Sportul-rege, garanţia succesului în afaceri şi politică

Cel mai iubit sport din lume nu este doar cel mai interactiv, ci şi cel care, administrat cum trebuie, atrage după sine atingerea unor obiective în diverse sfere de activitate. Fotbalul e un întăritor de imagine, o garanţie a succesului în politică şi în afaceri. De aceea, tot mai mulţi afacerişti ies la lumină prin intermediul acestui sport în fiecare sezon şi, la un interval de patru ani, destui primari îmbracă mantaua microbistului din naştere.
An de an, în campionatul vâlcean, îşi mai face apariţia timid câte un om de afaceri potent, dornic să arate că se pricepe şi la fotbal şi că, în cel mai scurt timp, poate fi campion peste toată suflarea fotbalistică din Vâlcea. E, până la urmă, o chestie de orgoliu, specific masculină, chiar dacă mulţi refuză să o recunoască. Că fotbalul are cei mai mulţi susţinători din lume – o ştim cu toţii, şi că fiecare om de fotbal din judeţ se crede în sinea lui un Gigi Becali în miniatură – putem spune cu fermitate că o ştim deja şi pe asta. În momentul actual, după cum s-a mai scris de nenumărate ori prin presa sportivă locală, campionatul vâlcean devine tot mai bogat, avuţie dată de investiţiile puternice, prin jucători transferaţi numai din eşaloane naţionale.

Banul privat versus banul de la stat

Din cele 18 echipe înscrise în Liga a IV-a vâlceană (contabilizând în cazul de faţă nou-promovatele FC Băbeni, Flacăra 2005 Horezu, Olteţul Alunu şi Voinţa Orleşti) Minerul Berbeşti are cea mai lungă activitate, fiind susţinută integral cu capital de stat. Cu certitudine, mai există şi altele, cele afiliate primăriilor, dar pe lângă acestea îşi desfăşoară activitatea şi câţiva sponsori, mai mici sau mai mari. De aceea, putem spune, fără a ne înşela deloc, că, Minerul „trăieşte” exclusiv cu bani de la stat. Din câte se pare, echipa din Berbeşti – poate cea mai longevivă din judeţ, sub actuala denumire – nu va mai fi mult timp susţinută din bani proveniţi de la stat. „Minerii” s-arputea contopi cu Ghecon Lăpuşata, grupare deţinută de o singură persoană: Dan Mazilu. Noi continuăm că credem însă că varianta colaborării este iluzorie. Să analizăm în continuare o parte din echipele din „elită”, în ordinea clasării lor la finele sezonului 2008-2009.

Opt echipe joacă în oraş, zece la ţară

Pe primul loc – FC Ghecon Lăpuşata – acum în Liga a III-a (echipă cu capital privat, manager Dan Mazilu), pe 2 – Dinamo Rm. Vâlcea (idem, patron Laurenţiu Mustăţea), iar pe 3 – Minerul Berbeşti (capital de stat, Sindicatul Minier Berbeşti). În continuare, o avem pe CSM Drăgăşani, prezidată de doctorul Alin Pavelescu şi susţinută financiar de un grup de prieteni pasionaţi până peste cap de fotbal. De asemenea, în oraşul viilor, singura echipă de fotbal rămasă în viaţă beneficiază şi de susţinerea primăriei, care asigură desfăşurarea meciurilor oficiale pe baza sportivă din municipiu. AS Şirineasa este echipa din mediul rural cu cea mai bună evoluţie în Liga a IV-a în sezonul precedent. Fondurile prin care trăieşte această echipă, ce speră să ajungă cândva în Liga a III-a, provin tot de la primărie, la fel ca la celelalte formaţii de la ţară: Posada Perişani, Voinţa Orleşti, Olteţul Alunu etc. Ideea e că, în aceste condiţii, echipele primăriilor nu vor reuşi niciodată să promoveze, decât în cazuri foarte rare. Un calcul fugitiv indică faptul că 10 formaţii (deci, majoritatea!) joacă sau provin de la ţară, restul de la oraş.

Niţu şi Mazilu, doi „Dani” milionari

Nou-promovata în Liga a III-a, Ghecon Lăpuşata, este patronată de deputatul Dan Mazilu, de profesie inginer de Căi Ferate, Drumuri şi Poduri şi, totodată, manager general al firmei Ghecon Construct SRL. Implicat în fotbal de un deceniu, Mazilu a pompat cei mai mulţi bani în campionatul vâlcean (în jur de 100 de mii de euro numai pe durata sezonului precedent), având şi o avere estimată la câteva milioane bune de euro. Un alt om de fotbal cu buzunarul gros se cheamă tot Dan, de această dată Dan Niţu. Într-un interviu acordat publicaţiei noastre la finele anului precedent, managerul Dan Niţu declara că societatea pe care o patronează, Damila SRL, a înregistrat în 2008 o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de euro şi un profit de aproape patru milioane. Impresionant, am spune! Însă pasiunea faţă de sportul-rege l-a determinat pe Dan Niţu să acorde şi acestui sector sportiv atenţia cuvenită. Majoritatea jucătorilor de la Damila Măciuca sunt angajaţi la firma lui, astfel că gruparea de fotbal este tot un fel de „afacere” între prieteni. Se spune că fotbaliştii sunt trataţi regeşte în cadrul societăţii comerciale, o parte dintre ei câştigând şi 1000 de euro lunar. Dacă Ghecon Lăpuşata, în anul competiţional 2008-2009, a avut ca obiectiv promovarea în Liga a III-a, de altfel, îndeplinit, Damila Măciuca s-a rezumat pentru moment doar la menţinerea în acest nivel divizionar. În principiu, cei doi sunt singurii milionari în euro – declaraţi – din Liga a IV-a.
S-ar putea să mai fie însă câţiva, despre care însă nu vrem să ne pronunţăm, pentru a nu produce mişcări tectonice. Dintre cele două, Ghecon a terminat pe primul loc, promovând în ultimul eşalon naţional, iar Damila – pe 14, salvându-se de la retrogradare.  Pe scurt, nu există patron din „elită” care să nu aibă caşul gros, deşi, o parte dintre ei, s-ar jura şi pe trei pastile de ampicilină că sunt săraci ca degetul. Adi Panduraşu (Vartex Rm. Vâlcea), Pantelică Alexandrescu (Conexin Runcu) sau Neluş Giuran (patronul fostei echipe Sportul Rm. Vâlcea, actualmente Oltul Ioneşti 2009) sunt alte câteva exemple de oameni prosperi. Şi lista poate continua!

Bani mulţi, fotbal puţin…

Inexplicabil, în ultimii ani, campionatul vâlcean s-a remarcat prin infuzii masive de fotbalişti proveniţi din ligi naţionale, veniţi să joace pe sume grase oferite de oamenii de afaceri vâlceni. De aceea, elita judeţeană de fotbal (Liga a IV-a) pare la un miliard de ani lumină distanţă de ceea ce vedem cu toţii pe la ţară, prin diverse colţişoare ale acestui judeţ de vis. În vara anului trecut, Albinaru a venit din Liga a II-a la Sportul Rm. Vâlcea, unde, doar pentru semnarea contractului, ar fi încasat cam zece salarii minime pe economie. Plus prime de victorii aberant de mari pentru acest nivel. Liga a IV-a vâlceană s-a metamorfozat substanţial în ultimele ediţii. Mirajul campionatului nostru îi atrage pe fotbaliştii ajunşi la punctul în care trebuie să renunţe la prima ligă naţională. Gustul banului câştigat fără muncă farmecă pe orişicine. Ce e mai frumos să stai cocoţat toată săptămâna în fotoliu, iar sâmbăta să-ţi mai pui sângele în mişcare jucând pe maidanele de prin judeţ, numite pompos „terenuri de fotbal”. Şi, pac! Cum zice Gigi Becali, îţi sare banu’n buzunar. Nu vă gândiţi la sume de mii de euro, dar 10-15 milioane pe lună sunt şi ei buni. Mai ales pe foamea asta, când ronţăi la pietre şi ai impresia că-s bomboane Topi Top. Chiar şi aşa, nivelul fotbalului de pe la noi e scăzut, dovada clară fiind echipele promovate în Liga a III-a în ultimii ani. Şi când te gândeşti că având buget de 100 de mii de euro unii s-au mai şi chinuit la baraj!

Ceva e putred în … Vâlcea!

Ieri – Hidroelectra, azi – Ghecon. De fiecare dată, aceeaşi impresie: indiferenţa faţă de fotbal şi organizarea deficitară a celor două cluburi. Campionatul vâlcean se remarcă printr-un paradox: colcăie de fotbalişti cu experienţă, dar pică testul cel mare atunci când vine vorba de barajul de promovare. Din păcate, an de an asistăm la aceeaşi piesă de teatru ieftină, în care protagoniştii se dau în stambă, dar se fac că plouă atunci când vine vorba de a ne arăta că se pricep şi la fotbal. Implicarea omului de afaceri Dan Mazilu în sportul-rege ne-a fentat pe ultima sută de metri. A trecut toţi paşii şi a ajuns în Liga a III-a, dar acum e pe punctul de destrăma echipa. Analizând back-ground-ul deputatului de Bălceşti, ajungem la concluzia că nu a făcut niciodată pui pe unde a trecut. Cu siguranţă, va veni şi timpul când în fotbalul vâlcean să fie angrenate persoane care cunosc fenomenul fotbalistic şi nu doar ştiu să arunce cu banii ca la lăutari.

Nou-promovatele, condamnate la pieire

În principiu, cam orice nou-promovată provine din mediul rural, acolo unde 99 % dintre echipe sunt susţinute de primării, instituţii publice care pompează bani în atingerea de aşa-zise performanţe notabile. Bugetul alocat pentru activarea în Liga a IV-a este adoptat de consilierii locali, care decid suma pe care mândria comunei o va cheltui într-un an competiţional pentru – de cele mai multe ori – a se face de râs pe prima scenă a fotbalului judeţean. Una e să jonglezi cu propriii bani, alta e să apelezi la bunăvoinţa consilierilor locali, care, dacă se găsesc să nu fie microbişti, te-ai cam fript. Astfel, ai toate şansele să rămâi la „Onoare”, liniştit în seria ta, recunoscută pentru multitudinea de bătăi pe metru pătrat sau pe minut scurs. 
Normal ar fi ca, având atâţia milionari prin preajmă, fotbalul vâlcean să devină mult mai serios, şi nu o hârjoneală în week-end, cu scopul de a apărea prin presă, ca să ştie şi coane Fănică din vârf de deal că încă mai poţi da goluri.
Lucian CORNECI