Acasă Alte sporturi Mihai Ioniţă pregăteşte tânăra generaţie de karate-ka

Mihai Ioniţă pregăteşte tânăra generaţie de karate-ka

118
0

INTERVIU / Campion european şi multiplu campion naţional, Mihai Ioniţă ne vorbeşte în interviul următor despre cariera sa ca sportiv, precum şi despre câteva dintre cele mai mari performanţe pe care le-a realizat. Alte subiecte importante le reprezintă trecerea în revistă a beneficiilor oferite de karate şi prezentarea celui mai puternic adversar întâlnit de antrenorul vâlcean de-a lungul timpului

* Când aţi început să practicaţi karate-ul şi cât a durat activitatea dumneavoastră ca sportiv?
– Am început să practic acest sport în anul 1986 sub îndrumarea lui Dorin Caşmir, pentru ca apoi în 1991 să fiu preluat de Constantin Daneş. Activitatea mea ca sportiv a durat din 1990 până în 2002. În acea perioadă am participat numai la competiţii de seniori pentru că nu existau şi la nivel de juniori, cadeţi sau copii.

Am trecut prin toate schimbările ce au avut loc în sistemul de arbitraj, şi aici mă refer la faptul că atunci erau permise anumite tehnici mai dure. Lucrurile nu au rămas aşa pentru că în apropierea anului 2002, din punct de vedere al controlului tehnicii, nivelul karate-ului ajunsese la un nivel foarte mare.

* Care ar fi câteva dintre cele mai bune rezultate pe care le-aţi obţinut?
– O să încep cu rezultatele de la nivel naţional şi aici mă refer la cele 18 titluri de campion, care includ atât competiţiile pe echipe, cât şi individual sau open. Apoi, la Campionatul European pe stil de la Leopoldsburg (Belgia) m-am clasat pe poziţia a doua la echipe şi individual. Cea mai mare performanţă am realizat-o în anul 1997, atunci când la Campionatul European pe stil, la proba de kumite am ocupat primul loc. Evoluţia mea nu s-a oprit atunci, ci a continuat până în anul 2001, când situaţia a fost de aşa natură încât a trebuit să mă retrag din activitatea competiţională. Ajunsesem la o vârstă când trebuia să fiu mai mult preocupat şi din punct de vedere profesional. Alte rezultate sunt: locul 3 la Campionatul Balcanic şi locul 7 la Campionatul Mondial WKF.

* Se spune că acest sport solicită din partea practicantului o stare fizică şi psihică echilibrată. Consideraţi că sportivii sunt ajutaţi de karate să aibă o conduită bună în viaţă?
– Pot să spun că nu numai karate-ul ajută omul, ci toate artele marţiale, prin faptul că au menirea de a tempera copii care sunt mai agitaţi, iar pe cei prea moi de a-i mobiliza şi de a-i face să fie mai hotărâţi. Un alt rol foarte important al karate-ului îl reprezintă acela de a îi ajuta pe copii să se integreze în societate şi de a-i învăţa să se lupte pentru atingerea scopurilor. Aici mă refer în primul rând la obiectivele profesionale, dar şi la cele pur sportive. Karate-ul te face să vezi lumea cu alţi ochi, în sensul că filozofia artelor marţiale îţi schimbă atitudinea faţă de cei din jur, devii mai tolerant şi accepţi mai uşor anumite atitudini. Pentru copii este foarte bun întrucât le direcţionează energia către scopuri bine stabilite. Bineînţeles că acele obiective despre care vorbeam devin din ce în ce mai dificil de atins odată cu creşterea vârstei sportivilor.

* Prin ce se deosebeşte karate-ul de celelalte sporturi? Are ceva aparte?
– Consider că cea mai importantă deosebire o reprezintă filozofia artelor marţiale, dar şi atitudinea la antrenament. Acest lucru depinde şi de nivelul de vârstă al sportivilor cu care îţi desfăşori activitatea, pentru că într-un anumit fel comunici cu cei mici, aflaţi în perioada de iniţiere şi altfel cu cei care sunt deja la nivel de performanţă. Clar este că toţi trebuie să înţeleagă că dacă nu sunt serioşi nu au cum să îşi îndeplinească obiectivele. În general, şi în alte sporturi, nu numai la karate, dacă nu există disciplină, nu se pot obţine rezultate. Un alt aspect foarte important este legat de faptul că noi, chiar şi atunci când competiţiile se termină încercăm să ne menţinem spiritul într-o stare continuă de concentrare şi de atenţie.

* Ce ne puteţi spune despre sportivii pe care i-aţi pregătit şi despre rezultatele lor?
– Eu mi-am desfăşurat activitatea ca instructor încă din 1990, iar din acea perioadă prin sală au trecut foarte mulţi copii. Unul dintre ei este Florin Opriţa, sportiv format de mine, care apoi a trecut la nivelul performanţei. Printre cele mai bune rezultate pe care le-a obţinut se numără şi locul 5 la Campionatul European de cadeţi. La nivel naţional s-au mai remarcat Cosmin Neamu, Mihai Niţă şi Ileana Ioniţă. Dintre sportivii legitimaţi la CS „Ioniţă Sport Center” au avut o evoluţie bună: Mihăiţă Safta (doi ani la rând a obţinut locul 3 la Campionatul European pe stil de la Veneţia), Cătălin Grigorescu şi Claudiu Croitoru. Echipa formată din aceşti trei karate-ka a ieşit campioană naţională în 2007 la juniori şi în 2008 la seniori.

* Aţi participat la multe competiţii desfăşurate în oraşe din afara României. Care dintre locurile vizitate v-a impresionat cel mai mult?
– Cu siguranţă cel mai frumos oraş a fost Munchen-ul. Am fost şi în Marsilia, dar acolo se vede influenţa sudică mai dezordonată, pe când la Munchen, oamenii erau foarte disciplinaţi şi cu un spirit patriotic foarte bine implementat în noua generaţie.

* Care este cel mai puternic adversar pe care l-aţi întâlnit?
– Cel mai puternic adversar al meu a fost turcul Haldun Alagaş, un multiplu campion mondial pe care l-am întâlnit în anul 1998 la Campionatul Balcanic. Fără nici o remuşcare pot să spun că dacă meciul ar fi fost arbitrat corect, aş fi câştigat. Fiind la el în ţară, balanţa a înclinat în favoarea sa, permiţându-i anumite tehnici mai dure. Sportivii mari sunt puţin ajutaţi la acest nivel competiţional superior, iar pentru a îi putea depăşi ne trebuie o pregătire foarte bună din punct de vedere fizic şi psihic. Un alt atu foarte important în astfel de confruntări îl reprezintă cunoaşterea adversarului. Am mai întâlnit luptători valoroşi în competiţiile open, la categorii mai mici, dar şi mai mari decât a mea.

* Pentru că ne aflăm în această perioadă, în încheiere ne puteţi spune unde aţi sărbătorit Învierea Domnului? Aţi organizat ceva special?
– Nu, nu am organizat nimic special. Am preferat să stau acasă şi să mă relaxez alături de familia mea. Cu această ocazie doresc să le mulţumesc tuturor părinţilor care îşi sprijină copii în activitatea sportivă şi sponsorilor care au fost alături de noi.
Ovidiu DULĂCIOIU