Momentul zero
Opinia lui Ionel GEREA
Am avut totdeauna un respect deosebit pentru Steluţa Luca. M-am bucurat sincer că a revenit la Vâlcea deşi ştiu că nu poate face minuni de una singură. E totuşi un început de care trebuie să ţinem seama. Steluţa Luca e un simbol. Stela e, cu siguranţă, cea mai valoroasă handbalistă a generaţiei sale din Români. Cu atât mai mult cu cât acum e căpitamnul celei de-a două reprezentative a lumii. M-a surprins, şi chiar le-am luat în considerare, fiecare observaţie pe care mi-a făcut-o Andrei. Am spus şi spun că aducerea lui la Oltchim este prima lovitură de imagine pe care a dat-o inginerul Gavrilescu.
Am urmărit-o pe Stela la conferinţa de presă. La fel de modestă, la fel de sinceră, a lăsat de înţeles că n-a venit nicicum cu aere de mare vedetă (statutul şi experienţa sa i-ar fi dat tot dreptul să se comporte aşa), ci a veni la Vâlceapentru că a vrut să se întoarcă acasă. Punct. Alături de Stela, alte câteva mari nume, Luminiţa (Dinu), Narcisa (Lecuşan), Valentina (Elisei), sunt doar câteva jucătoare din cele pe care le vom aplauda din vară în Polivalentă. Am jucat o finală de Cupa Cupelor. De atunci ăarcă s-a rupt ceva în anf’grenajul acesta extrem de minuţios al handbalului vâlcean. Au plecat jucătoarele de valoare şi s-a văzut că oricât ai încerca, dacă nu ai materia primă, mai mult nu se poate.
Ironia sorţii a făcut ca Stela să revină de două ori acasă. Odată la Oltchim şi a doua oară în sala care a consacrat-o în lumea acestui sport, la Galaţi. Nu ştiu ce ar fi făcut Oltchim dacă nu era Stela la Galaţi. Poate consemnam un nou eşac. Poate. Important e că Oltchi a câştigat pe malul Dunării şi a spart într-un fel complexul care se crease, “chimistele” având în ultima vreme o oarecare teamă vizavi de moldovence.
Nu trebuie să ne facem prea mari iluzii. Văd că oficialii clubului se gândesc la cupă. E bine că ţintim totdeauna sus pentru că în fond asta e important, să nu te mulţumeşti cu puţin. Dacă trecem de trupa Valentinei Cozma va trebui să jucăm cu Zalăul lui Tadici. O echipă imprevizibilă dar nu de nebătut. Eu cred că Silcotub îşi trăieşte acum ultimele momente de glorie. Şi apoi, de ce să nu credem că se poate.
Spunea Stela că la meciurile fostei sale echipe, în Danemarca, veneau circa 500 de oameni. Şi la Vâlcea într-o vreme se ajunsese la această cifră. Din păcate. Îmi place să cred că de acum vâlcenii vor reveni în Polivalentă, măcat doar pentru a revedea la lucru un geniu. Pentru că Stela e un geniu, un magician al mingii, o handbalistă care dacă prinde o zi de excepţie poate bate de una singură o echipă. Era nevoie de suflul şi de încrdderea, de mentalitatea pe care a adus-o Stela la echipă. Ea are personalitate, pe care o va pune, desigur, în slujba echipei. Am mai observat la Steluţa un alt aspect extrem de important. Nu se hazardează în declaraţii pompoase. Mereu cu picioarele pe pământ, căpitanul României ştie că va fi greu să urnească “tăvălugul” Oltchim.
Se vorbea chiar de doi antrenori din vară la Oltchim. La o multinaţională care se conturează, e şi normal. Poate ar trebui păstrat profesorul Cornel Bădulescu lângă care să mai vină un alt tehnician. Pentru că Bădulescu a arătat respect pentru Oltchim, a arătat că vrea şi că poate ca uneori să facă din nimic ceva. Oricum, revenirea Steluţei Luca la Oltchim poate fi un nou început. Unul pe care parcă îl aşteptam.
