Starea de necesitate
Opinie PERSUasivă
Fără a mă victimiza într-un fel sau altul, vreau să fac unele precizări. După ce un fost coleg, Adi, m-a sunat şi m-a avertizat oarecum că e cazul să o las mai moale, conducerea unei publicaţii ce apare în Vâlcea a considerat că e cazul să punem punct colaborării noastre. Motivul seamănă oarecum cu o cenzură, articolele deloc laudative pe care le semnam, cu un punct fix, fiind de fapt principala cauză. Persoana în cauză a câştigat. A câştigat şi după aceea, când a mers personal undeva şi a încercat (reuşind) să-mi pună „beţe-n roate”, iar patronul să mă avertizeze să am grijă! A mai fost şi situaţia în care s-a dat un telefon şi materialul meu a fost scos. Tot cenzură se cheamă şi asta.
Tânărul şi talentatul preşedinte al forului fotbalistic vâlcean mizează pe forţă. Şi pentru că omul pe care nu l-a minţit atunci când de mine şi-a bătut joc, şeful fotbalului judeţean nu prea mai are loc unde să fie „periat”. Chiar şi un coleg de breaslă, care mai scria din când în când, într-un cotidian local câte un articol laudativ, a pierdut „busola” în ultima vreme şi s-a dat după colţ. Ori, dacă nu ridici osanale eşti considerat duşman, astfel că urmează încercarea de cenzură, de trei ori reuşită, în cazul meu.
Ceea ce puţină lume ştie e faptul că nu de mult am fost chemat într-un birou şi făcut cu ou şi cu oţet. De cine, ghiciţi, că nu e greu! Atunci am simţit pentru prima dată că încă libertatea presei şi dreptul la opinie nu este liber. Cel puţin în ceea ce priveşte actualul şef al fotbalului vâlcean, tânăr şi talentat. Acesta l-a avertizat, de altfel, public, pe Florin Mănoiu că nu mai colaborează cu el pentru că e redactorul şef al unei publicaţii care-mi permite mie să instig la nerespectarea regulamentelor. Care regulamente, domnilor? Păi, hai s-o luăm băbeşte. Când e vorba să fie bine pentru dânsul, invocă regulamentul federaţiei. De asemenea, în alte cazuri, domnul prezident invocă hotărâri ale Adunării Generale. Adunare care tinde să aibă doar rol decorativ. Aşadar, pentru că aşa vrea dânsul, şi invocând o prevedere a regulamentului FRF, domnul prezident intenţionează să oblige echipele de Divizia D să aibă din campionatul viitor echipe de juniori. Asta deşi Adunarea Generală a zis că nu! Buuuun. Mai departe. Dacă ar fi fost să invoce regulamentul FRF, atunci o echipă din „D” ar fi trebuit exclusă la două neprezentări. Henţ! Domnul prezident zice că echipa respectivă este exclusă la trei neprezentări! De ce? Pentru că, normal, aşa zice Adunarea Generală.
Majoritatea oamenilor de fotbal pe care s-a bazat în campania electorală, l-au cam lăsat. Pe Lazăr l-a dat afară da Disciplină, pe Dan Săraru l-a supărat, pe Mircea Poenaru nu-l regăsim în nici o structură a AJF-ului, iar FC Vartex se gândeşte să renunţe sau să intre în Onoare. Ca şi Primarone Şerban cu al său Luncavăţ, supărat o dată, întors din drum atunci. Oameni de valoare precum Marian Deaconescu nu sunt băgaţi în seamă. Ba chiar li se interzice, după cum spune antrenorul chimist, să calce în sediul instituţiei. E adevărat că între cei doi e o diferenţă mare. În timp ce unul (Deaconescu) a jucat pentru o echipă ce se numea Chimia, în prima divizie, şi a făcut-o cu demnitate, altul (ghici cine?!) a distrus mitul acesta numit Chimia. E adevărat că între timp şi-a făcut o echipă, i-a pus un nume, Cozia. Echipa a făcut un drum de curând până în patria lui Brâncuşi, dar s-a întors „rănită” în campionatul fostului ei „tată”.
Trebuie să le mulţumesc colegilor că deocamdată sunt singurii care îmi dau dreptul la opinie. Trebuie să vă mulţumesc dumneavoastră, delegaţilor de echipe, mulţi dând semne de bine şi încurajare. E important să vă impuneţi într-o instituţie în care tinde să se instaureze totalitarismul. S-ar putea să fiţi obligaţi să daţi bani în avans (cine ia dobânda?, mă întreba cineva), s-ar putea să fiţi forţaţi să reînfiinţaţi echipele de juniori (deşi mulţi dintre dumneavoastră n-aţi fost de acord cu aşa ceva), s-ar putea să deveniţi nişte simpli participanţi într-o adunare generală a cărei decizii să nu conteze. S-ar putea chiar ca, în mod oarecum surprinzător, să-l regretaţi pe Sergiu Zbârnea…
Ionel Gerea
