Divizia C – fructul oprit vâlcenilor

Flacăra lui Chelcea a ars până a apărut Costică-Vâlcea

Indiscutabil, privind lista campioanelor din ultimii nouă ani, constatăm că una din cele mai frumoase echipe a fost, din mai multe puncte de vedere, Flacăra Horezu. Această formaţie a promovat în anul în care FC Vâlcea, urmaşa glorioasei Chimia Rm. Vâlcea, a picat din Divizia C, cu Mihai Persu în calitate de preşedinte şi, din când în când, jucător. Campioana Diviziei D fusese Flacăra Horezu, iar preşedintele acestei formaţii, Costel Chelcea, a luptat din greu ca, după un meci cu „cântec” la Govora, să-şi câştige la Federaţia Română de Fotbal dreptul de a fi campioni. Imediat, pentru că Râmnicul rămăsese fără echipă – spuneam mai sus de retrogradarea echipei lui Mihai Persu – Flacăra s-a mutat pe arena din Zăvoi şi a devenit mândria judeţului, mai ales că a şi câştigat ediţia 1998-1999 a Diviziei C şi a mers la barajul pentru promovarea în „B”. A fost un meci antologic, la Sibiu, cu Sticla Arieşul Turda, câştigat de vâlceni. Vedeta echipei era Marin Catargiu, iar alături de Chelcea a venit în acel moment şi fostul arbitru Gheorghe Constantin, care s-a şi implicat în achiziţiile de jucători. Cu sau fără implicarea lui Costică-Vâlcea, echipa din Horezu a rezistat bine un an în Divizia B, chiar dacă a cedat suspect unele puncte pe ici, pe colo. Apoi Constantin a venit cu „proiectul Municipal” şi a întemeiat Fotbal Club Municipal, un fel de CSM din ziua de azi, dar cu implicare a mai multor sponsori şi cu autorităţile pe plan secund. Reţeta s-a dovedit a fi un eşec, chiar dacă pe hârtie ideile lui Costică-Vâlcea erau excelente. Fără implicarea autorităţilor locale şi judeţene, ceilalţi „acţionari” s-au dat „loviţi”, nu şi-au respectat promisiunile şi echipa a retrogradat. Treptat-treptat a fost îndepărtat şi Costel Chelcea, cel ce avea marile merite ale succeselor înregistrate de Flacăra. Întâi sub denumirea de FCM Rm. Vâlcea echipa ajunge din B în C, apoi încearcă o re-denumire şi i se va spune Viitorul Rm. Vâlcea, formă sub care, graţie sprijinului venit de la omul de afaceri Dan Mazilu, echipa se salvează, având dreptul de a mai rămâne un an în Divizia C, însă în anul următor, pentru că autorităţile au tratat cu acelaşi sictir fotbalul vâlcean, Mazilu a mutat echipa la Slatina, pentru ca apoi să o predea autorităţilor din judeţul vecin sub denumirea de FC Oltul Slatina. Flacăra Horezu, între timp a dispărut, reapărând abia acum câţiva ani în Divizia D, unde au luat loc de la AS Bărbăteşti. Valoarea echipei Flacăra Horezu din perioada în care era Chelcea preşedinte s-a demonstrat în Cupa României, vâlcenii ajungând în şaisprezecimi, unde au înfruntat Ceahlăul Piatra Neamţ (Divizia A).

FC Oltchim, mereu buni, dar mereu în linia a doua

În ediţia 1009-1999, cu antrenorul Dumitru Teleşpan pe banca tehnică, FC Oltchim a promovat din Divizia D în Divizia C direct, fără meci de baraj. Mitică formase o trupă redutabilă şi, la fel ca în cazul horezenilor, valoarea echipei din perioada în care era Teleşpan antrenor s-a demonstrat în Cupa României, vâlcenii ajungând în şaisprezecimi, unde au înfruntat pe FC Argeş Dacia Piteşti (Divizia A). Performanţele n-au avut continuitate şi echipa a fost măcinată ba de scandaluri (celebre fiind plecările lui Mitică Teleşpan, Laurenţiu Fier, Gabi Mangalagiu, Lucian Catargiu, greva jucătorilor…), ba de numirea unui număr mare de antrenori într-un interval de timp relativ scurt, de doar câţiva ani. Un aspect demn de lăudat la această echipă ar fi acela că în toţi anii petrecuţi în Divizia C nu au trăit emoţiile retrogradării, fiind mai de grabă implicaţi în lupta pentru podium. Ar merita apreciat şi faptul că şi-au apărat corect şansele în majoritatea meciurilor cu echipe vâlcene, retrogradându-le pe multe dintre ele. Dar oare la fel de corect au jucat şi în compania altor adversari? Semnele de întrebare vizavi de această echipă au început să se pună din nou acum când FC Oltchim refuză performanţa şi sub pretextul că managerul Constantin Roibu nu le permite să se înscrie în Divizia B, nici nu sunt găsite soluţii alternative care să ajute judeţul să aibă, în premieră, două echipe în anticamera primei divizii.

Cozia Călimăneşti, campioană jenantă, care vinde locul

Un alt controversat campionat din toţi aceşti ani a fost cel câştigat de Cozia Călimăneşti. Cu antrenorul Costică Pintilie pe banca tehnică, echipa din staţiune a dus lupta cap la cap cu Forestierul Băbeni, antrenată de Dumitru Lovin. Acesta din urmă a acuzat atunci, a acuzat şi după terminarea campionatului, acuză şi acum, că un rol determinant în câştigarea primului loc l-au avut arbitrii. Aceştia au avantajat pe faţă Cozia, memorabil fiind momentul în care, la meciul direct, Lovin a trebuit să urmărească meciul de pe digul Oltului, fiind suspendat de AJF şi ne-având dreptul să stea în incinta bazei sportive. Cozia a terminat pe primul loc, se promova direct, dar un tip Traşcă, se pare că ceva sponsor în vremea aceea, a dispus vânzarea locului. E greu de crezut că un singur individ a putut să taie şi să spânzure fără ca nimeni, nici măcar Pintilie, să nu i se poată opune. Cert este faptul că, potrivit presei sportive naţionale din vremea aceea (a se vedea arhiva Prosport), Cozia Călimăneşti ar fi dat locul din Divizia C echipei CFR Caromet Caransebeş pe 2-3 sute de milioane (atât costa atunci un apartament bun în Râmnic). De atunci nici o echipă din Călimăneşti, indiferent cum s-ar fi numit ea, n-a mai reuşit să promoveze în Divizia C. Recent, pornind de la o discuţie despre modul jenant în care a câştigat campionatul şi a vândut Cozia locul, între Pintilie şi Lovin a izbucnit o ceartă ce a dus la demisia celui din urmă din structurile AJF.

Nici arbitrul n-a putut stopa o altă ruşinoasă vânzare

Campioana ediţiei 2000-2001 a Diviziei D trebuia să dispute un meci de baraj pentru a accede în Divizia C. Cozia Călimăneşti dispăruse… Forestierul Băbeni a trecut bine peste şocul plecării lui Lovin şi, într-un campionat în care au mai luptat pentru primul loc Metalul Băbeni, Minerul Ocnele Mari, Viitorul (Carpatina) Rm. Vâlcea, Lotru Brezoi şi Sănătatea Govora, pe primul loc au terminat forestierii antrenaţi de Petre Drăgan. Era anul în care, nemulţumit de arbitraje a fost Teo Ciobanu, pe atunci antrenor la Ocnele Mari, echipă ce s-a retras din acest motiv din campionat. Existau toate condiţiile pentru promovare. Conducerea băbenarilor urmăriseră adversara într-un meci la Mioveni, iar la barajul de la Slatina, la scorul de 1-0 pentru Forestierul Băbeni, arbitrul Alexandru Tudor eliminase doi jucători ai echipei adverse, Forestierul Stâlpeni. Vâlcenii au început să ia cartonaşe, să dea cu stângul în dreptul, a şi fost eliminat un băbenar, jocul terminându-se cu un surprinzător 2-1 pentru argeşeni. Toţi cei prezenţi la meci au afirmat că Forestierul Băbeni a făcut tot posibilul să piardă. Între antrenorul Petre Drăgan, delegatul Nicu Croitoru, sponsorul Nicu Barbu şi alţii din conducere au început acuzele. Un fotbalist din lotul existent la vremea aceea spunea recent că l-a văzut pe un conducător al echipei cum a luat cinci milioane lei de la un oficial al echipei adverse, iar faptul că nu se dăduseră primele de victorie din campionat şi alte drepturi pe care jucătorii trebuiau să le primească înainte de meciul de baraj, au făcut ca impresia clară să fie aceea că s-a dorit pierderea meciului de baraj. Preşedinte la AJF Vâlcea era, la fel ca şi în ediţiile de mai sus, profesorul Sergiu Zbârnea.

Rarora a reuşit în trei ani trei „promovări”

Se spune despre echipa lui Boby Marin că a reuşit trei promovări în trei ani. În realitate este vorba doar de două: de la Divizia Onoare la Divizia D şi de la Divizia C la Divizia B. Dar să vedem cum a fost „istoria” vremii. În ediţia 2000-2001, în Divizia Onoare (pe atunci Seria Horezu a Campionatului Judeţean) s-au înscris două echipe noi: FC Lăpuşata şi Rarora Rm. Vâlcea. Cele două formaţii au luptat cap la cap pentru promovare şi gura lumii afirma că s-a ajuns până la a se da la un meci 500 de dolari brigăzii de arbitri de către conducătorul uneia dintre echipe pentru ca aceasta să fie ajutată să câştige. Preşedintele AJF Vâlcea a fost inimă largă şi le-a promovat pe ambele echipe în Divizia D, acolo unde rivalitatea dintre cele două formaţii a continuat, campionatul fiind câştigat de Rarora Mateeşti, echipă ce activa sub această denumire la Horezu. Fiind campioana judeţului, Rarora ne-a reprezentat la meciul de baraj disputat la Piteşti contra oltenilor de la Progresul Caracal. Vâlcenii au pierdut cu 3-0, dar sponsorul Boby Marin a deci să cumpere loc în Divizia C şi, sub denumirea de Rarora Rm. Vâlcea echipa a ajuns pe uşa din dos în acel eşalon competiţional la finele căruia a câştigat dreptul de promovare în Divizia B. Copiind scenariul „Flacăra Horezu”, şi Rarora s-a pierdut pe drum, a cedat surprinzător o serie de meciuri, unele la „masa verde” şi a retrogradat în C într-o vreme în care cei slabi de inimă fuseseră lămuriţi că echipa va avea un super stadion în Râmnic şi că Boby Marin va face o echipă care să ne ducă nu doar în Divizia A, ci şi în cupele europene! Era prima campioană din „Era Constantin”.

FC Lăpuşata, ultima prezenţă a Diviziei C la Horezu

Pentru a nu fi mai prejos decât Boby Marin cu Rarora sa, şi Dan Mazilu a devenit campion, însă nu oricum, ci în urma disputării unui play-off de maxim interes la care au mai participat echipele Inter Steaua Olanu (cu Pino ca preşedinte antrenor), Electra Rm. Vâlcea, AS Şirineasa, Chimia Rm. Vâlcea (a lui Mihai Persu, din nou incapabil să renască glorioasa grupare vâlceană) şi Forestierul Băbeni. A reuşit Dan Mazilu să demonstreze că are cea mai bună echipă, în ciuda unei victorii suspecte în ultima etapă, la Şirineasa, apoi a evoluat în Divizia C sub denumirea de FC Nova Lăpuşata la Horezu. A retrogradat înapoi în Divizia D în ultima etapă, când avea nevoie de o victorie, dar FC Oltchim a fost nemiloasă şi a învins cu 1-0 (autorul golului: Ciurci). FC Lăpuşata, o echipă cuminte, ferită de scandaluri şi cu mulţi jucători talentaţi, a revenit în „D”-ul vâlcean unde a mai stat doi ani şi, pentru că a pierdut în 2005 lupta pentru primul loc în favoarea celor de la Genesis Lotru Brezoi, s-au retras de tot din competiţiile organizate de AJF-ul ce-l avea acum ca preşedinte, cum spuneam, pe Gheorghe Constantin.

Tineretul a fost blocată să nu promoveze din Divizia D

Un alt campionat plin de scandaluri s-a încheiat cu Tineretul Rm. Vâlcea pe primul loc. Preşedintele Gheorghe Constantin, la fel cum face acum Mihai Persu, n-a ajutat cu nimic echipa lui Lari Mihăilă pentru a juca în Divizia C, ba – mai mult, după spusele acestuia – i-a obligat să semneze un act ce i-a dus spre desfiinţare. Deşi se promova uşor, fără meci de baraj, Vâlcea a pierdut în acel an şi pe Rarora Rm. Vâlcea care a retrogradat din B în C, dar în schimb a apărut din joben-ul lui Costică-Vâlcea o nouă formaţie: Clubul Sportiv Municipal Râmnicul Vâlcea. Ce club este acesta, cu doar o singură secţie – cea de fotbal – încă nu ştim, dar cert este că prin implicarea lui Gheorghe Constantin judeţul nostru n-a mai dat o campioană a Diviziei D care să meargă mai departe. Bine că a mers, oarecum artificial, CSM Râmnicu Vâlcea, echipă de ale cărei performanţe ne-am lămurit acum, în retur.

Lotru Brezoi a muncit, a promovat şi a scăpat de AJF

După aproape două decenii a venit rândul brezoienilor să fie campioni ai Vâlcii. A fost un campionat greu, de mare luptă, cu AS Bărbăteşti şi FC Lăpuşata, iar în final trupa preşedintelui Dan Vârtopeanu a ajuns să evolueze în Divizia C. A promovat direct, fără baraj, în ultimul an de „domnie” al lui Costică-Vâlcea. Chiar dacă a jucat frumos şi a făcut senzaţie, rezultatele au fost dezamăgitoare, unele chiar jenante şi, pe lângă unele scandaluri existente, gruparea din Brezoi a terminat pe penultimul loc. Merită apreciat faptul că a terminat competiţia. Acum vrea din nou în Divizia C, deşi nu are acest drept, dar istoria recentă (a se vedea ce am scris şi mai înainte) arată că promovările şi retrogradările nu mai sunt ceea ce ar trebui să fie în adevăratul sens al laturii sportive.

Cozia Călimăneşti, primul mare „succes” marca Persu

Reveniţi în fotbalul vâlcean, cei care au câştigat Divizia D cu Tineretul Rm. Vâlcea au fost ajutaţi acum de Mihai Persu să devină din nou campioni, dându-le pe Chimia transformată printr-o magie regulamentară în Cozia Călimăneşti (sau Râmnicu Vâlcea) după mai bine de un an, adică exact după ce Persu a fost ales şef la AJF Vâlcea. Cu acelaşi antrenor care îl aveau şi la Tineretul, adică Mircea Savu, tot cu adversar puternic în persoana lui Dan Săraru (care a făcut o frumoasă echipă: AS Şirineasa), călimăneştenii lui Lari Mihăilă au devenit campioni. Adică au terminat pe locul 1 în Divizia D, pentru că vreo cupă, diplomă sau medalie încă n-au primit în acest sens. Lăsaţi ca „fiii ploii” la meciul de baraj de la Tg. Jiu, unde doar un vicepreşedinte a reprezentat AJF Vâlcea, campioana Cozia a ratat promovarea. Vinovaţii sunt greu de găsit, dar poate că acum după încă o nouă lovitură încasată de Mihăilă şi prietenii săi de la conducerea AJF, vor avea curajul să vorbească şi să ne spună cum a fost cu Tineretul Rm. Vâlcea şi pe cine consideră domniile lor responsabili cu această ruşinoasă ratare a promovării. Oricum, despre acest subiect vom mai discuta după însorita vacanţă.

Bilanţ: am ratat două promovări directe şi trei baraje

Aşa după cum uşor se poate constata, am ratat două promovări directe (Cozia Călimăneşti a vândut locul în 2000, iar Tineretul şi-a vândut sufletul în 2004). Alte trei meciuri de baraj (adică toate din ultimii nouă ani) au fost pierdute de Forestierul Băbeni (1-2 cu Forestierul Stâlpeni, la Slatina), Rarora Mateeşti (0-3 cu Progresul Caracal, la Piteşti) şi Cozia Călimăneşti (1-2 cu Athletic Sibiu, la Târgu Jiu). Concluzia e că, la aşa conducători, aşa performanţe. Sub „domnia” lui Sergiu Zbârnea, ca şi sub Costică Vâlcea din patru campioane au promovat două, alte două nu… Tânărul pesedist Mihai Persu a început şi mai „bine”: în primele şase luni de „domnie” a ratat promovarea fosta sa echipă, pe care nici măcar n-a însoţit-o la meciul de baraj. Oare ştia dinainte rezultatul?

Florin MĂNOIU