Fotbalul juvenil moare. Încet, dar sigur

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Mă aşteptam ca, odată ce s-au adus critici unor antrenori federali care au ratat obiectivele cu naţionalele de juniori, aceştia să fie demişi. Dar, aşa cum bine ne stă nouă, românilor, o lălăim în continuare şi îi reconfirmăm în funcţii. Să le facem astfel în necaz celor care spun, tot mai des, că selecţiile se fac pe şpagă!
Fostul mare fotbalist Miodrag Belodedici spunea cu tărie că juniorii vin nepregătiţi la loturi, că au carenţe mari – fizice, tehnico-tactice, comportamente. Dar uită să spună că ni se trage şi de la faptul că punem nişte „tomnatici” la cârma naţionalelor de juniori sau antrenori care nu şi-au făcut loc pe nicăieri datorită incompetenţei.
La lotul cu fotbalişti născuţi în 1993 (Under 17), prima dată au fost numiţi antrenori cu adevărat competenţi – Florin Constantinovici şi Cristi Dulca. Selecţia era continuă şi nu se ţinea cont de sarsanale sau influenţe. Viitorul suna bine prin prisma rezultatelor, dar brusc, cei cu putere de decizie, au venit cu „modificări importante” şi au apărut în echipă dinamovişti, stelişti, aduşi cu maşini bengoase, cu părinţi pricopsiţi. În fond, acesta e adevărul: astăzi, la turneele din ţară participă prostimea, pe când la deplasările în străinătate se duc piloşii! La turneele semifinale, echipele cu pretenţii vor trage la hoteluri luxoase, iar părinţii vor aranja viitoarele destinaţii ale odraslelor. Ţinta? Loturile naţionale, bineînţeles!
Ce este de făcut în continuare? Nimic, zic ei! Concluzia e clară: nu mai avem nicio şansă de a mai descoperi vreodată genii ale sportului-rege, în condiţiile în care cluburile din provincie nu-şi mai lasă copiii cu adevărat talentaţi la loturile naţionale datorită măgăriilor care se fac acolo.

Profesionalismul, primul pas spre performanţă

Merită să evidenţiem totuşi şi un exemplu pozitiv: Academia „Gheorghe Hagi”, acolo unde lucrurile se desfăşoară într-un ritm cu adevărat profesionist! În această vară, la Constanţa, va avea loc un puternic turneu la nivel de copii şi juniori, cu participarea unor echipe de valoare: Real Madrid, FC Barcelona, Galatasaray Istanbul.
Când, vreodată, şi reprezentativele de juniori se vor confrunta cu selecţionate puternice, unde se vede cu adevărat valoarea şi unde şi antrenorii îşi arată competenţa? Din păcate, am ajuns să ne bată toţi desculţii provenind din nişte insule unde, odată, trăiau canibalii! „Ne-au mâncat de vii”, dar la fotbal!
Ca o consolare, mi-am dorit ca juniorii-republicani ai CSM-ului vâlcean să facă o figură frumoasă la turneul semifinal. Pricăjiţi, cum ne consideră alţii, am vrut să le arate tuturor celor cu cercei în urechi, cu tatuaje pe gât şi picioare, că fotbalul nu s-a inventat şi jucat numai la cluburile mari, precum sunt Steaua şi Dinamo.

Economia bolnavă a României naşte monştri…

Nu numai la fotbal avem parte de măgării! Sunt indivizi care s-au pliat perfect în economia bolnavă a României de astăzi. Au făcut şi fac afaceri mari (chiar cu statul) şi-au tras maşini de ultimă generaţie. Au „n” locuinţe, atât la mare, cât şi la munte. Te privesc de sus, te tratează ca pe ultimul om şi, ceea ce este mai grav, cu aceste firme căpuşă, SRL-uri, îşi rotunjesc veniturile pe spinarea săracilor.
S.C. Ducu Prest reprezintă o firmă Remat la care poţi să-ţi duci maşina pentru a primi acel Voucher. Ei bine, dacă se întâmplă să calci pragul acestei firme, dai peste acest individ – Ducu – care tratează oamenii în mod preferenţial, în funcţie de dispoziţia sa (din acea zi).
Automat, trebuie să iei o poziţie umilă, nu trebuie să pui prea multe întrebări, altfel ai parte de un tratament ajuns LA RANG DE LEGE! Dacă laşi impresia că te vei mulţumi cu 10-12 milioane pe Voucher ai şansa să-ţi primească maşina, dacă nu, primeşti o informaţie care te lasă cu gura căscată: „Este coadă mare, s-ar putea să-ţi primeşti Voucher-ul la anu’!”.
De aceea, cred că un control la această firmă nu ar strica, deoarece ne-am cam săturat de aceste hoţii la drumul mare! Aşadar, pe lângă faptul că statul le-a dat posibilitatea acestor firme ca piesele componente ale maşinii să fie valorificate, mai avem parte şi de tratamentul lor clientelar, de care nu mai scăpăm în această ţară!

P.S.: Apropo: şi, ca să nu zică cineva că sunt rău intenţionat, am fost şi la Rematul Bujoreni. Ei bine, acolo altfel stau lucrurile! Primeşti informaţii complete, nu eşti tratat ca ultimul om şi ţi se prezintă cam toate variantele pe care le ai. Adică: îşi este arătat tabelul cu cei care aşteaptă Voucher-ul, nu se admit intervenţşiile pentru a lua faţa altora şi nu primesc maşinile până ce actele nu sunt în regulă şi definitivate. Acolo, nu se pun imediat „furnicile” pe maşină pentru a-i lua piesele componente şi NU EXISTĂ INTERMEDIARI (persoane care studiază „terenul” – văd dacă eşti pe placul lor sau nu? – cărora trebuie să le accepţi variantele, altfel…).

Dănuţ OMEAG