Expresii sportive pe înţelesul tuturor

Pentru a realiza întru totul sensul pe care îl au unele expresii uzitate frecvent în limbajul cronicarilor sportivi, şi nu numai, e bine să trecem în revistă câteva dintre ele.

ACARUL PĂUN nu este numele vreunui erou literar sau protagonistul întâmplărilor de basm sau baladă. El a existat şi ar fi rămas necunoscut dacă o gravă ciocnire de trenuri petrecută la mijlocul anilor cincizeci din secolul trecut, în staţia Vintileanca, astăzi numită Săhăteni, de pe linia Ploieşti – Buzău, nu i-ar fi adus o tristă celebritate. S-a efectuat o anchetă care a scos basma curată pe vinovaţi şi l-a incriminat pe… acarul staţiei, Ion Păun! De atunci, în special datorită amploarei pe care a luat-o cazul în presa timpului, expresia „acarul Păun” indică persoana asupra căreia se aruncă greşelile altora, ţapul ispăşitor.

AD CALENDAS GRAECAS (în latina LA CALENDELE GRECEŞTI) este o prescurtare a expresiei „ad calendas graecas solvere”, adică „a plăti la calendele greceşti”. La romani, calendele erau primele zile ale lunilor anului, adică atunci când era fixată plata datoriilor. Cei cu probleme materiale obişnuiau să facă haz de necaz şi spuneau că plătesc la calendele greceşti, pentru că grecii nu aveau calende şi asta însemna niciodată! Cu acelaşi sens, se spune astăzi „la paştele cailor” sau „la Sfântu-Aşteaptă”.

AD-HOC (în latină „pentru aceasta” sau „creat pentru un anume scop”) este o expresie consacrată în urma adunărilor ţinute în Muntenia şi Moldova, în 1857, cu scopul de a cere unirea ţărilor române, adică „divanurile ad-hoc”. În prezent, expresia se întrebuinţează atunci când o persoană născoceşte un motiv pentru a se eschiva de la o activitate.

A LA GUERRE COMME A LA GUERRE este o zicală franceză, care susţine că dacă am acceptat o anumită situaţie dificilă, trebuie implicit să acceptăm şi toate neajunsurile legate de această situaţie.

ALBION se pare că este numele pe care în antichitate l-a căpătat Anglia, ca o poreclă de la numele fiului lui Neptun, gigantul Albion, care ar fi descoperit ţara şi ar fi stăpânit-o timp de 44 de ani. Alte păreri susţin că la alegerea denumirii a contribuit îndeosebi faptul că faleza britanică este de culoare deschisa, aproape albă. După multe secole „Albionul” a ajuns nume consacrat pentru desemnarea Angliei, până când, vorbind despre politica de expansiune a ţării şi despre metodele diplomatice uzitate pentru menţinerea imperiului său colonial, s-a lansat expresia „perfidul Albion”.

ALEA IACTA EST (în latina „zarurile au fost aruncate”) sunt cuvinte rostite, după cum spune istoricul latin Suetoniu în „Vieţile celor 12 împăraţi”, de Iulius Cezar, în anul 43 înainte de Hristos, în momentul în care a traversat Rubiconul, după o lungă ezitare. A fost o întreprindere riscantă, pentru că o lege specială a Senatului Roman interzicea trecerea cu trupe a Rubiconului, râul de hotar dintre Italia şi Galia. Înţelesul actual este „soarta va decide!”, expresia folosindu-se când, după ce ai şovăit mult, iei o hotărâre importantă.

AL NOUĂLEA CER este o expresie bazată pe credinţă celor care au trăit de mult, că cerul ar fi alcătuit din mai multe bolte. Aristotel îşi imagina că sunt opt ceruri de cristal şi se consideră că a te simţi „în al nouălea cer” însemna a te socoti în starea cea mai fericită, în culmea bucuriei.

A SE DUCE PE APA SÂMBETEI înseamnă, uzual, a dispărea, a se pierde. După o veche credinţă mistică, apa Sâmbetei era un râu care se vărsa în Infern şi legenda pretinde că apa fierbea toată săptămâna şi numai sâmbăta se potolea.

APRE MOI LE DELUGE! (în franceză „După mine potopul!”) sunt cuvinte atribuite faimoasei curtezane, marchiza de Pompadour, favorita regelui Ludovic al XV-lea al Franţei. Suveranul şi-a însuşit expresia ca o linie de conduită, ducând o viaţă de huzur şi desfătare, fără a-i păsa de ce se va întâmpla după moartea lui.

A PRIORI (în latină „din cele precedente, din ceea ce este mai dinainte”), se referă la teoria idealistă a cunoaşterii, formulate de filozofii germani Leibnitz şi Kant, concepţie care se bazează pe raţiunea pură, independent de experienţa lumii înconjurătoare.

A-ŞI DA ARAMA PE FAŢĂ este o locuţiune ce ne-a rămas de pe vremea monedelor din aur şi argint. Falsificatorii le confecţionau din aramă şi le acopereau numai cu un strat foarte subţire din metal preţios. După un anumit timp de întrebuinţare, apărea, sub pojghiţa de aur sau argint, arama banilor falşi.

A-ŞI PUNE CENUŞĂ ÎN CAP este o curioasă expresie ce vine de la obiceiul evreilor din antichitate, care la o mare durere sau pentru o adâncă remuşcare, îşi sfâşiau, ca Iov, veşmintele, se acopereau cu un sac şi îşi puneau cenuşă în cap, ca un semn de doliu.

AUGUR, din expresiile „de bun augur” sau „de rău augur”, îşi trage originea din antichitatea romană, când existau preoţi, numiţi auguri, care prevesteau viitorul după zborul sau cântecul păsărilor. Astăzi, sensul s-a lărgit, pierzând cu timpul caracterul religios, însemnând „semn bun” sau „semn rău”.