ECHIPELE NAŢIONALE, PE TEREN
ISTORIA EUROPENELOR
Episodul 3
România a învins Italia, campioană mondială din 1982, şi s-a calificat la turneul final din 1984
Ediţia din 1984 este prima în care naţionala României s-a calificat la un turneu final. Şi de această dată s-a făcut o modificare în sistemul de disputare a turneului final. S-a trecut la semifinale „în cruce”, adică prima clasată în prima grupă a întâlnit a doua clasată în grupa a doua şi invers, iar finala mică nu s-a mai disputat. Printre echipele necalificate la faza finală s-au numărat Italia, Cehoslovacia, Olanda, Uniunea Sovietică şi Anglia! În Grupa a 5-a preliminară, România a obţinut următoarele rezultate: 3-1 (Văetuş, Cămătaru şi Boloni) şi 1-0 (Boloni) cu Cipru, 0-1 şi 1-1 (Geolgău) cu Cehoslovacia, 2-0 (Andone şi Klein) şi 1-0 (Cămătaru) cu Suedia, 1-0 (Boloni) şi 0-0 cu Italia! Victoria de la Bucureşti, din 16 aprilie 1983, împotriva peninsularilor, cu Zoff, Gentile, Conti, Rossi sau Bettega, este considerată istorică, pentru că adversarii erau atunci campioni mondiali! Se cuvine să-i prezentăm pe cei 13 care ne-au umplut sufletele de bucurie la vremea respectivă: Moraru, Rednic, Iorgulescu, Ştefănescu, Ungureanu, Augustin, Andone, Boloni, Klein, Balaci, Geolgău, Cîrţu, Cămătaru, antrenaţi de Mircea Lucescu. Am ocupat atunci primul loc în grupă, înaintea Suediei, Cehoslovaciei şi Italiei, cu 9 goluri înscrise şi doar 3 primite. Am fost repartizaţi în Grupa a 2-a a turneului final disputat în Franţa. Acolo, ne-a învins Portugalia (1-0) şi RFG (2-1, Coraş), iar cu Spania am reuşit un egal (1-1, Boloni). În semifinale, FRANŢA – PORTUGALIA 3-2 şi SPANIA – DANEMARCA 1-1 şi 5-4, după penaltiuri. În finală, Platini şi colegii din naţionala FRANŢEI au învins SPANIA cu 2-0.
Van Basten, Gullit şi Rijkaard au devenit campioni europeni cu Olanda, în 1988
Editia a 8-a a competiţiei a avut o câştigătoare merituoasă, OLANDA, pentru care succesul a însemnat cea mai mare performanţă a fotbalului batav. Naţionala României a făcut parte din Grupa a 3-a preliminară, unde a înregistrat rezultatele: 4-0 (Iovan – 2, Lăcătuş, Hagi) şi 0-0 cu Austria, 5-1 (Piţurcă – 2, Boloni, Hagi şi Belodedici) şi 1-0 (Klein) cu Albania, 3-1 (Piţurcă, Mateuţ, Ungureanu) şi 0-1 cu Spania, în urma cărora am ratat „la mustaţă”, la diferenţă de doar un punct, calificarea la turneul final, în dauna Spaniei. Echipa care a învins la Bucureşti, în 29 aprilie 1987, Spania, a fost radical remaniată de noul antrenor, Emeric Ienei: Lung, Iovan, Negrilă, Bumbescu, Belodedici, Ungureanu, Mateuţ, Boloni, Klein, Balint, Lăcătuş, Piţurcă, Hagi. În semifinalele turneului final din Germania federală: RFG – OLANDA 1-2 (meci condus de o brigadă românească, avându-i pe Ioan Igna la centru şi pe Dan Petrescu şi Ion Crăciunescu la linii) şi URSS – ITALIA 2-0 (două surprize!). Finala a dat câştig de cauză OLANDEI, învingătoare cu 2-0 (Gullit şi Van Basten) în faţa URSS.
Danezii s-au adunat de pe… plajă, după excluderea Iugoslaviei, şi au câştigat turneul final din 1992
Ediţia din 1992 a fost interesantă din două puncte de vedere: din cauza evenimentelor politice, în loc de Rusia a participat Comunitatea Statelor Independente, precum si Germania reunită, iar titlul a fost obţinut de o echipă… adunată de pe plajă (!). Danezii au sosit la turneul final din Suedia, în locul Iugoslaviei, suspendată din cauza războiului civil, şi au învins, crescând de la meci la meci. Din nou, România a ratat la limită calificarea, în ultimul meci din a 2-a grupă preliminară, după rezultatele: 6-0 (Sabău, Mateuţ, Răducioiu, Lupescu, Badea, Petrescu) şi 3-1 (Hagi, Răducioiu, Timofte) cu San Marino, 1-0 (Hagi) şi 1-2 (Cămătaru) cu Scoţia, 1-0 (Mateuţ) şi 0-0 cu Elveţia, 0-3 şi 1-1 (Adrian Popescu) cu Bulgaria. Nescontata calificată din grupa noastră a fost Scoţia. În semifinale: SUEDIA – GERMANIA 2-3 şi OLANDA – DANEMARCA 2-2 şi 4-5 la penaltiuri. Finala de la Goteborg: DANEMARCA – GERMANIA 2-0.
(Va urma)
• Iulian VERNESCU
