Razboiul generatiilor
• Octavian HERŢA
După ce de-abia a scăpat din colţii seniorilor liberali, Ion Cîlea a intrat în gura lupilor tineri din PNL Vâlcea. Hărţuit de multe luni de zile prin pădurile politichiei vâlcene pe tema presupusei incompatibilităţi a funcţiei de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean cu alte îndeletniciri de la începutul mandatului, Ion Cîlea a ajuns într-un luminiş care părea a-i oferi gura de oxigen atât de aşteptată. Surprize – suprize însă: acolo îl aştepta un june liberal, pe numele său Bogdan Pistol. Tânăr de perspectivă, Bogdan a sărit la gâtul pesedistului destul de elegant, dar reuşind să provoace pagube substanţiale. O declaraţie spusă în cadrul unei conferinţe de presă a reuşit să-l enerveze pe Cîlea mai mult decât toate atacurile deputaţilor Emilian Frâncu şi Bebe Ungureanu la un loc. Efectele s-au putut vedea în paginile câtorva cotidiene destul de prost cotate în peisajul jurnalistic local. Bogdan Pistol a fost făcut cu ou şi cu oţet pentru că a îndrăznit să se ia de şeful pesediştilor vâlceni. În fapt, chestiunea stă un pic altfel. Declaraţiile lui Pistol l-au vizat în bună măsură şi pe tesedistul şef Victor Ponta, cel care a făcut schimb de ştafetă cu Antonie Iorgovan pe postul de apărător de imagine al vicelui CJ Vâlcea. Mai mult decât nevinovăţia lui Cîlea, era pusă la îndoială de către Pistol moralitatea lui Ponta. În acest sens, a se vedea răspunsul normal, spunem noi, dat de tesedistul şef local, Costi Rădulescu. Acesta a reuşit, fără să folosească invective gratuite, să ofere presei o poziţie decentă vizavi de atacul lansat la adresa şefului său. Avem de-a face, cred eu, mai presus decât un război politic firesc între oameni politici care fac parte din partide situate la antipozii eşicherului politic, cu o conflict între generaţii. Pe de-o parte, generaţia anilor ’50 care acceptă cu greu criticile şi schimbul de idei, pe de altă parte, generaţia tinerilor de 30 de ani, caracterizată de o flexibilitate mult mai mare în ceea ce priveşte respectarea dreptului la libertatea de expresie. Pe de-o parte ne găsim în preajma unui refuz al dialogului – fie el şi prin intermediul presei, pe de altă parte avem de a face cu o generaţie de tineri politicieni care reuşesc să-şi susţină public argumentele, fără a ajunge la un conflict de neeascaladat. Până la urmă, nici măcar nu este important cine are dreptate într-o asemenea dispută. Dincolo de orgolii, argumente şi interese politice, dincolo de doctrine, simpatii şi antipatii, important este dialogul. Democraţia presupune dincolo de orice, antiteza. Democraţia presupune coexistenţa ideilor, indiferent de natura acestora. Democraţia înseamnă civilizaţie. Iar pentru a avea o democraţie adevărată, trebuie să avem o clasă politică adevărată.
