Baschetul masculin vâlcean, la ora analizei

BC Rm. Vâlcea a traversat cu bine cel de-al doilea sezon pe prima scenă a ţării. Chiar dacă locul 11 ocupat la finele campionatului nu este conform cu obiectivul stabilit vara trecută, evoluţiile grupării vâlcene au atras aprecieri din partea tuturor oamenilor de baschet din ţară. În interviul care urmează, antrenorul Cristian Achim vorbeşte despre parcursul echipei, unul presărat cu destule probleme, inclusiv la nivelul lotului de jucători, însă analizează şi prestaţia baschetbaliştilor sârbi şi români. În plus, tânărul tehnician vâlcean face referiri la mărirea numărului de echipe din Divizia A şi explică în final de ce un meci de baschet masculin încă nu umple tribunele Sălii Traian, aşa cum se întâmplă de regulă în alte oraşe din ţară.

• Cum apreciaţi acest sezon, al doilea al echipei BC Rm. Vâlcea în Divizia A?
– În opinia mea, cred că a fost un sezon bun. Vara trecută s-a plecat la drum cu gânduri şi cu ambiţii foarte mari. Din păcate, nu toate acestea au fost transpuse în realitate, din diferite motive. Au venit jucători noi, cu mai multă sau mai puţină valoare. În plus, a fost adus şi un antrenor nou, din străinătate, care totuşi nu ştiu câtă experienţă avea la acest nivel.

• Seleskovic fusese totuşi recomandat pentru această funcţie de sârbul Petricevic…
– Da, mă rog. Nu ştiu exact cum s-a ajuns la varianta asta, însă ideea este că până la urmă, după primele etape, echipa nu juca strălucit iar înfrângerile veneau una după alta. După care ştiţi foarte bine că s-a produs o schimbare, Seleskovic a fost demis, iar eu l-am înlocuit. Să fiu sincer, personal nu am fost extrem de bucuros pentru această schimbare, pentru că ştiam ce mă aşteaptă, însă sunt mulţumit că pe vremea cât eu am pregătit echipa ca antrenor principal măcar un lucru s-a îmbunătăţit. Am început să evoluăm bine spre foarte bine, spun eu. Din păcate, n-au venit şi victoriile, aşa cum ne-am fi dorit noi. Şi aici sunt foarte multe cauze. Una dintre cele mai importante a fost legată de faptul că echipa era scindată între sârbi şi români. Şi era scindată rău.

• Când şi de unde a avut loc scindarea asta? De la faptul că a fost dat afară Seleskovic?
– Nu, nu de la acest lucru. Nu vreau să se înţeleagă că aş avea ceva personal cu Seleskovic, chiar m-am înţeles foarte bine cu el. Dar practic el a făcut diferenţele astea. Şi s-a ajuns la un moment dat într-o situaţie foarte gravă, de neimaginat: sârbii şi românii se huiduiau unii pe alţii la antrenamente. A crea un grup unit nu este o treabă foarte simplă, iar procesul acesta nici nu poate fi realizat într-o zi, ci durează mult mai mult peste tot. Eu zic că abia spre finalul campionatului am reuşit să închegăm cu adevărat acest grup unit. Deja nu mai existau diferenţe, divergenţe, etc. Toţi luptau pentru echipă, iar treaba asta s-a văzut în evoluţia foarte bună pe care-am avut-o. În anumite meciuri ne-au mai şi furat arbitrii, în altele am pierdut noi pe mâna noastră din cauza lipsei de experienţă, iar uneori efectiv a fost vorba de nişte greşeli flagrante, care nu au voie să se întâmple la nivelul acesta, adică să aluneci cu mingea în mână când ai 1 punct avans şi mai sunt 10 secunde de jucat… Astea sunt nişte chestii care, nu ştiu cum să spun, nu depind foarte mult de antrenor. Încă o dată spun, pe mine m-a bucurat foarte mult faptul că echipa a început să joace un baschet de calitate, lucru pe care nu numai eu l-am evidenţiat, ci toată lumea, inclusiv presa, dar şi echipele adverse, ceilalţi antrenori de baschet din România. În momentul în care vedeau echipa noastră pe teren rămâneau oarecum miraţi necrezând că o grupare de pe ultimele locuri ale clasamentului poate să joace atât de frumos…

• Şi asta în timp ce ajunsesem chiar pe ultimul loc în Divizia A… Totuşi, apoi ne-am revenit şi am terminat campionatul onorabil…
– Într-adevăr. Iar finalul campionatului din fericire pentru noi a fost unul foarte bun, cu trei victorii legate. Totul a culminat evoluţia din play-out, în special în meciurile jucate împotriva echipei CSM Oradea. Pentru mine acestea au fost speciale, pentru că ne scoteau practic din zona retrogradabilă, chiar dacă în sezonul care s-a încheiat nu a mai picat nimeni. Însă, era vorba despre orgoliul nostru şi despre faptul că ne doream foarte tare să obţinem această evitare a retrogradării pe forţele noastre. Nu beneficiind de nişte locuri în plus în Divizia A oferite de federaţie.

Lupusavei şi Belanovic, cei mai utili jucători

• Ce jucători v-au mulţumit prin evoluţia lor? Care-ar fi remarcaţii pe timpul campionatului, care-au fost cei mai constanţi?
– Nu ştiu dacă e bine să dau exemple. Până a plecat, Voljslav Ilic a fost jucător de bază, Silviu Lupusavei şi Şenai Işleam au jucat foarte bine, însă numai în partea a doua a campionatului. Lupusavei evolua şi pe timpul lui Seleskovic, chiar dacă mai puţin, arunca şi atunci la coş, dar mingile nu-i intrau. Ulterior, a înregistrat o ascensiune, iar acesta a fost un alt motiv de satisfacţie pentru mine. Eu am fost cel care i-a dat mai multă încredere, am discutat personal cu el în acest sens, iar evoluţiile bune au început să fie tot mai dese. În aceste condiţii, Lupusavei, care în turul campionatului a fost un anonim, ca să zic aşa, a explodat pur şi simplu în retur, făcând nişte meciuri magnifice. Au fost puţine partidele în care n-a înscris cel puţin 20 de puncte. Culmea, a jucat mai rău chiar în meciurile cu CSM Oradea, ambele jucate în deplasare, în retur şi-n play-out. Una peste alta, în opinia mea, abia în a doua jumătate a campionatului, Lupusavei a fost jucătorul care a dat cu adevărat satisfacţie, la fel ca şi Şenai Işleam,. De asemenea, aş vrea să-i mai remarc pe cei tineri ai noştri, pe Dragoş Andrei, pe Rareş Paşca şi pe Ştefan Vasile, care din nou au făcut un salt – zic eu – destul de important, mai ales ultimul, care şi-a arătat în mod clar adevărat valoare. Pentru că Dragoş Andrei, de exemplu, juca şi anul trecut foarte bine. Sigur că ei sunt inconstanţi, dar pentru vârsta lor şi-n baschetul masculin mi se pare o treabă normală. Eu nu mi-aş face griji în acest sens. Un lucru e clar: toţi trei au demonstrat că atunci când au fost băgaţi să joace s-au achitat de sarcinile pe care le-au avut. Sigur că nu la un nivel extraordinar, nu precum jucătorii români consacraţi de la alte echipe, de la Ploieşti, Cluj-Napoca sau Sibiu, însă nu contează. Pentru nivelul lor şi pentru vârsta lor eu zic că au jucat foarte bine.

• Ce spuneţi de jucătorii străini pe care BC Rm. Vâlcea a contat în acest sezon? Faceţi o scurtă caracterizare a fiecăruia, câteva cuvinte…
– Nu toţi s-au ridicat la nivelul la care este campionatul României acum. Din diverse motive. Este foarte clar că Ilic era un jucător foarte bun. Cica muncea mult pe teren, Kijac era extraordinar, dar adesea nu a dat satisfacţie. De la el se aştepta ceea ce Lupusavei a făcut în a doua parte a campionatului. Miskovic era de asemenea un jucător valoros, însă un pic uzat. Dejan Mladenovic – un jucător util, dar poate nu la nivelul la care trebuie să fie acum un fundaş în prima ligă. În fine, cred că Belanovic este jucătorul străin despre care pot să zic că ne-a ajutat enorm de mult, cu toate că nici eu nu sunt sigur că era un baschetbalist de excepţie. Deci, ca o concluzie, doar Ilic şi Belanovic au fost „stranierii” a căror evoluţie poate fi apreciată. Dar la acest capitol, problemele erau cu totul altele şi ţineau de felul cum Seleskovic a construit echipa. Practic, nu s-a ţinut cont de anumite lucruri. Poţi să iei jucători foarte buni, dar care să nu se potrivească între ei, să nu fie compatibili. Contează foarte mult şi cum se înţeleg pe teren. La BC Rm. Vâlcea tocmai asta s-a întâmplat. Sârbii erau valoroşi, repet, Marko Kijac şi Dejan Miskovic aveau o carte de vizită impresionantă, se şi vedea că sunt jucători foarte buni, pentru că ştiau jocul, însă de pildă nouă ne-a lipsit în principal un om care să joace bine sub panou. Nici unul dintre sârbii aduşi vara trecută nu excelau în această privinţă.

• Seleskovic pe cine s-a bazat pentru a îndeplini rolul acesta?
– Pe Miskovic şi pe Ilic, dar nici unul nu se băga la bătaie sub panou. Ieşeau afară din careu şi aruncau de 3 puncte. La un moment dat jucam ca la handbal, pe semicerc. Şi era clar că n-aveam cum să obţinem vreo victorie în acest mod, pentru că jocul de baschet este unul foarte complex şi impune să ai o echipă completă. Nu poţi să joci numai cu aruncări de 3 puncte, dacă s-ar fi putut ar fi inventat-o alţii înaintea noastră. Ei bine, tocmai acesta a fost plusul pe care ni l-a adus Belanovic, a jucat foarte mult sub panou şi a câştigat foarte multe mingi acolo unde noi am avut întotdeauna nişte lacune. Dacă ar fi să analizăm meciurile dinainte de venirea sa o să vedeţi că la capitolul recuperări, statistica este extrem de dezastruoasă. La fel cum nu a fost bună nici după ce a plecat. Dovada cea mai elocventă în acest sens este aceea că imediat ce l-am avut în lot pe Belanovic echipa a început să joace mult mai bine. Dacă înainte pierdeam meciurile la 10-20 de puncte diferenţă, cu el pe teren altfel au stat lucrurile, ne băteam de la egal la egal cu fiecare adversar.

 „Obiectivul maxim pe care ni-l puteam propune era clasarea pe locurile 9-12”

• Cum a fost experienţa ca antrenor la BC Rm. Vâlcea, pentru că – se ştie – au existat şi unele probleme cu conducerea clubului? Cineva spunea că aţi trăit într-un an cât alţii în trei?
– Cred că mai mult de atât. Presiunea a fost enormă şi n-aş vrea să dezvolt prea mult acest subiect. Eu sunt convins că se putea mai mult, chiar şi cu jucătorii aceştia. Personal, mi-am dorit să încheiem cu bine sezonul şi consider că aşa l-am terminat. Mai ales în condiţiile în care devenise clar că obiectivul maxim pe care ni-l puteam propune şi pe care-l puteam obţine era clasarea pe locurile 9-12. Iar în acest sens aş vrea să vă spun că BC Rm. Vâlcea a pierdut practic clasarea în play-off în turul campionatului, nu în retur.

• Nici dacă am fi câştigat în retur meciurile cu Braşov, Otopeni şi Tg. Mureş, toate jucate pe teren propriu, nu s-ar fi schimbat nimic?
– În mod sigur nu. E suficient să facem un calcul al punctelor acumulate la final. Noi am strâns 32, iar echipele clasate pe locurile 6-8, Gaz Metan Mediaş, Dinamo Bucureşti şi BC Tg. Mureş au acumulat fiecare câte 41. Chiar şi dacă am fi câştigat aceste trei meciuri nu aveam cum să urcăm în primele opt. Calificarea în play-off s-a pierdut în tur. Atunci trebuia să fi bătut în deplasare la Otopeni, acasă pe Dinamo (care nu a fost deloc o echipă de neînvins), precum puteam să câştigăm de asemenea la Mediaş, unde-am fost furaţi clar de arbitri, la Dinamo sau la Rapid, în retur, unde la fel elanul ne-a fost tăiat de la „rădăcină”, atunci când a trebuit…. Iar în acest caz, cel puţin una dintre echipele de mai sus, şi anume Dinamo, cred că ar fi picat sub noi. Dar, repet, personal consider că am terminat cu fruntea sus acest sezon. Sigur că nici eu nu sunt mulţumit de rezultat, nici pe departe, cea mai mare ambiţie a mea a fost într-adevăr să intrăm în play-off. Însă una peste alta rămâne jocul foarte bun făcut şi clasarea pe locurile 9-12, care nu este una bună, însă în condiţiile date e maximum din ceea ce ne puteam propune. Fără să fac din acest lucru un titlu de glorie, sunt mulţumit pentru faptul că măcar am terminat campionatul în zona locurilor 9-12.

„Cea mai mare ambiţie: să duc o echipă de Divizia A în play-off!”

• Aţi fi tentat să mai rămâneţi pe banca tehnică a echipei BC Rm. Vâlcea şi-n sezonul viitor?
– În primul rând, nu cred că se poate pune problema aşa. Practic, nimeni nu ştie ce se va întâmpla în viitor, cu această echipă, cu jucătorii. Deocamdată eu sunt antrenor la Clubul Sportiv Şcolar, acolo unde munca mea este apreciată. Dar, ştiţi cum se spune, niciodată să nu spui niciodată, pentru că nu ştii ce se poate întâmpla mâine.

• Totuşi, nu se poate compara Divizia A de seniori cu un campionat de juniori…
– Într-adevăr şi vă spun drept, văzând ce bine joacă echipa în finalul sezonului regulat, văzând că ne batem de la egal la egal cu echipe foarte bune, noi având în mod evident nişte condiţii inferioare, adică doar trei străini, iar ulterior decât unul, sincer mi-aş dori să duc o echipă în play-off şi cred că aş putea.

• Vara trecută aţi fost foarte aproape de a părăsi Vâlcea cu o altă destinaţie. Care e situaţia acum, mai e valabilă oferta aceea, a apărut alta…?
– Da, mai e valabilă şi oferta aceea, unde trebuia să îndeplinesc rolul de antrenor principal, în munca mea urmând să fiu ajutat de un director tehnic. În plus faţă de anul trecut, acum am mai primit o altă ofertă. Dar deocamdată nu pot face absolut nici un fel de plan. Există oferte însă rămâne de văzut ce voi face în continuare.

• Din discuţiile pe care le-aţi avut cu jucătorii, mai e vreunul tentat să revină la Vâlcea după păţaniile din acest sezon, când s-au ales inclusiv cu salariile micşorate?
– Până la urmă, tot banii rezolvă totul. Chiar dacă le-au mai fost luaţi din bani, pentru că nu şi-au îndeplinit obiectivul, din câte ştiu eu o parte dintre ei mai sunt legaţi încă prin contract de BC Rm. Vâlcea, pentru că au semnat anul trecut pe 2 sau 3 ani. Nu ştiu exact despre cine este vorba şi nu cred că ar fi corect să fac eu referiri în acest sens. Încă o dată vă spun, este un pic prea devreme pentru a face planuri pentru sezonul viitor.

• În mod normal când ar trebui să se înceapă din nou pregătirile, pentru că e clar că viitorul sezon nu va începe mai devreme de luna octombrie?
– Pregătirile ar trebui să înceapă cam prin luna august. Deci mai e timp suficient, în care se pot face nişte planuri, se pot realiza nişte achiziţii noi. Desigur, totul depinde de banii care se vor investi. Poate că nu se va mai investi nici un leu şi-atunci cine ştie ce se va întâmpla cu această echipă. Există şi varianta asta desigur, care-n mod sigur nu ar fi în beneficiul sportului vâlcean.

„16 echipe în Divizia A sunt puţin cam multe”

• Cum vi se pare mărirea numărului de echipe din Divizia A de baschet masculin de la 14 la 16?
– Eu zic că nu e tocmai o soluţie bună. Dar, pe de altă parte, în momentul în care apar oraşe şi echipe care au bani foarte mulţi, de ce să interzică federaţia dreptul acestora de a juca în elită? Mai ales că nu ar avea decât de câştigat! De fapt, toată lumea ar avea de câştigat, şi-n special baschetul românesc. Însă repet, strict din punct de vedere sportiv, în opinia mea 16 echipe în Divizia A sunt puţin cam multe. Iar aici mă refer în primul rând la faptul că fondul de jucători de valoare din ţară nu este unul prea mare.

• Dacă nu sunt români, atunci echipele se vor baza mai mult pe străini, pentru că am înţeles că s-a aprobat varianta ca grupările să poată avea în lot chiar 7 străini. Vi se pare o măsură bună?
– Da, pentru că s-a introdus şi obligativitatea ca cel puţin un jucător român să se afle pe teren pe toată durata meciului. Prin prisma acestui lucru eu zic că românii vor juca mai mult în acest sezon. Asta înseamnă că trebuie să ai în lot cel puţin trei jucători români de valoare, Nu veţi mai vedea echipe care să joace minute în şir cu câte cinci străini pe teren, precum a fost cazul celor de la Atlassib Sibiu sau BC Tg. Mureş. Vă daţi seama cât de complicat va fi acum pentru un antrenor să facă echipa. De exemplu, dacă românul pe care-l foloseşte o echipă ajunge să fie eliminat va trebui schimbat cu un altul, care poate nu joacă pe acelaşi post, aşa că antrenorul respectiv va trebui să facă automat, nu una, ci două schimbări în acelaşi timp. Va fi aşadar un lucru foarte interesant, pentru că la orice schimbare a unui jucător român trebuie să înlocuieşti şi un străin, dacă românul introdus nu joacă pe acelaşi post cu cel schimbat. Nu se putea totuşi păstra varianta exclusivă cu străini. E bine să apară şi câte un jucător român pe teren. Repet, este o măsură bună în primul rând pentru baschetul românesc.

„Mulţi vâlceni încă nu ştiu că Râmnicul are echipă de baschet masculin în Divizia A”

• Credeţi că baschetul masculin a prins la publicul vâlcean după doi ani, pentru că spectatori prea mulţi nu am prea văzut în Sala Traian la meciuri, chiar şi dacă au venit în Râmnic echipe galonate din Divizia A, precum Asesoft Ploieşti, Mobitelco Cluj-Napoca, Atlassib Sibiu, Dinamo Bucureşti, etc.?
– Părerea mea este că nici nu s-a făcut o promovare asiduă a acestui fenomen. Ziarele au scris, ce-i drept, pagini întregi, dar mai e nevoie şi de altceva în plus pentru a afla toată Vâlcea că avem echipă în Divizia A. Chiar vreau să vă spun că sunt încă mulţi oameni în Râmnic care nici nu ştiu că acest oraş are echipă de baschet masculin în prima ligă. Ce-i drept, din acest punct de vedere, va exista mereu o problemă. Rm. Vâlcea are o echipă de handbal feminin de renume în prima ligă, Oltchim, care atrage maximum de spectatori. În alte oraşe de exemplu, cum ar fi chiar la Cluj-Napoca, unde există de asemenea şi handbal feminin, şi baschet masculin, situaţia e în favoarea baschetului, pentru că acolo handbalul nu are performanţele baschetului. Lumea din Rm. Vâlcea e mult mai obişnuită să vină la handbal.

• Chiar bosniacul Ozren Seleskovic, la venirea la Rm. Vâlcea, spunea că nu se aştepta la o atât de mare diferenţă între numărul spectatorilor de la handbal şi cel de la baschet…
– Vă spun că această problemă e doar la Rm. Vâlcea. Am fost la Cluj-Napoca atunci când a jucat Oltchim-ul, iar spectatori nu erau nici pe jumătate din capacitatea Sălii „Horia Demian”. Spre comparaţie, tribunele au fost aproape pline atunci când am jucat noi acolo cu Mobitelco, chiar dacă eram pe ultimul loc în Divizia A la vremea respectivă. Dar asta nu înseamnă că Vâlcea e definitiv pro-handbal. Gusturile se educă. Acum nu trebuie să ne imaginăm că oamenii vor da buzna la baschet în condiţiile în care nici echipa nu are rezultatele scontate. Ştiţi de ce are nevoie această echipă pentru a-şi face un renume în oraş? De minim cinci ani pe prima scenă a ţării. Abia după aceea poţi să-ţi faci o părere vizavi de impactul pe care-l are baschetul în rândul publicului vâlcean. Când lumea ştie deja la ce se aşteaptă. Şi mai gândiţi-vă la o treabă. Foarte mulţi vin, dar nu prea înţeleg regulile, pentru că baschetul este un sport puţin mai complicat. Şi asta cere timp, însă nu înseamnă că peste 2-3 ani nu va prinde şi baschetul în Vâlcea, pentru că – trebuie s-o recunoaştem încă o dată – acest sport este unul extrem de spectaculos.

• Ar fi păcat să se termine totul după doar doi ani aici…
– Într-adevăr, iar dacă se va termina acum, eu cred că nici nu va mai apărea prea curând o echipă de baschet masculin la Rm. Vâlcea. Ar fi foarte păcat să nu mai existe acest sport aici, mai ales dacă e să-mi aduc aminte cât de mult ne-am zbătut – ani la rând – pentru a ajunge la acest nivel.
Nicolae CIUCESCU