Asumarea compromisurilor
de Octavian HERŢA
Congresul Partidului Conservator a însemnat, dincolo de toate, prima afirmare totală a identităţii. Discursul lui Dan Voiculescu reprezintă, în opinia mea, primul semnal că partidul aflat acum la graniţa dintre Putere şi Opoziţie, trebuie să fie unul independent. Mai mult decât atât, ceea ce s-a întâmplat duminică la Sala Palatului s-a dorit a fi o rupere de trecutul plin de compromisuri al Partidului Conservator. Practic, un congres fără o miză extrem de importantă din punct vedere al tematicii – fuziunea cu Partidului Unităţii Naţiunii Române, a adus în prim plan o serie de probleme care până acum au fost evitate de conducerea PC. De altfel, despre aceste noutăţi de ordin declarativ voi vorbi în cele ce urmează. De la bun început trebuie spus faptul că congresul a avut loc într-o perioadă extrem de frământată din punct de vedere politic. Războiul dintre palate, declaraţiile belicoase, deteriorarea accentuată a relaţiilor între partenerii din coaliţie, nemulţumirile tot mai mari ale conservatorilor legate de modul în care sunt tratate aspectele privitoare la interesele politice, toate acestea au constituit premisele pentru un discurs vehement al liderului PC, Dan Voiculescu. Cele aproximativ 15 minute de discurs ar putea fi sintetizat în câteva idei esenţiale: delimitarea totală de PSD, o critică susţinută a modului în care se face justiţie în România, o tocare măruntă a „ipocritului” Traian Băsescu, o afirmare concretă a dorinţei PC de a merge singur la alegerile din 2008. Dar poate cea mai interesantă idee „emanată” de Voiculescu a fost aceea a încheierii etapei de compromisuri pe linie politică. Asumarea greşelilor trecutului a reprezentat, cel puţin pentru mine, un semnal cât se poate de elocvent că modificările pe scena politică românească vor fi unele majore, cel puţin în cursul acestui an. Regruparea principalelor forţelor politice din România denotă clar o tranşare a celor mai importante probleme cu care partidele se confruntă de 16 ani. Tonul curajos, tranşant al liderului PC se înscrie oarecum pe linia unui partid care simte că începe să crească. Delimitarea de politica Guvernului în majoritatea chestiunilor importante reprezintă un pas înapoi, cu siguranţă făcut pentru a lăsa într-un mare off-side Puterea. Singura mare problemă este că PD a făcut primul acest pas înapoi, cu intenţia explicită de a doborî PNL. În orice caz, va fi interesant de văzut modul în care PC îşi va îndeplini angajamentele.
