De tristete si de-al naibii
A spune că în România sunt foarte mulţi oameni săraci e un lucru banal, dar din nefericire şi adevărat. A spune că sunt foarte foarte mulţi tineri fără viitor – de asemenea. Rămân la ideea, şi cred că voi fi în asentimentul dumneavoastră, că sportul de performanţă este o şansă pentru foarte mulţi puştani năpăstuiţi de perioada infinită de tranziţie. Este de ajuns să aruncăm privirea în curţile (fie şi a marilor cluburi din România) şi să observăm greutăţile cu care se confruntă copiii în dorinţa şi credinţa lor că vor ajunge cei mai buni în disciplinele practicate. Condiţiile de mizerie oferite de cluburi tinerilor şi corupţia la nivelul antrenorilor de copii. Acestea sunt realităţi şi nu fac altceva decât să descurajeze şi să limiteze elanul tinerilor către sportul de performanţă. Părinţii care au copii la diverse discipline sportive ar trebui să se organizeze astfel încât puterea lor şi încrederea în talentul propriilor odrasle să formeze o ,,asociaţie’’ puternică care să sprijine echipa s-au disciplina respectivă, să caute sponsori s-au să bată pe la uşile diverselor posturi de radio şi televiziune pentru a face lobi. Şi ar mai trebui să facă un lucru, şi anume acela de a renunţa la prostul obicei de a băga bani în buzunarul unui antrenor şpăgar pentru a-şi vedea odrasla jucând cinci minute într-un meci fără istoric.
Acolo în micul lor univers, copiii îşi cunosc valoarea şi simt când sunt nedreptăţiţi. Oare ce ar trebui să simţim noi atunci când vedem ochii înlăcrimaţi şi ,,ura’’ faţă de sistem, ce zace într-un suflet nevinovat ?
S-a dovedit că sunt mulţi oameni cu potenţa financiară care doresc să investească într-un club s-au într-o ramură sportivă, dar care vor să o facă în mod organizat, urmărind ca banii investiţi să ajungă acolo unde şi-au propus, ci nicidecum în buzunarele larg şi adânci ale unora care mai devreme s-au mai târziu se dovedeşte că nu au nici o legătură cu fenomenul sportiv.
Până marţea viitoare să auzim numai de bine.
