Oltchim, un brand care se respectă

Scrisoarea săptămânii

Dacă stai de vorbă cu 80 la sută dintre antrenorii de fotbal din judeţul Vâlcea toţi vor spune că preşedintele clubului de fotbal Oltchim, domnul Mihai Diculoiu, este uneori de neînţeles în abordarea unor probleme legate de fotbal. Păstrând proporţiile, toţi l-ar caracteriza ca fiind genul George Copos, care pune presiune permanentă pe jucători şi antrenori. Astfel de preşedinţi reuşesc să aibă şi un control absolut al cluburilor (de tipul lui Marin Condescu), de asemenea Diculoiu fiind şi liderul unui sindicat cu un puternic impact asupra maselor (de oameni). E bine, avantajul clubului de fotbal Oltchim este că acestui om chiar îi place fotbalul.

Pe cartea de vizită a oricărui preşedinte de club trebuie să fie ori o promovare, ori o participare într-o fază superioară a competiţiei şi un management sănătos (sponsorizări, vânzări de jucători pe bani frumoşi din propria pepinieră).
De ce mi-am permis să vorbesc de domnul inginer Diculoiu? Pentru că se discută în presă că ar fi bine ca echipa Oltchim să devină satelit al CSM-ului. Este bine, este rău? Pe buzele tuturor stă ideea că domnul Diculoiu că nu ar fi niciodată de acord. Colaborarea fiind trecută în dreptul filmelor science-fiction. Ce ar trebui pus în balanţă? Faptul că în cadrul clubului Oltchim a existat întotdeauna seriozitate (trebuia să promoveze în Divizia B, un centru de copii şi juniori puternic, cu antrenori bine pregătiţi şi în ciuda faptului că au existat destule „trompete” în cadrul clubului), domnul inginer Diculoiu a mers mai departe cu antrenorul Gaiţă, cu Gicu Deaconescu şi Ion Lazăr. Ca să nu mai amintesc aici de domnul Lucian Catargiu, cu ani grei de fotbal în spate la nivelul Diviziei A.
Avem nevoie ca ambele baze sportive să fie bine puse la punct. Aici, nota 10 conducerii Sindicatului Liber Oltchim pentru frumoasa bază de care are grijă şi un plus 10 angajaţilor care lucrează acolo, oricând ar merita şi un bonus financiar.
P.S.: Un ziar căruia nu are rost să-i dau numele, critică în termeni duri Administraţia Oltchimului, iar eu stau şi mă întreb câtă ură şi mizerie morală poate să existe la unii oameni. În loc să ne bucurăm că încă mai există o societate de asemenea calibru în judeţul nostru, că avem şi susţinem o echipă de handbal mare cu care alţii ar vrea să se mândrească, aruncă fără scrupule cu noroi în tot ceea ce e bun. Mi-aş permite acum să-i spun ziaristului respectiv că primul lucru la care fac trimitere străinii când ajung în judeţul Vâlcea este clar: „Aveţi o echipă de handbal minunată!”. Orice activitate sportivă, cu performanţe merită susţinută financiar.
Dănuţ OMEAG