Din coaliţie scapă cine poate

Prăbuşirea lui Traian Băsescu în sondajele de opinie, tensiunea tot mai evidentă din sânul coaliţiei de guvernare şi apropierea alegerilor prezidenţiale, antrenate în siajul recesiunii economice, îşi pun amprenta decisiv asupra vieţii politice, atât la nivel central, cât şi local. Dacă la Bucureşti, Vasile Blaga i-a cerut deja lui Mircea Geoană să se care de la guvernare dacă tot nu-i convin măsurile luate de guvernul Boc, în teritoriu lupta se dă, în principiu, pe aceleaşi coordonate, însă îmbrăcând forme diferite. Nici Vâlcea nu face excepţie de la regulă. O dată împărţită puterea – sau măcar o parte din aceasta, dat fiind faptul că instalarea noilor directori nu s-a făcut decât pe jumătate, PSD şi PD-L s-au văzut în situaţia a doi fraţi vitregi care trebuie să coabiteze într-un apartament semidecomandat. PSD are un preşedinte şi un vicepreşedinte de CJ, a avut grijă să-şi instaleze prefectul, a instalat câţiva directori şi luptă din răsputeri să facă jocurile în ceea ce priveşte conducerile instituţiilor aflate în subordinea lui Ion Cîlea.

La rândul său, PD-L deţine în proporţie de 100% Primăria Râmnicului şi Consiliul Local, s-a ales cu un vicepreşedinte de CJ şi cu doi subprefecţi. Cu excepţia lui Mircia Gutău, PD-L pare, într-o oarecare măsură, subordonat social-democraţilor, care fac legea în cele mai importante instituţii judeţene. Este clar că un vicepreşedinte de CJ şi doi subprefecţi (oficial apolitici) au şanse minime să facă faţă ordonatorului principal de credite (Ion Cîlea) şi prefectului susţinut de PSD (Remus Grigorescu). Oricât ar încerca pesediştii şi democrat-liberalii, la nivel declarativ, să ne convingă de buna lor colaborare, în discuţiile informale cu oricare dintre membrii celor două partide răzbat nemulţumirile şi acuzele reciproce. Miza este enormă: supravieţuirea politică.

Voi explica de ce bătălia este una pe viaţă şi pe moarte. Observăm cu toţii de la o vreme că guvernul PD-L-PSD se comportă ca unul fără soluţii la problemele esenţiale ale României. Măsurile vădit antipopulare luate de Executiv, cu consecinţe directe asupra cetăţenilor, au condus la cea mai rapidă eroziune în încrederea populaţiei a majorităţii miniştrilor şi a Cabinetului Boc, în ansamblul său. În doar câteva luni, guvernul PD-L-PSD a pierdut, procentual vorbind, întreg capitalul de încredere care ar fi trebuit să-i „ajungă” în mai bine de doi ani de mandat. Impozitul forfetar care a condus la închiderea a mii de firme, disponibilizările masive, îngheţarea salariilor precum şi alte măsuri sau efecte directe ale acestora, s-au întors împotriva coaliţiei. În aceste condiţii, liderii politici au înţeles că din această încleştare scapă cine poate. Vom asista în perioada imediat următoare la o intensificare a lepădării de guvernare de către pesedişti. Nici nu a cântat bine cocoşul de trei ori şi Geoană s-a lepădat de guvernul pe care l-a girat în urmă cu ceva timp. Instinctiv, toţi membrii PSD din teritoriu au înţeles mesajul de la centru: delimitarea de măsurile antipopulare luate de cei mai importanţi miniştri PD-L reprezintă singura salvare. Aproape instantaneu, ministrul de Finanţe, Gheorghe Pogea a devenit inamicul public numărul unu. Social-democraţii vâlceni au priceput repede manevra: condamnarea guvernului înseamnă sabotarea exclusivă a măsurilor luate de miniştrii democrat-liberali. În aparenţă sinucigaşă, strategia are o raţiune evidentă. Statutul de second partner pe care PSD îl are în cadrul coaliţiei de guvernare a devenit, încă de la acutizarea crizei, scara de incendiu al acestei formaţiuni politice. Fără soluţii, înjuraţi de profesori şi de miile de patroni în faliment, pedeliştii lui Boc par sortiţi dezastrului politic. Cu fiecare asumare a actului de guvernare, PD-L mai coboară un procent în încrederea şi implicit, în intenţia de vot a electoratului.

În acelaşi timp, la Vâlcea asistăm la o altă modalitate de sabotare a partenerului de coaliţie: lupta pentru imagine. Aproape la nivel oficial, adjuncţii principalelor instituţii judeţene au interdicţie în a colabora cu presa. Informaţiile trebuie să plece doar din birourile şefilor iar izolarea adjuncţilor se transformă, pe zi ce trece, într-o adevărată politică locală. Riscul pe care Ion Cîlea şi-l asumă, în dubla sa calitate de şef al PSD şi Consiliului Judeţean, este atenuat însă de tensiunile existente la nivel naţional. Chiar dacă PSD domină Consiliul Judeţean şi Prefectura, asumarea guvernării locale nu are impactul negării guvernării naţionale. Pe de-o parte, pesediştii le spun vâlcenilor că PD-L nenoroceşte economia, pe de altă parte sunt nevoiţi să guverneze local, asumându-şi, implicit, realizările şi nerealizărilor propriilor oameni instalaţi în funcţii.

Va fi extrem de interesant să vedem cine va câştiga şi cine va pierde din acest joc dublu. Deocamdată, PNL pare să fie avantajat iar decizia lui Tăriceanu de ieşire de la guvernare, de sabotare a negocierilor cu PSD şi PD-L, este privită cu alţi ochi de către liberalii care şi-au manifestat acum câteva luni ostilitatea faţă de atitudinea fostului premier.
Octavian HERŢA