Vel Pitar şi Sole Mizo trebuiau să bage capul în pământ, de ruşine

Cum am mai spus şi cu alte ocazii, distribuţia cornurilor şi a laptelui în şcolile vâlcene nu a fost întârziată din cauza firmei Vlăsia, câştigătoarea licitaţiei organizată de Consiliul Judeţean, ci de faptul că asociaţii Vel Pitar şi Sole Mizo România, un fel de apendice al unei societăţi comerciale anonimă din Ungaria, au depus o documentaţie ilegală, păcălind comisia CJV.

Cel târziu de miercuri, Vlăsia începe distribuţia de cornuri şi lapte în şcolile vâlcene

În ultimele două săptămâni, s-a făcut însă dreptate, datorită Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţilor, care a confirmat mulţimea de ilegalităţi din documentaţia depusă de Vel Pitar şi Sole Mizo România. Între timp, a expirat şi perioada de contestaţii, ceea ce înseamnă că, cel târziu începând de miercuri, Vlăsia poate începe distribuţia produselor în unităţile de învăţământ.
Societatea Vlăsia are deja o vastă tradiţie în ceea ce priveşte aplicarea acestui program, şi în trecut ea distribuind, fără probleme, produse de patiserie şi lapte în şcoli, atât în Vâlcea, cât şi în alte judeţe din Oltenia. Evident că prezenţa sa pe piaţă a deranjat firmele oportuniste, care au încercat pe orice căi să-i creeze greutăţi. Având însă un manager care cunoaşte la perfecţie legile româneşti, societatea argeşeană a făcut faţă cu brio aşa-zisei sale concurenţe. Însă nu doar acest lucru i-a asigurat spatele. Capacităţile de producţie, depozitare şi transport de la Vlăsia corespund pe deplin pretenţiilor europene în domeniu, motiv pentru care, de altfel, clienţii săi nu s-au plâns niciodată de calitatea serviciilor sale şi, totodată, pot beneficia de subvenţia de 55 la sută oferită prin intermediul APIA de către UE pentru programul „cornul şi laptele”. În plus, Vlăsia are parteneri de prestigiu, cum ar fi Dorna sau Simultan Timişoara, doi dintre cei mai importanţi producători de lapte UHT din ţara noastră.

Unii s-au grăbit să arunce cu lături în firma argeşeană, fără a cunoaşte deloc subiectul

Aceste lucruri n-au fost înţelese prea bine de unii dintre jurnaliştii vâlceni, care s-au grăbit să arunce lături în această societate, poate la comandă, deşi după toate cele întâmplate Vel Pitar şi ungurii de la Sole Mizo România ar fi trebuit să bage capul în pământ de ruşine. Iarăşi, nu credem că putem vorbi despre un soi de patriotism local. Să nu uităm că, dincolo de măgăriile făcute de asociaţii Vel Pitar şi Sole Mizo România la această licitaţie, firma vâlceană ar fi avut doar o mică „feliuţă” din contract şi nici acesteia nu se ştie dacă i-ar fi făcut faţă. „Grosul” l-ar fi luat maghiarii, care, în fond, veneau cu o firmă de care n-a auzit nici dracu’, iar câştigurile ar fi zburat cel mai probabil în Ungaria. A văzut cineva produse Sole Mizo în Vâlcea, în Olt, Dolj, Teleorman, Argeş, Bucureşti, undeva în România? Probabil că nu. Ştie cineva ce fel de lapte intenţionau să le aducă elevilor şi preşcolarilor din Vâlcea? Nu. În oferta lor, nu se spunea nimic concret în acest sens, ea fiind formulată generic. Dacă ne referim la lăturile aruncate în capul societăţii comerciale Vlăsia, la fel, lucrurile sunt foarte simple. Din verificările făcute de noi şi de autorităţile competente, de la OJPC până la DSP, firma argeşeană nu a distribuit brânză topită, cum în necunoştinţă de cauză reclama cineva. Cel mai probabil era vorba despre una dintre localităţile în care primăriile au dorit să facă singure licitaţiile. Iar rezultatele, care au fost? Copiii au fost îmbuibaţi cu cornuri cu susan sau mac şi lapte produs prin cine ştie ce garsoniere, atentând la sănătatea acestora. O altă prostioară apărută în unele medii a fost şi aceea că distribuitorii n-ar sta de vorbă cu directorii de şcoli. Normal că nu-i deranjează pe directori, mai ales că fiecare şcoală are numiţi responsabili care, în baza unor grafice şi condiţii impuse de Consiliul Judeţean, se ocupă de recepţia produselor.

Adevărul nu e pe placul tuturor

Sigur însă că, pentru situaţiile excepţionale, managementul societăţii a manifestat toată deschiderea pentru comunicare cu toţi cei interesaţi de buna desfăşurare a programului „cornul şi laptele”. În plus, ar fi absurd să creadă cineva că reprezentanţii firmei Vlăsia duc zilnic sau bisăptămânal produsele în localităţi şi le lasă la uşa şcolilor. Se fac avize de expediţie, cineva trebuie să le semneze, deci sunt excluse astfel de scenarii SF. Cât priveşte afirmaţia că era mai bine ca fiecare primărie să pună în aplicare programul guvernamental, aşa cum consideră, trebuie spus din capul locului că acest lucru s-a întâmplat deja, timp de doi ani. Vlăsia a avut şi individual contracte cu primăriile din judeţul nostru, iar rezultatul acestei strategii îl ştie toată lumea. Multe primării au şi acum datorii către furnizor, nu s-a beneficiat nici de acea subvenţie acordată de UE, iar banii nu le-au ajuns niciodată pentru plata acestor servicii. Acesta este motivul pentru care primarii au preferat să paseze această problemă Consiliului Judeţean. Mergând cu analiza noastră mai departe, trebuie să recunoaştem că firma Vel Pitar, cărora unii s-au grăbit să-i plângă de milă, este consacrată pe piaţă, dar pe alte zone ce ţin de activitatea de panificaţie. Ca să nu mai punem la socoteală faptul că şi ea, şi Sole Mizo România trebuiau să aibă actele în regulă, nu să depună documente şi incomplete, şi de la alte societăţi. De ce Vel Pitar nu şi-a ales un asociat de pe piaţa românească, unul fără probleme? Păi, vedeţi, de-aia n-are ursul coadă! De-aia n-a avut nici anul trecut, când tot o firmă cu probleme, Lactag, din Piteşti, trăgea sfori să primească cumva pe tavă acest contract, în valoare de 6 milioane de lei. Ce firmă era Lactag? Una în care acţionar apărea soţia preşedintelui CJ Argeş, dalmaţianul Constantin Nicolescu şi care era foarte certată cu legea românească. Dar şi atunci, ca şi acum, CNSC a tranşat corect lucrurile.