Reportofonul sustras se declară nul

• cine ciordeşte azi un bou, mâine poate fura şi un ou

Vă dau un sfat prietenesc. Dacă mai ajungeţi pe la Primăria Râmnicului cu vreo treabă, fiţi foarte atenţi la buzunare, mai ales dacă ajungeţi pe la etajul I al instituţiei. S-a dat verde la ciordeală, dar nu oricum. Se fură orice, la nesimţire, în toiul zilei.

În cazul în care vă vine greu a crede, haideţi să vă povestesc ce mi s-a întâmplat mie, vinerea trecută, chiar în Sala Consiliului Municipal, imediat după ce Romeo Rădulescu şi-a depus candidatura pentru funcţia de primar al Râmnicului. Ce-i drept, concentraţia de pedelişti pe metrul pătrat era destul de mare, însă nu mi-aş fi închipuit vreodată că asta poate fi o mare problemă. Fusesem anunţat că liderii PD-L vor susţine o conferinţă de presă alături de Valentin Iliescu, un fost deputat pesedist care şi-a trădat partidul, ca mulţi alţii, pentru funcţii şi avantaje. A aterizat la PD-L, formaţiune care destul de recent l-a pus şef al Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul. Vă mărturisesc că m-am dus la această întâlnire considerând-o un bun prilej să scriu şi ceva pozitiv despre PD-L. În fond, ce putea să se întâmple acolo? Romeo Rădulescu, Valentin Iliescu, Romulus Bulacu, Dorel Jurcan, Eusebiu Veţeleanu vorbeau despre campania electorală, proiecte şi alte minuni de acest tip. Mi-am pus reportofonul în faţa lui Romeo Rădulescu, cel care se crede moştenitorul de drept al tronului fostului primar, Mircia Gutău, şi m-am aşezat liniştit în sală. Am ascultat ce-au avut oamenii de spus, s-a terminat conferinţa şi am plecat. Ajungând în faţa primăriei, mi-am dat seama că am uitat reportofonul în sală, aşa că în maxim 5 minute am fost înapoi. Pe masa prezidiului, însă, nu mai era nimic. Le-am întrebat pe angajatele care veniseră să facă ordine şi curăţenie în sală dacă este la ele. Au ridicat din umeri, drept pentru care început să-l caut pe la salariaţii din birourile vecine. La un moment dat, am luat în calcul şi varianta ca unul dintre colegii de breaslă să fi făcut vreo glumă, sau chiar mai mult decât atât. În consecinţă, am întrebat aproape toţi jurnaliştii care participaseră la eveniment dacă au văzut cine l-a luat. Într-un final, aflu că ultimele persoane care rămăseseră în sala de consiliu, înainte de a veni femeile de serviciu, au fost doi reprezentanţi ai Televiziunii VTV şi o colegă de la Info Puls. I-am întrebat şi pe ei dacă mă pot ajuta cu vreo informaţie. Toţi trei mi-au confirmat un lucru extrem de important: că înainte de a pleca şi ei, în sală mai erau cei cinci pedelişti care susţinuseră conferinţa, iar reportofonul rămăsese pe masă, lângă ei. Sigur că pasul următor a fost acela de a-i suna pe Eusebiu Veţeleanu, Romulus Bulacu şi Dorel Jurcan. Numai că nu s-au jurat că nu l-au luat şi, sincer, i-am crezut. Însă cel din urmă, primarul interimar Romeo Rădulescu, cu care am vorbit faţă în faţă, a reacţionat destul de sec şi nefiresc: „Nu ştiu. Nu l-am văzut. Nu e la mine”. Care va să zică, vine un ziarist în primărie, într-o instituţie pe care tu o conduci şi care e ca şi casa ta, e invitat de partidul tău, i se întâmplă o chestie ca asta, iar pe tine te doare în fund. După părerea mea, un om serios ar fi reacţionat total diferit, bine, în cazul în care nu ar fi avut nicio legătură cu mizeria respectivă. Mie dacă mi-ar trece cineva pragul casei şi i-ar dispărea ceva, cu siguranţă că n-aş avea linişte până nu s-ar lămuri lucrurile. Probabil însă că Romeo Rădulescu are o altă gândire şi, până la urmă, nici nu mă miră, având în vedere mai multe aspecte. De altfel, despre unele dintre acestea am şi scris. Având în vedere toate elementele pe care le-am şi menţionat, mi-au trecut prin cap mai multe scenarii şi variante: 1. este puţin probabil ca femeile de serviciu să-l fi furat, aşa că fără îndoială este vorba despre unul dintre pedelişti; 2. este posibil ca, în intervalul de 2-3 minute cât au stat singuri în sală, lângă reportofon, cei cinci să fi discutat şi lucruri care nu trebuiau aflate de opinia publică, iar atunci când au văzut că sunt înregistraţi, au decis să-l păstreze; 3. reportofonul unui ziarist este întotdeauna ispititor pentru politicieni, mai ales dacă îi aparţine unuia care nu reuşeşte să le vadă decât foarte rar părţile „bune”; 4. ciorditorul o fi considerat că, dacă Traian Băsescu a furat telefoanele ziariştilor fără să păţească ceva, la fel poate proceda şi el.
Iniţial, nu mi-am făcut griji în privinţa depistării autorului. De aceea, imediat după ce am aflat că nu e la femeile de serviciu, nici la alţi angajaţi din primărie, m-am dus la secretare şi gardian pentru a le întreba de camerele de supraveghere. Ei bine, hoţul, bănuiesc eu, ştia că aşa ceva nu există în acea sală. Mi s-a părut absurd ca cea mai importantă sală din primărie să nu fie supravegheată, dar se pare că în privinţa asta nu m-au minţit.
Indiferent însă de nuanţe, furtul tot furt rămâne şi e normal să fie pedepsit. Gestul e incalificabil şi trebuie, obligatoriu, să fie însoţit de o plângere penală care va ajunge în cel mai scurt timp pe masa comisarului şef Eugen Neaţă. Apoi, mă voi convinge dacă poliţiştii vâlceni şi conducătorul acestora sunt sau nu profesionişti adevăraţi. Eu sper să fie, nu numai pentru că acel reportofon m-a costat în jur de 5 milioane de lei vechi şi conţinea munca mea pe o săptămână, ci şi pentru că, printre suspecţi, se află şi un om care conduce destinele a peste o sută de mii de oameni.

Eduard Dulăcioiu