Oltchim suferă de „complexul Viborg”

* danezele au fost net superioare în confruntările care au avut loc în ultimele două sezoane * vâlcencele ar fi câştigat fără probleme trofeul dacă ar fi întâlnit orice altă echipă în finala Ligii Campionilor

Chiar dacă se spune că prezenţa în premieră în finala Ligii Campionilor a fost cauza principală pentru care Oltchim n-a reuşit să şi câştige trofeul, realitatea este cu totul alta. Gruparea vâlceană a avut ghinionul de a înfrunta în ultimul act al competiţiei tocmai pe Viborg HK, echipă în faţa căreia, cel puţin în ultimii doi ani, suferă de un adevărat complex de inferioritate. Viborg este singura formaţie din Europa împotriva căreia Oltchim nu este superioară în niciuna dintre dublele manşe desfăşurate în ediţiile 2008-2009 şi 2009-2010.
În sezonul trecut, în semifinalele Ligii Campionilor, Viborg HK a blocat drumul vâlcencelor spre finală, tot după o victorie categorică, dar în Sala Traian (34-28), returul din Danemarca încheindu-se la egalitate (21-21). De asemenea, în ediţia actuală, când cele două echipe s-au întâlnit în grupele principale, Viborg a pierdut la Rm. Vâlcea la un singur gol diferenţă (26-27), însă a câştigat fără drept de apel pe teren propriu (33-26).
Oltchim a ieşit învingătoare în faţa danezelor doar în sezonul 2007-2008, pe vremea când Gheorghe Tadici şi Tomas Ryde stăteau pe băncile tehnice ale celor două echipe, iar campioana României s-a impus în ambele manşe (33-30 la Rm. Vâlcea, 31-29 la Viborg), cele două partide disputându-se în prima fază a grupelor.

Trofeul s-a pierdut în Danemarca

* faptul că echipa vâlceană a beneficiat de şansa de a disputa manşa decisivă pe terenul propriu n-a reprezentat un avantaj pentru elevele lui Radu Voina, ci dimpotrivă: Oltchim a jucat degeaba returul la Bucureşti!

Privind în urmă, la deznodământul celor două meciuri dintre Oltchim şi Viborg din finala Ligii Campionilor, probabil că ar fi fost mult mai bine ca echipa vâlceană să nu dispute prima manşă în deplasare. Mai mult ca sigur, dacă ar fi jucat mai întâi pe teren propriu, elevele lui Radu Voina ar fi fost mult mai concentrate, ţinând cont că trebuiau să-şi asigure un avantaj, cel puţin minim, în perspectiva partidei retur. În actuala conjunctură, evoluând prima oară în Danemarca, probabil că în subconştientul jucătoarelor de la Oltchim a existat şi gândul că mai există oricum şi un al doilea meci, că vor juca până la urmă cu trofeul pe masă la Bucureşti şi că nu poate fi „dracul atât de negru” încât să piardă la o diferenţă imposibil de remontat în retur. Iar de aici şi până la dezastru n-a mai fost decât un pas, foarte mic de altfel! Reduta vâlceană s-a prăbuşit fără drept de apel în Danemarca, iar apoi Oltchim n-a mai reuşit să repare nimic în manşa secundă din Capitală.