Fotbal demn de o adevărată galaxie în Scundu şi Pesceana
Zorile au apărut după ce a apus luceafărul
* scundenii s-au inspirat după denumirea echipei din comuna vecină, de la Pesceana, şi s-au gândit că dacă peste deal este Luceafărul, la Scundu ar trebui să fie Zorile
Într-o zi a anului 1983, cu doar câteva luni înainte să părăsească scena vieţii Amza Pellea, reputatul actor român care a interpretat rolul lui Nea Mărin, în legendara comedie („Nea Mărin Miliardar”), apărută în 1979, care încă mai face furori şi astăzi, când Luceafărul apunea la Pesceana, la Scundu răsărea soarele pe uliţa tinerilor dornici să uite de grijile cotidiene, de neajunsuri şi tot ceea ce a însemnat comunismul. După ani de secetă în competiţiile organizate (aproximativ 15), a apărut Zorile, o echipă de fotbal care avea să devină ulterior reprezentativă pentru comuna din sudul judeţului. Şi pentru că prima dată a fost Luceafărul, au apărut apoi şi Zorile. S-au gândit scundenii pe atunci că dacă la Pesceana, în comuna vecină, există Luceafărul, când apune luceafărul, peste deal trebuie să răsară soarele, să apară Zorile. Şi de aici s-a ajuns Zorile Scundu. Au format această echipă: Constantin Manda, Nicolae Coconete (portari), Marius Vasile, Ionică Truşcă, Titi Şarpe, Nelu Şarpe, Viorel Enescu (fundaşi), Ilie Dincă, Costică Enesu, Nicu Cojocea, Iulian Vasile (mijlocaşi), Nicu Enescu, Titi Ţăpîrlan, Viorel Ionescu (atacanţi). Antrenori erau profesorul Dumitru Duţu şi Georgică Văduva, iar delegat Mihai Vasile. Pe lângă echipă au mai fost: inginer Ion Popa, Dumitru Blejan, Gică Băiaşu, Alexandru Enescu, Ion Enescu şi actualul primar Titi Blejan. Dintre aceştia au rămas până astăzi la echipă Marius şi Iulian Vasile, Titi Ţăpîrlan şi primarul Blejan.
De-a lungul celor 27 de ani de existenţă au avut loc numeroase evenimente care au rămas în amintirea celor care au evoluat pentru echipa de fotbal locală. Titi Ţăpîrlan, cel mai reprezentativ şi fidel jucător al acestei formaţii, actual preşedinte la Zorile, ne-a povestit câteva din întâmplările care au rămas în istoria fotbalului din localitate. „Am fost înscrişi în campionatul judeţean Vâlcea, promoţie, cum era pe atunci. În cel de-al doilea an am promovat o treaptă mai sus, după un meci foarte frumos disputat cu echipa din Valea Mare, unde primar este Costel Briceag. Meciul s-a disputat la Bălceşti şi cine câştiga, promova. Cei de la Valea Mare aranjaseră deja cu arbitrii să bată, dar la final noi am fost cei bucuroşi. Am învins cu 3-2 prin două goluri înscrise de mine şi unul de Viorel Ionescu. Arbitrii se uitau unul la celălalt după meci şi nu le venea să creadă ce s-a întâmplat. Am aflat că vorbiseră cu echipa din Valea Mare după meci, la un restaurant din Bălceşti, unde ne-am dus să sărbătorim victoria. Au venit acolo şi jucătorii din Valea Mare, dar şi arbitrii, Giuran, Zidaru şi Popa”, îşi aminteşte Titi Ţăpîrlan.
Primarul, şofer pe Buceag-ul CAP-ului
Înainte de Revoluţie jucătorii echipei de fotbal din Scundu aveau şi o „limuzină”, care-i transporta la meciuri prin judeţ. Este vorba despre un camion al CAP-ului, care în timpul săptămânii transporta recolta agricolă de pe câmpuri. Fotbaliştii îl aveau ca şofer pe Buceag-ul CAP-ului pe actualul primar, Dumitru Blejan. „După meciul de la Bălceşti, important pentru promovare, la întoarcere, pe la Măciuca, s-a pornit o ploaie torenţială şi n-am mai putut înainta. Am fost nevoiţi să ne oprim, pentru că ne deplasam la meciuri cu o maşină a CAP-ului, care nu avea prelată. Ne-am mai pus noi jambierele pe cap, tricourile, însă n-am rezolvat nimic. Ne-am oprit şi ne-am aciolat într-o casă părăsită, împreună cu şoferul Buceag-ului care ne transporta, Titi Blejan, actualul primar, care pe atunci era vicepreşedinte la Cooperativă. Ne ajuta mult şi atunci, dar au fost şi situaţii fără scăpare. S-a întâmplat de câteva ori să ne oprească Miliţia şi să ne întoarcă din drum pentru că n-aveam voie să folosim maşina CAP-ului. Eram prea mulţi şi o foloseam în alte scopuri decât se permitea”, mai spune Ţăpîrlan.
Au fost multe episoade din viaţa echipei care au rămas în amintirea jucătorilor acestei formaţii. Între acestea se numără şi meciul Zorile Scundu – AS Măciuca. „Arbitru era un băiat foarte simpatic, de la Drăgăşani, Ion Dumitru. Până să înceapă meciul, Dumitru Blejan, verişorul primarului de acum, care era responsabilul cu buna dispoziţie la echipă, pe care o mai şi sponsoriza, l-a luat pe arbitru şi l-a cinstit bine înainte de meci. Mesajul era clar, trebuia să câştigăm. A început, însă, meciul şi la pauză era 1-0 pentru echipa oaspete. M-am dus la el şi i-am zis, ce faci bre, în loc să ţii cu noi, ţii cu echipa din Măciuca, iar el mi-a spus, păi ce vreţi, mă, aveţi 1-0 şi tot sunteţi nemulţumiţi!? I-am explicat că a confundat echipele, a început repriza a doua şi imediat un coleg de-al meu a tras un şut puternic la poartă. Mingea s-a izbit de transversală şi a revenit vreo doi metri în teren. Centralul a fluierat şi a indicat mijlocul terenului: gol. Au sărit cei din Măciuca pe el să-i ceară socoteală, însă n-a mai întors decizia. S-a terminat până la urmă meciul la scorul de 2-1 pentru oaspeţi, dar în ciuda tensiunii arbitrul nu s-a trezit. Abia a urcat coasta să meargă în staţia de autobuz”, a povestit preşedintele de la Zorile.
Florin Costea senior a jucat fotbal la Scundu
„Ca performanţă am ajuns, în anul 1985, să jucăm în Cupa României, faza judeţeană, la Vâlcea, pe stadionul Oltchim, cu echipa de juniori a Chimiei, condusă de Traian Popa. Am venit tot cu maşina CAP-ului, dar am lăsat-o în parcare, lângă podul Vinerii Mari, unde este Mall-ul acum, să nu ne facem de ruşine. În acest meci a jucat şi Florin Costea senior, tatăl celor doi fotbalişti care evoluează la Universitatea Craiova, Florin şi Mihai. El e din Orleşti, dar a jucat vreun an la noi. Am «furat-o» cam rău, am luat bătaie cu 5-1, dar asta şi pentru că am jucat în inferioritate numerică, în doar 10 jucători. La începutul meciului nea Popa s-a uitat pe legitimaţia unui jucător de-al nostru şi i-a spus arbitrului că acesta nu avea viza medicală. Am rezistat până în minutul 70, am ratat şi o lovitură de la 11 metri, dar ne-am oprit acolo. Nea Popa făcea mişto de noi apoi: aţi venit voi cu maşina CAP-ului, de la ţară, să ne bateţi, să mergeţi mai departe… Performanţe notabile nu am avut, dar ne-am bătut la promovare cu Olteţul Bălceşti, Surupate, Minerul Ocnele Mari, Ostrov Călimăneşti, Olanu, Şuşani şi cu rivalele Ioneşti, Orleşti, Prundeni”, mai spune Ţăpîrlan. O altă întâmplare se leagă de un meci la Frânceşti, cu Dinamo. „Aveam un junior, Puiu, care era din Orleşti. Era elev la Mecanic II. O fire mai zvăpăiată, îi cam şicana la şcoală pe tinerii mai mici de vârstă decât el. Cred că le cerea bani, îi mai şi bătea. Şi a fost recunoscut la Frânceşti de câţiva copii dintre cei pe care el îi supăra la şcoală. Copiii au venit cu părinţii, hotărâţi să-i aplice jucătorului o lecţie de neuitat. Îl «mâncau» dacă-l prindeau. Ca să nu declanşăm un război la Frânceşti, i-am spus lui Puiu, cu vreo 10 minute înainte de finalul meciului, să se facă nevăzut. Am trimis intenţionat mingea prin porumbi, el s-a dus chipurile să o recupereze, însă nu s-a mai întors şi a scăpat de furia părinţilor. Ne-a aşteptat tocmai la Băbeni ”, şi-a mai amintit Ţăpîrlan.
„Cine intră-n groapă, fără cinci nu scapă”, sloganul preferat al scundenilor
Amplasarea terenului de la Scundu, unde mult sub nivelul drumului principal, situat la baza unui hău, a atras şi un slogan preferat de scundeni, preluat din Ştefan cel Mare, de la Dinamo: „Cine intră-n groapă, fără cinci nu scapă”. N-au reuşit să-l respecte mereu, însă au încercat de fiecare dată să joace în aşa fel încât adversarii să-şi amintească de ei, chiar dacă a fost vorba şi de unele întâmplări hazlii. S-a întâmplat de câteva ori ca meciul să fie întrerupt datorită unor femei bătrâne care au făcut abstracţie de ce se întâmpla pe teren şi au traversat dreptunghiul verde pentru a ajunge la proprietăţile pe care le deţineau în apropiere. Până la urmă, n-au făcut decât să ţină poteca, ce străbate terenul de fotbal.
Titi Ţăpîrlan vrea să-şi facă retragerea în vară
Iar povestea continuă şi astăzi. Această echipă s-a menţinut datorită Primăriei Scundu, a primarului Titi Blejan, vicelui Gheorghe Manolache, consilierilor, lui Marius şi Iulian Vasile, dar mai ales datorită lui Titi Ţăpîrlan. Acum, cei angrenaţi la Zorile Scundu mai au o singură mare dorinţă: proiectul făcut de Primărie, de modernizare a bazei sportive, să fie demarat. Apoi se vor gândi şi la Liga a IV-a, la o promovare care să devină istorică pentru Zorile Scundu. Până atunci, însă, Titi Ţăpîrlan, care pe lângă preşedinte, mai este şi jucător la Zorile, deşi în curând va împlini 51 de ani, intenţionează să organizeze un meci de retragere al generaţiei vechi, cea care a format Zorile Scundu. Acesta ar putea avea loc în august. La meciul festiv ar putea lua parte şi fraţii Costea, care ar putea juca împotriva echipei tatălui lor, Costea senior.
Simona SIMA
