Din „subteran”, în fotoliul de primar

* după 20 de ani de minerit, Ilie Boiangiu a preluat, în 2004, frâiele administraţiei din comuna Grădiştea 

Comuna Grădiştea se numără printre puţinele din Vâlcea unde, la nivel administrativ, au mai rămas puţine lucruri de făcut. Ales în funcţie în 2004, primarul Ilie Boiangiu a depus eforturi pentru a oferi locuitorilor condiţiile cele mai bune de trai şi a reuşit acest lucru într-un timp record. Fiind apropiat de fenomenul sportiv încă din tinereţe, Boiangiu a reînfiinţat şi echipa de fotbal Ştiinţa, pe care o susţine cu fonduri provenite din bugetul local.

20 de ani de minerit

Puţină lume cunoaşte însă că înainte de a deveni primar, Ilie Boiangiu a lucrat aproximativ 20 de ani în domeniul minier. Şi-a început munca, încă de la o vârstă fragedă, în „subteranele” din Valea Jiului, acolo unde a lucrat timp de cinci ani. La 28 de ani, avea să fie promovat inginer-şef de către un director care a văzut că „este mult mai priceput decât ceilalţi”, această funcţie de conducere îndeplinind-o până în momentul când a lăsat mina pentru primărie. „Ce m-a determinat să aleg meseria asta? Foarte mulţi colegi din generaţia mea începuseră să lucreze în domeniul minier. Erau aproape de casă, îşi întemeiaseră familii, iar câştigurile erau deosebit de frumoase. Mi-am zis că ar trebui să termin şi eu o facultate, iar apoi să mă angajez ca inginer în zonă”, îşi aduce aminte Ilie Boiangiu. Primarul din Grădiştea spune că au fost şi momente în care şi-a pus viaţa în pericol, însă a trecut cu bine peste toate: „Tot timpul lucram într-o permanentă presiune. Erau tot felul de pericole, trebuia să fiu mereu atent la maxim. Una peste alta, consider că au fost însă nişte ani frumoşi. Eram tânăr, dar bine pregătit, atât profesional, cât şi fizic sau moral, pentru munca asta deosebit de grea. În fond, ştiam ce mă aşteaptă încă din momentul în care am intrat prima oară în mină”. 

„Viaţa în mină m-a călit”

Ilie Boiangiu a fost solicitat să candideze pentru funcţia de primar în comuna Grădiştea mai întâi în 2000, dar abia peste patru ani avea să fie ales. „Mi-a plăcut politica, iar atunci când mi s-a oferit şansa de a-mi expune punctele de vedere nu am ezitat să o fac. Am fost de dreapta tot timpul, la fel cum sunt şi acum, vrând mereu să scăpăm odată de trecutul comunist. Aşa că m-am înscris în PNL, iar pentru funcţia de primar am candidat prima oară în 2000. Abia în 2004 am fost însă ales, cu doar 12 voturi în plus faţă de contracandidatul meu. Oamenii din localitate mi-au propus să preiau frâiele comunităţii. Tot ei mi-au dat şi încrederea că pot reuşi. Ştiau de ce sunt în stare, foarte mulţi lucrând alături de mine în mină. Mi-au apreciat calităţile, între mine şi ei existând întotdeauna un respect deosebit. Fiind primar am demonstrat că pot face treabă, iar realizările stau mărturie”, mai afirmă primarul din Grădiştea. După ce locuitorii au văzut că localitatea se dezvoltă peste noapte, Boiangiu a primit un al doilea mandat, în 2008, de această dată obţinând un scor zdrobitor. Contracandidatul său nu a mai strâns decât 100 de voturi, în timp ce vechiul şi totodată actualul primar a atins cota „1400”. 

„Să fiu în slujba oamenilor e o onoare ”

După 20 de ani de minerit, Ilie Boiangiu mărturiseşte că a ales momentul oportun pentru a pleca din acest domeniu. „Am observat că mă cam plafonasem, pentru că nu făceam altceva decât să muncesc într-una. Acumulasem cunoştinţe bogate, eram as în toate, cum se spune, însă vroiam să fac şi altceva… Şi-atunci am văzut activitatea într-o primărie, în slujba oamenilor, ca pe ceva nou şi provocator. Experienţa din mină mi-a folosit apoi în activitatea pe care o desfăşor în fruntea administraţiei locale din Grădiştea. Cât am fost inginer-şef am învăţat să lucrez cu oamenii. Şi la primărie sunt nevoit să fiu în contact direct cu cetăţenii. Pe de altă parte însă, aici am intrat în relaţii de colaborare şi cu oameni care au o anumită pregătire, care îţi insuflă practic un alt spirit de lucru, de la Prefectură, de la Consiliul Judeţean, deputaţi, senatori şi alte personalităţi”, concluzionează Ilie Boiangiu.