Gavrilescu analizeaza liga, liderul si lotul

După schimbarea sistemului competiţional şi transferurile făcute de CS Oltchim,

Gavrilescu analizează liga, liderul şi lotul

Am considerat necesar ca acum, după încheierea campaniei de transferări pe care clubul Oltchim a realizat-o, să stăm de vorbă cu preşedintele Ioan Gavrilescu. În cele ce urmează, experimentatul conducător vâlcean a dezvăluit o serie de amănunte interesante din viaţa echipei de handbal, fără să ocolească şi aspectele din „afara” fenomenului. Am aflat cu acest prilej că lotul s-a definitivat, iar programul perioadei de vară este bine stabilit, poate cu unele mici decalaje de date. Discuţia începe însă despre sistemul competiţional…

Superligă cu 8 echipe

* Spuneaţi la un moment dat că nu veţi fi de acord cu revenirea la o primă ligă cu 14 echipe. Cum de aţi acceptat până la urmă, şi dumneavoastră, şi Tadici, şi Muşi?

– Am fost trei împotrivă. De fapt, clubul a fost împotrivă, până în 29 mai. Pentru că în final, ni s-a pus „sula în coaste”! Eu am primit o dispoziţie, am „înghiţit-o” şi am „făcut-o”. Dar împotriva voinţei mele, am declarat-o şi în presa centrală. Sunt şi acum împotrivă. Muşi personal nu a fost de acord. Mi-a plăcut de el că a avut puterea să nu fie de acord. Dar a fost de acord finanţatorul lui.

* Vor fi 14 echipe şi se vorbea chiar de revenirea la acele turnee vechi…

Sunt două probleme distincte aici: a numărului de echipe şi apoi a sistemului competiţional! Sistemul competiţional nu implică numărul de echipe. Numărul de echipe este separat. Modul de desfăşurare nu e bătut în cuie. Poate nici nu e bine să-l baţi în cuie pe o perioadă veşnică. Să mai experimentezi puţin, să vezi cum merg lucrurile… Până acum trei ani au fost 12 echipe. Un campionat despre care eu, la vremea respectivă, am spus ceva! Că, din punctul meu de vedere – şi sunt un susţinător vehement al ideii – în prima ligă, după mintea mea şi după experienţa mea de 28 de ani de competiţie naţională, dacă vrem să avem un handbal de calitate, un campionat spectaculos, curat şi mai ales lipsit de orice aranjamente, numărul de echipe ideal pentru România este 8. Şi am să spun de ce? Luaţi clasamentele pe ultimii cinci ani de zile şi o să vedeţi diferenţa dintre locurile 6-7 şi locurile 12-14. Acum doi ani, Universitatea Timişoara a luat 1 punct, un singur meci egal. În campionatul care tocmai s-a încheiat, HCF Piatra Neamţ a făcut 2 puncte, CSM Sibiu vreo 4, iar Rapidul 9, şi-n continuare Baia Mare 21 de puncte, iar Rulmentul 46.

* Deci, Rapidul era direct interesată…

– Rapidul, Oţelul Galaţi, oraşele mari, care-au avut pile şi relaţii, au venit şi au spus: „Trei cluburi nu sunt de acord: Vâlcea, Zalăul şi Constanţa. Dacă dumneavoastră ziceţi da, Zalăul nu are cum să zică nu, pentru că Tadici este încă preşedinte acolo şi l-aţi luat la Vâlcea antrenor. Îl chemi la tine şi-i zici: «Bă Ghiţă, asta e!»”. Aşa a fost. Toată treaba a plecat de la conducerea federaţiei. Au găsit o chichiţă, deşi nu scrie nicăieri, în nici un statut al nostru nu este pomenit aşa ceva, că „la voinţa deliberată, unanimă, a cluburilor se poate renunţa la o hotărâre a Consiliului de Administraţie!” Şi federaţia, ca să se spele pe mâini, să nu fie implicată, n-au făcut nici o scrisoare să ne ceară o părere, să dăm un răspuns. Pasămite, acele 11 cluburi care-au fost de acord ar fi trimis hârtii la federaţie, ceea ce nu este adevărat în care au cerut să se revină la 14 echipe. Am primit „nşpe” telefoane de la Rapid, de la Galaţi: „Haideţi, domnilor, ce aveţi împotriva noastră? Sunteţi împotriva Galaţiului, că suntem un oraş cu 300.000 de locuitori, a Rapidului, că suntem singura echipă din Bucureşti?”. Le-am zis: „Domnilor, nu pot, nu-mi cereţi astfel de lucruri!”. Eu sunt prieten cu preşedintele de la Galaţi, dar cu cei de la Rapid nu, că nu-i mai suport, după ce era să nu mai ies viu din sala din Giuleşti de vreo două ori.

* Şi de ce vreţi doar opt echipe?

– Pentru că nu ne foloseşte la nimic când Vâlcea se duce la Piatra Neamţ, la Baia Mare… Nu ne ajută deloc o victorie la 20 de goluri la Sibiu, la Piatra Neamţ sau la Tg. Mureş, de exemplu, care e căzută de-acum, ca şi Timişoara de altfel, pentru că nu se mişcă deloc, nu au făcut nici un transfer. Cum se spune, „ei sunt născuţi morţi”! Şi ne trebuie nouă 14 echipe? 12? Nici 10, ci doar 8! Dacă sunt opt echipe, fac două tururi şi două retururi, adică 28 de etape. Cât ar avea de câştigat handbalul românesc dacă eu aş avea patru meciuri cu Rulmentul, patru meciuri cu Constanţa, două aici, două la ei! Ideal! Ce ar însemna patru meciuri între Braşov şi Zalău, între Cluj şi Constanţa? În al doilea rând, să ne întrebăm ce obiective au aceste opt echipe? Din start, să evite locurile 7-8 care sunt retrogradante. Atunci, ori intri în cupele europene, ori retrogradezi… Doar locul 6 este aparent liniştitor! Dar poţi să fii pe 5, poţi să fii pe 7, poţi să intri într-o cupă europeană, poţi să pici în liga secundă. Ce interes s-ar crea, ce emulaţie, ce mulţi spectatori vor fi în săli. Cei din FRH nu gândesc în interesul handbalului, ci gândesc în interes personal.

* Când trebuie să înceapă Liga Naţională?

– Pe 9-10 septembrie. Consiliul de Administraţie este cel care va valida sau nu sistemul competiţional propus. Indiferent sub ce formă se va juca, tur-retur sau cu turnee, tot atunci va începe. În 30 iulie se va decide în cadrul unei şedinţe a CA. Eu am purtat discuţii telefonice cu mai mulţi conducători de club, nu este nici unul de acord cu turnee, şi e normal să nu fie pentru că v-am spus de ce! Nu e vorba de partea financiară, ci de frustrarea propriilor spectatori şi a sponsorilor de a nu-şi vedea echipa în oraş.

* V-a mulţumit treaba pe care-a făcut-o Bădulescu la Vâlcea? Se putea mai mult?

– Sincer, nu cred că se putea mai mult. Nu antrenorul a fost de vină. S-a ocupat locul 3, am jucat finala Cupei României, pe care nu a pierdut Bădulescu, ci jucătoarele. El ar fi fost vinovat dacă nu cerea time-out. Dar atâta timp cât a cerut time-out, cu 30 de secunde înainte de final, şi le-a spus jucătoarelor să termine meciul cu mingea în mână, nu e vinovat! N-am putut să declar până acum acest lucru, pentru că abia venise aici, dar Cupa României a pierdut Valentina Elisei-Ardean, pentru că s-a dus spre poartă, când i s-a spus să termine cu mingea în mână. Aveam un gol avans, puteam să mergem cu atacul la extrem, până la limita pasivului, chiar dacă se fluiera aşa ceva. Se întrerupea atunci jocul şi timpul, ne aşezam în apărare, ne apăram organizat şi tot mai aveam o şansă. Dar aşa, Ardean, ducându-se spre poartă, a fost clar 7 metri, se vede, dar nu a fost acordat, mingea a curs, au avut contraatacul şi-apoi a fost 7 metri pentru ele. Cum să dăm noi vina pe antrenor, când el a pregătit echipa foarte bine la pauză şi a recuperat dezavantajul de la minus cinci goluri? De la 15-10 pentru ele s-a făcut 17-16 pentru noi. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi-n campionat: 16-12 la pauză pentru ei şi am condus apoi cu 25-23. Arbitrii i-au scos Adinei Meiroşu un gol din poartă, perfect regulamentar, au dat eliminare la Roxana Gheorghe, n-au dat 7 metri la Manea şi am pierdut până la urmă tot cu un gol. Eu vă spun cu mâna pe suflet, Braşovul nu a câştigat corect decât Challenge Cup. Merită trofeul!

Primul club profesionist de handbal din ţară

* Mai e în vigoare proiectul de transformare a clubului Oltchim într-un club profesionist?

– Sigur că da! Pe 27 iunie, are loc o Adunare Generală a clubului, iar o asemenea hotărâre trebuie să aparţină acestui organism. Am documentele făcute, iar una dintre cele 10 aprobări pe care trebuie să le obţinem de la Adunarea Generală priveşte şi acest aspect. Jucătoarele vor fi angajate de la 1 iulie, cu carte de muncă pe durată nedeterminată, cu normă întreagă, la clubul Oltchim. Nu este nici un secret, salariile vor fi între 800 şi 3000 de euro pe lună, net! Lucru care pe noi ne costă foarte mult, dar vrem să intrăm în legalitate. Asta e tot! Va fi o premieră în ţară. Handbalul este cuprins acum ca meserie în Codul Ocupaţiilor din România. Pe lângă cele 22 de fete îi angajez cu carte de muncă şi pe cei doi antrenori: principalul şi secundul.

* Care-a fost cea mai scumpă jucătoare pe care aţi adus-o la Vâlcea?

– Pe transferuri n-am dat bani mulţi: 25.000 pe Elisei, 35.000 pentru Steluţa. Adică 60.000, deci 2,1 miliarde lei. Am mai dat apoi încă patru miliarde pe cele patru handbaliste de la Zalău, câte unul pentru fiecare. Deci în total s-au făcut 6,1 miliarde. Dar faptul că am plătit numai pentru 6 din 11, a mai echilibrat puţin situaţia. Deci media ar fi cam de jumătate de miliard pe jucătoare.

* La cât se va ridica suma totală pe care clubul va trebui s-o suporte pe un an de zile?

– Bugetul clubului în sezonul 2006-2007 e de 50 de miliarde de lei. Şi nu e nici un secret că bugetul acesta a fost aprobat de Adunarea Generală. Oltchim-ul are bani albi, nu are bani negri! Acesta e avantajul, că suntem dependenţi de o societate cu capital majoritar de stat, care merge bine. Caut în paralel şi eu nişte sponsori. Am găsit acum o firmă, care este dispusă să-mi dea 250.000 de euro pe an, înseamnă aproape 9 miliarde lei, şi i-am trimis modelul de contract acum câteva zile. Mai am încă 30.000 de euro de la o altă firmă, cu care deja contractul se derulează, primesc 2.500 pe lună, deci în total înseamnă încă un miliard. Deci sunt vreo 10 miliarde în total.

* Din reclamele de publicitate existente de la Sala Sporturilor nu încasaţi nimic?

– Deocamdată nu! Vreau să refac total sistemul de reclamă. Firmele o să se înghesuie acum, pentru că echipa fiind mai tare, toată lumea vrea să fie în faţă cu Oltchim-ul pe piept, ştie că vor fi probabil numai victorii, cel puţin în campionatul naţional, dar şi-n cupele europene. Am şi făcut un caiet de sarcini pe care l-am publicat pe site-ul clubului şi l-am transmis la 30 de societăţi de reclamă şi publicitate. Vreau să găsesc şi alte forme de publicitate, de exemplu să vând produse cu chipul jucătoarelor. Am o solicitare acum de la o firmă de vopsele, care mi-a spus că plăteşte oricât şi ne înţelegem, dar vor să fie pe etichetă Luminiţa Huţupan-Dinu, cel mai bun portar de handbal al lumii. Vor da şi la club ceva, vor da şi jucătoarei ceva, suntem în tratative.

Nu vrea război cu liderul

* Cum comentaţi atitudinea împăciuitoare a braşovenilor?

– Mi se pare o aberaţie această atitudine. Ei spun că au fost în război, dar eu n-am fost. S-au luptat cu noi prin presa scrisă, dar nu-i nimic! Fiecare pasăre pe limba ei piere! Când a apărut această atitudine împăciuitoare? Când au vrut-o pe Răceală! Nu cumva e o legătură? De ce n-au îngropat securea altădată, mai înainte? Să-mi arătaţi şi mie un singur articol, o singură declaraţie a mea, în ultimii doi ani de zile, de când se spune că e războiul acesta, a lui Gavrilescu, a lui Roibu, sau a oricăruia din clubul Oltchim, care-a făcut vreo afirmaţie jignitoare, denigratoare, răutăcioasă, la adresa vreunei persoane sau a clubului Rulmentul Braşov! Dacă veniţi cu un articol scris, cu o declaraţie a vreunei persoane din clubul nostru, eu în 24 de ore demisionez de la conducerea clubului Oltchim! Pentru că asta se doreşte: să dispară Gavrilescu, pentru că ştiu că dacă se întâmplă asta Roibu nu are pe cine să se mai bazeze. Eu nu vreau să mă dau mare, dar este greu să găseşti un om care să aibă experienţă şi în primul rând care să ştie să păstreze nişte secrete. Pentru că sportul acesta are totuşi nişte secrete. Mariana Târcă a lucrat aici, ea ne cunoaşte forţa şi puterea, intimităţile clubului, pentru că dacă a stat trei ani probabil  i-a învăţat: „Atacaţi acolo!” Lor le e jenă şi nu îndrăznesc să spună vreun cuvânt urât despre Roibu, pentru că dacă ar face-o probabil şi-ar da foc la valiză! Despre mine, despre Berbecaru, despre Luca, au scris destul. Vreau să vă spun ceva: sunt câţiva băieţi la un ziar care i-au dat telefon lui Tadici, dar nu şi-au spus numele! Tadici nu a putut să-i recunoască după voce pentru că nu a vorbit în viaţa lui cu ei! Şi i-au zis: „Domnule Tadici, se pregăteşte împotriva dumneavoastră un complot, dar să ştiţi că noi, ceilalţi 2-3 care suntem şi mâncăm o pâine aici, ce să facem, asta e, trebuie să scriem cam cum vrea şefii, mai voalat, vom da şi noi puţin în dumneavoastră, dar ne cerem scuze pentru că este treabă comandată de sus, dar noi nu suntem de acord cu treaba asta! Rămânem fără salarii, dar noi nu suntem de acord cu treaba asta!” Tadici le-a spus: „Haideţi să ne întâlnim!” Ei, nu şi nu, că se demască dacă li se află numele şi e de rău! A plecat Traian Guminski de la ei, nu-l cunosc prea bine nici pe el, e la Ziarul de Vâlcea acum, e redactor-şef  acolo şi mi-a spus: „Vreţi să-i daţi domne’ în judecată pe aştia? Veniţi la mine că voi fi martorul dvs. Şi vă spun eu în instanţă o serie de lucruri pe care nici eu nu le-am acceptat, dar până la urmă n-am mai putut şi am plecat!”. Pe mine nu mă deranjează deloc ce se scrie în ziar despre mine, dar mă îngrijorează ce se urmăreşte prin treaba asta. Şi opinia publică ar trebui totuşi să fie informată cât de cât! Pentru că se pare că se urmăreşte ca handbalul vâlcean să fie distrus! Pentru că altfel nu văd rostul! Ce să aibă un anume jurnalist cu mine, când până acum doi ani mi-a ridicat statui pe aici prin oraş, la figurat, şi nu mai scăpam de el că mă invită la Etalon la interviuri, pentru că avea fata care era în echipa de junioare… Acum e la altă echipă şi ce face acolo? E baby-sitter!

* Sunteţi mulţumit de rezultatele junioarelor de la Oltchim în acest an?

– Sigur că da! Echipa merge destul de bine, suntem de cinci ori la rând campioni naţionali, e o performanţă. Să fii o dată e ceva bun, dar de cinci ori…! Poţi să ieşi campion întâmplător! Îmi aduc aminte că prin 1960 a câştigat Cupa României la fotbal Arieşul Turda, echipă din Divizia C! A fost o întâmplare. Aşa cum şi România a luat titlul de vicecampioană mondială, dar aici nu că a fost o întâmplare, ci o conjunctură, un culoar favorabil. Să fim realişti!

* Aţi fost printre cei care-au susţinut să vină Radu Georgescu la Vâlcea…

– Nu că l-am susţinut, ci eu l-am adus. Pentru că am fost nemulţumit de modul cum au lucrat antrenoarele mele şi eram în prag acum doi ani de zile să nu înscriu echipa în campionat la junioare I din lipsă de elemente. Ori eu pe Georgescu l-am adus din două motive: ca antrenor şi pentru că mi-a venit în plus cu cinci jucătoare! Şi-am salvat onoarea şi situaţia Oltchim-ului! Pentru că mai aveam vreo 7-8 jucătoare pe aici, şi împreună cu cele 5, am încropit un lot de 14 fete, cu care am câştigat iarăşi titlul de campioni. E eficient, e bun, şi-a văzut de treabă, e puţin nebun, dar mai spun un lucru şi puteţi să scrieţi: lucrurile deosebite nu se fac cu oamenii normali.

Doi antrenori „nebuni”…

* Chiar spunea cineva că aţi adus doi antrenori „nebuni”. Unul e Georgescu, al doilea Tadici!

Poate că aşa e! Repet însă, lucrurile deosebite nu se fac cu oamenii normali! Haideţi să vă spun altceva, mai concret. Dacă mă întrebaţi acum 2-3 ani că vine Tadici la Vâlcea v-aş fi răspuns „Numai peste cadavrul meu!” Recunosc treaba asta! Şi uite că la 64 de ani am mai luat o lecţie de la viaţă, că nu e bine niciodată să fii radical, să spui aşa apăsat NU sau DA! 99 la sută poţi fi sigur de ceva, dar lasă loc şi pentru acel 1 la sută!

* Acel 1 la sută ar fi ca Târcă să vină înapoi la Oltchim?

– Nu ştiu, eu nu mai spun nimic! Cu Tadici e însă şi o altă situaţie. De când am intrat în contact cu el, pentru mine a fost o mare surpriză. Am descoperit în el şi un om sentimental. Eu credeam că el este o brută! Iar relaţia cu fetele este una excelentă! Îl credeam foarte dur, rău chiar! Dar nu e, e chiar slab! Observaţi-l atent şi vă veţi convinge!

* Ce spuneţi despre echipa naţională?

– Eu cred că echipa naţională a avut şi un mare ghinion, pentru că din celelalte zece echipe cu care am fi jucat eram sigur calificaţi. Şi am întâlnit această Serbia-Muntenegru, în anul în care cei din conducerea federaţiei de acolo au fost foarte inspiraţi s-o pună antrenoare pe Anja Andersen. Nu atât pentru capacităţile ei ca tehnician, pentru că încă nu mă pot exprima că am toate elementele ca să o categorisesc dacă este un antrenor bun sau nu, dar ideea a fost foarte bună, pentru că majoritatea jucătoarelor sârbe, vreo 9 erau, joacă în Danemarca. Iar ea a fost ca un liant pentru ele, le-a mobilizat, cu toate că în eu sunt sigur că am pierdut calificarea la Bucureşti, acasă.

* A contat deci faptul că s-a jucat la Bucureşti şi nu în provincie?

– S-a greşit fantastic în această privinţă. De fapt eu am şi declarat asta, înainte, şi-n Consiliul de Administraţie, şi am spus, meciurile cu Serbia duceţi-le fie la Braşov, fie la Vâlcea. De ce Vâlcea? Pentru că aici este centrul cel mai vechi cu tradiţie în handbal, iar eu vă  garantez că sala va fi plină. Sau Braşov, pentru că este echipa actuală în vogă, este campioană, numărul 1 în ţară, s-ar fi umplut sala şi acolo. Dacă nu se duceau nişte autocare din Vâlcea şi unele din Braşov ca să facă puţină galerie, lumea ar fi stat ca la biserică! În Bucureşti lumea nu gustă handbalul ca-n provincie!