Monceanu, spion sau pion?
Aţi auzit vreodată de expresia „spion liberal”? Nu? Probabil din cauză că sunt atât de buni încât puţină lume a auzit de ei sau ştie după ce melodie dansează în realitate. Unii sunt atât de profesionişti încât deseori încurcă taberele, sau uită în slujba cui se află. Trebuie să recunosc că mă distrează teribil lupta din interiorul PNL Vâlcea. Nici nu se ştie clar dacă vor avea loc sau nu alegeri pentru funcţia de preşedinte, dar asta nu-i împiedică pe liberali să lucreze. Probabil că, în cazul în care nu şi-ar ocupa timpul cu chestia asta, în filiala judeţeană s-ar fi ajuns la o situaţie tragică: membrul şi tabăra. Măcar, în felul ăsta, sunt doar două, deci tot răul este spre bine.
Partea şi mai frumoasă a lucrurilor este că nimeni nu vorbeşte public despre războiul „mut” din interiorul organizaţiei, iar când se întâlnesc, senatorul Emilian Frâncu şi deputatul Cristian Buican discută ca şi când ar fi cei mai buni tovarăşi. Acum, dracu’ ştie care mai este adevărul. Sigur, nici în spate n-am auzit ca vreunul dintre ei să arunce vorbe grele despre celălalt. Poate doar mici înţepături, dar nu veţi scoate mai mult de atât de la noi, cel puţin nu deocamdată. Plus că există destui liberali specializaţi în răspândirea vorbelor şi putem spune că fac o treabă extraordinară. Poate că, de fapt, sforarii din PNL, neobosiţi după campaniile electorale de anul trecut, sunt direct interesaţi să întreţină artificial conflictul „pe viaţă şi pe moarte” dintre parlamentarii PNL de Vâlcea, dornici să intre în lupta pentru şefia organizaţiei, ce ar putea avea loc abia în 2010. Una peste alta, nu dă rău că există această concurenţă, până la urmă firească, între liberali, probabil că şi între generaţii şi concepţii. Chiar dacă, de cele mai multe ori, Emilian Frâncu şi Cristian Buican au picat fără intenţie în mijlocul intrigilor, fiecare împins de la spate de tabăra sa, nu e o tragedie. Asta-i ţine în priză pe liberali, după dureroasa ieşire de la guvernare. În acest moment, nu se ştie cine pe cine conduce în PNL Vâlcea, cine este pion şi cine joacă rolul de spion. Cert este că mulţi dintre membrii importanţi joacă la două capete. În funcţie de cât de des sunt scoşi în oraş la pizza de cei doi aspiranţi la funcţia de preşedinte al filialei, înclină într-o parte sau alta. Dacă ne luăm după bârfe, este şi cazul lui Constantin Monceanu, fost ţărănist, pentru care „spionajul politic” şi „intrigile” sunt ca aerul. Ieri, îl bălăcărea pe Emilian Frâncu şi-i urzea „pensionarea din politică”, azi îi lustruieşte cu foarte mare grijă pantofii. Umblă vorba prin târg că schimbarea la faţă a lui Monceanu este „doar de faţadă” şi că un grup, din care fac parte şi ziarişti, pregăteşte o lovitură de graţie taberei în care a fost infiltrat „spionul”. Apropiaţii lui Emilian Frâncu preferă să nu dea crezare acestui scenariu, dar sunt de acord că „o curbă tot curbă rămâne”, mai ales dacă ne referim la cea suspectată că transmitea live şedinţele Biroului Politic Teritorial. E.D.
