„Mă bucur că am avut posibilitatea să lucrez la Oltchim”

* şeful Centrului de Excelenţă, Seviştean Popa, a mărturisit că nu regretă experienţa avută la echipa campioană a României şi chiar se mândreşte că i s-a oferit ocazia de a pregăti cele mai bune jucătoare din handbalul feminin românesc şi nu numai

Formarea marii echipe a Oltchim care astăzi uimeşte Europa a început în 2006, atunci când au fost transferate la Vâlcea 11 jucătoare, plus doi antrenori, Gheorghe Tadici şi Seviştean Popa, care timp de doi ani au câştigat tot ce se putea câştiga pe plan intern, apoi Cupa Cupelor şi Supercupa Europei. Practic, a fost adusă atunci la Vâlcea naţionala României, cea care în 2005 reuşea să devină vice-campioană mondială. Au fost momente excepţionale, dar şi mai puţin plăcute, miza, obiectivele măreţe ale clubului chimist determinând la un moment dat instaurarea unor presiuni şi tensiuni continue.

„Toţi cei care s-au perindat pe la clubul chimist au fost antrenori de valoare”

Pentru ca proiectul pe termen lung conceput de conducerea CS Oltchim să nu fie pus în pericol, s-a decis în 2008 renunţarea la Gheorghe Tadici. Atunci s-a despărţit de Oltchim şi secundul Seviştean Popa, care s-a reîntors între timp la Vâlcea, iar în acest moment conduce Centrul Olimpic de Excelenţă. Popa spune că nu a regretat nici un moment perioada petrecută la Vâlcea, ci din contră, se simte mândru că i s-a oferit şansa să lucreze cu jucătoare şi conducători profesionişti. De asemenea, fostul secund al Oltchim-ului nu vede mari diferenţe între acea perioadă şi cea de acum: „Nu ştiu dacă există o diferenţă între ceea ce era în urmă cu trei ani şi ceea ce se întâmplă acum. Cert este faptul că Oltchim e singurul club profesionist, cu adevărat, din România. A oferit de fiecare dată condiţii extraordinare pentru a putea să-ţi desfăşori activitatea. Aici niciodată nu s-a pus problema că nu ai cu ce sau nu ai cu cine să faci performanţă. Iar în situaţia unor semi-eşecuri, că eşecuri n-au prea fost la acest club, vina este comună. Se datorează în principal sportivelor şi antrenorilor. Dar pot spune acum că eu n-am întâmpinat nici un fel de greutate. M-am simţit obligat să storc tot ce pot din mine pentru a avea randament şi a duce acea echipă în finalele competiţiilor internaţionale, pentru că alt obiectiv nici nu se poate propune la această formaţie. Fiecare antrenor are modul său de lucru, este mai pretenţios, creează o atmosferă mai rigidă sau mai puţin rigidă. Însă eu spun că toţi cei care s-au perindat pe la Oltchim, au fost antrenori de valoare. A fost diferit doar stilul, dar nu cred că a venit cineva la această echipă să nu dea totul şi să nu ceară sportivelor să dea totul pentru a recompensa de fapt, clubul, pentru condiţiile care li se oferă”.

Nu lipseşte de la meciurile „galacticelor” şi nici de la antrenamente

„Acum e o atmosferă de lucru frumoasă la Oltchim. Nu prea am lipsit de la meciuri şi chiar nici de la antrenamente. Ori de câte ori am posibilitatea, merg să le urmăresc pe fete. Îmi place să le văd la lucru, pentru că majoritatea jucătoarelor de la Oltchim îşi fac treaba cu înalt profesionalism şi, de ce să nu spun şi acest lucru, mă bucur şi mă mândresc că am avut posibilitatea să lucrez cu astfel de jucătoare, că am avut un rol în viaţa sportivă a acestor vârfuri din handbalul feminin”, a mai spus Seviştean Popa. Şeful Centrului de Excelenţă a vorbit, de asemenea, şi despre atitudinea considerată mai aspră, cea care a condus până la urmă, la despărţirea cuplului de antrenori Tadici-Popa de Oltchim: „Poate de multe ori am fost mai rigizi în comportamentul nostru, dar asta din dorinţa de a insufla sportivelor pe tot parcursul perioadei de pregătire participarea totală la exerciţiile respective. Am dorit ca fiecare parte din antrenament să fie tratată cu foarte multă seriozitate. La ceilalţi antrenori care-au urmat nu am văzut o astfel de atitudine. Poate că a fost bine aşa sau poate mai bine era dacă s-ar fi găsit o chestiune de mijloc. Dar nu regret nimic, pentru că, aşa cum am spus, fiecare antrenor are stilul lui. La partea de participare, la antrenament, doream mai mult, ca să nu apară relaxări, jumătăţi de măsură şi cred că din această cauză am fost interpretaţi ca fiind mai rigizi. Sunt anumite momente din antrenament la care o jucătoare nu participă cu toată fiinţa sa şi atunci eu nu accept o situaţie de acest gen. Pot exista şi momente de deconectare, de relaxare, dar o glumă trebuie făcută cu toată lumea. Mă deranjează, însă, când văd că o sportivă pune suflet şi cealaltă, nu!”

Oltchim, o echipă care nu se poate refuza

Şansa oferită în urmă cu patru ani, de a deveni antrenorul secund al celei mai galonate echipe de handbal feminin din România a reprezentat pentru Seviştean Popa o provocare pe care a acceptat-o imediat, chiar dacă acest lucru a echivalat practic cu îndepărtarea de familie, de toţi cei apropiaţi. Rezultatele obţinute, faptul că a contribuit la formarea unei echipe puternice, l-au făcut, însă, pe Seviştean Popa să nu regrete nimic din perioada petrecută la Vâlcea. După Oltchim a urmat o experienţă mai puţin plăcută, însă până la urmă paşii i-au fost îndreptaţi tot către oraşul de la poalele Capelei, care, practic, a devenit acum, ca o a doua casă pentru coordonatorul Centrului Naţional Olimpic de Excelenţă. „Nu m-am gândit niciodată la ideea de a pleca de acasă. Dar tentaţia a fost mare când mi s-a propus să vin la Vâlcea, la Oltchim, echipa fanion a României. Am plecat tare greu din Sebeş, dar Oltchim nu se putea refuza. Faptul că am ajuns la Vâlcea a fost o încununare a muncii pe care am depus-o până atunci. După Oltchim am avut, însă, o experienţă neplăcută la Deva şi când mi s-a propus revenirea la Vâlcea, pentru a prelua Centrul Naţional de Excelenţă, ca şi coordonator al acestuia, cred că am luat decizia de a pleca din nou de acasă mai repede decât am făcut-o prima dată. Nu este simplu, mi-e greu fără să am familia aproape, dar asta este soarta celor care au ales acest domeniu de activitate, atât al sportivului, cât şi al antrenorului. Apoi, dacă am făcut-o prima dată probabil că acum m-am şi obişnuit un pic”, a mai precizat Popa.

„Kovacs e un om de calitate şi un antrenor priceput”

Fostul antrenor secund al CS Oltchim, Seviştean Popa, a avut numai cuvinte de laudă la adresa noului tehnician al campioanei României, Peter Kovacs, pe care îl vede capabil să ajute la îndeplinirea obiectivelor formaţiei vâlcene. „Îl cunosc de mult timp pe Peter Kovacs. Am văzut nişte lecţii demonstrative pe care le-a ţinut la unele cursuri, l-am urmărit cât am putut la echipele la care a fost şi mi se pare un antrenor foarte bun, cu simţul responsabilităţii. Consider că nu întâmplător a fost la loturile naţionale ale Ungariei, nu întâmplător a fost racolat şi de Federaţia Turcă pentru a răspunde de loturile de junioare, tineret şi senioare. Cred că poate face faţă la Oltchim, pentru că e un om de calitate şi un antrenor priceput. L-am văzut la lucru de multe ori, creează o atmosferă foarte plăcută la antrenamente. Rămâne acum să reuşească să mobilizeze sută la sută această echipă. Munceşte mult, are o activitate selectă şi fetele ar trebui să se simtă responsabile, să răspundă cerinţelor lui”, este de părere Seviştean Popa.

„Ozel este o jucătoare cu o îndemânare şi tehnică deosebite”

Coordonatorul Centrului Olimpic de Excelenţă de la Rm. Vâlcea a vorbit şi despre obiectivele formaţiei vâlcene, precum şi despre singurul mare transfer perfectat de Oltchim în această vară. „Obiectivul echipei vâlcene, de a accede în finala Ligii, nu este simplu de îndeplinit. Toată lumea consideră acum Oltchim o echipă de mare valoare şi cu toţii îşi vor lua măsurile necesare pentru a încerca să o împiedice. Nu este, însă, imposibil să fie egalată performanţa de anul trecut şi chiar să fie întrecută. Oltchim este un club profesionist, are tot ce-i trebuie, oamenii de acolo sunt foarte buni cunoscători de handbal”, crede Seviştean Popa. Iar în privinţa transferului lui Ozel, „mie mi-a lăsat o impresie foarte bună jucătoarea turcă. Am văzut-o în competiţie la Schmelz, în Germania. Am fost acolo cu lotul naţional de junioare, la un turneu şi am jucat în aceeaşi sală în care a evoluat şi Oltchim. Am văzut nişte lucruri extraordinare la Ozel, o jucătoare clar văzătoare pe postul ei, cu o îndemânare şi o tehnică deosebite. Când am revenit în ţară, la jocurile din campionat mi s-a părut un pic sub tonusul pe care l-a avut acolo. Nu i-am mai văzut acel aplomb, acea determinare. Probabil au fost, însă, probleme de acomodare. Dar e o jucătoare inteligentă, tehnică, care cred că va putea fi de folos Oltchim-ului”.

Larvik, pericolul numărul 1

„Cred că Larvik a făcut nişte transferuri foarte bune şi e o adversară puternică. La fel şi Randers. Primele obstacole astea ar fi! Cred totuşi că ne vom bate cu Larvik pentru supremaţie în această grupă. Iar per ansamblu rămâne veşnica Viborg! Nu ştiu dacă vom scăpa acum de ea. Şi cred că avem şi un complex cu această echipă. Rămân, însă, la părerea că dacă finala Ligii Campionilor se juca la Vâlcea, altul era rezultatul. Puteam câştiga meciul! Dar asta a fost! Avem aşa…, cum aveam pe vremuri la băieţi cu sârbii, un complex, care nu ne dă posibilitatea să ne etalăm de fapt valoarea. Am jucat superb şi foarte bine toate jocurile, mai puţin cele de acasă şi din deplasare cu această echipă, Viborg”, a încheiat Seviştean Popa.

Simona SIMA