Mădălina Zamfirescu a revenit acasă după şase ani. Nu se mai desparte niciodată de familie. O are pe mâna stângă
Mădălina Zamfirescu este un produs al şcolii de handbal vâlcene. La poalele Capelei a început să practice sportul cu mingea mică, un aport important la evoluţia ei avându-l profesoara Maria Ciulei. La 18 ani, a plecat din Vâlcea, încrezătoare că va reuşi să ajungă în vârful piramidei. A evoluat în Liga Naţională, a ajuns la prima reprezentativă a României, apoi a decis să dea curs unei oferte venită din străinătate. A jucat la Debrecen, în Ungaria, însă în această vară i s-a oferit oportunitatea de a reveni acasă, la echipa fanion a Râmnicului. Nu a stat prea mult pe gânduri şi a semnat contractul cu SCM.
„Am plecat la 18 ani de aici. Sunt vreo şase de când nu mai stau în Vâlcea. Sunt foarte fericită că am revenit acasă după doi ani dificili pentru mine. Sunt o familistă convinsă şi aveam nevoie să fiu aproape de cei dragi, de prieteni. Sunt foarte motivată. Îmi doresc să facem o treabă bună anul acesta la Vâlcea. Am început handbalul în această sală, am crescut în Polivalentă, cu Oltchim şi sincer, chiar după ce s-a destrămat această echipă, am crezut că handbalul vâlcean poate reveni la nivelul la care a fost. Ştiam oamenii de aici, cât iubesc sportul şi handbalul, în special. Ca toată lumea de aici, îmi doresc să obţinem rezultate extraordinare, însă trebuie să fim realişti, să ne dăm seama că echipa s-a schimbat în proporţie de 50 la sută. Va fi foarte mult de muncă, dar eu sunt optimistă şi cred că putem realiza lucruri frumoase. Momentan suntem în cunoaştere. Nu avem prea mult timp petrecut împreună. Le cunosc pe toate româncele din lot. Mai ştiu şi dintre straniere. Cu câteva dintre ele m-am întâlnit în campionatul Ungariei. Aici plecăm, însă, de la zero. Eu am încredere în această echipă. Important e să fim o familie, să ne susţinem una pe alta, în special în momentele dificile”, a declarat Mădălina Zamfirescu, după prima zi petrecută în tricoul SCM.
La reunire, Mădălina a făcut senzaţie cu noile tatuaje. Dacă până acum avea câteva desene discrete pe piele, în această vară a decis treacă la un alt nivel. Şi-au umplut mâna stângă cu tatuaje, toate exprimând legătura puternică pe care o are cu familia. Într-o parte sunt reprezentaţi bunicii săi, care nu mai sunt în viaţă, într-un alt desen se află ochiul mamei, ea cu fratele său, ţinându-se de mână, dar şi un ceas cu date importante din viaţa sa. De handbal, nu are, deocamdată, nimic, însă timpul merge înainte. (S.S.)
