Tineri în politica vâlceană: Bogdan Pistol, între familie, politică şi afaceri

Este unul dintre cei mai cunoscuţi tineri politicieni vâlceni. A reuşit în doi ani să aducă în prim-plan Organizaţia de Tineret a PNL Vâlcea, după ce aceasta intrase într-un con de umbră. Crede cu convingere în valorile liberalismului şi în puterea acestora de a schimba lucrurile în bine. În urmă cu puţin timp, a renunţat la funcţia de preşedinte al tinerilor liberali vâlceni, considerând că schimbul de ştafetă nu reprezintă o obligaţie, ci un favor al democraţiei. Pe 4 iulie împlineşte 28 de ani; este ziua în care americanii sărbătoresc Ziua Independenţei. Pentru tânărul Bogdan Pistol este poate începutul unei cariere politice de succes…

Politica

Ideea de a intra în politică i-a venit în 14-15 iunie 1990, adică în momentul în care minerii au ajuns în Bucureşti. Avea 10 ani iar brutalele evenimente l-au făcut să înceapă conştientizarea politicii. „Începusem să fac diferenţa între un sistem totalitar şi unul democratic. Mi-am dorit să fi avut vârsta tinerilor din Piaţa Universităţii, pe care-i admiram sincer. Mi-ar fi plăcut să fiu alături de ei atunci. Poate şi înverşunarea părinţilor mi-au inoculat această dorinţă”. Adevăratul contact cu politica se va produce însă 12 ani mai târziu, o dată cu înscrierea în PNL. Până atunci, Bogdan mai avea un pic de treabă. După ce a terminat Colegiul „Mircea cel Bătrân” din Rm. Vâlcea, pleacă în Bucureşti, la facultate. Face ASE-ul şi Finanţele. Este antrenor al echipei de fotbal a ASE-ului. Cochetează şi cu afacerile, realizând proiecte pentru diverse firme, pentru a-şi completa veniturile. În banii de azi, vreo 6-7 milioane lei pentru un proiect. În 2000 a votat cu ţărăniştii şi cu Mugur Isărescu. A fost dezamăgit de oamenii care s-au strecurat în partidele din Convenţia Democratică şi care au banalizat „cea mai importantă idee a României post-decembriste, aceea a partidelor istorice democratice”. În 2002, anul în care termină socotelile cu facultatea, identifică singurul partid serios care i se potrivea: PNL. Spune că a fost atras de substanţa doctrinară a acestui partid şi de faptul că a avut şansa de a-şi selecta încă din 1990 o serie de oameni care au acţionat profesional sau politic în virtutea unor idei solide şi clare: accentul pus pe individ, proprietatea privată, progresul economic şi social. Îi admiră pe „boierii” partidului: Bălăceanu – Stolnici, Radu Câmpeanu, Neagu Djuvara, Mircea Ionescu Quintus, regretatul Alexandru Paleologu. „E şi o formă de orgoliu să faci parte din PNL. Toţi aceşti oameni sunt modele; nu-i poţi găsi în orice partid din România. I-am cunoscut pe toţi, dar cel mai mult am vorbit cu Câmpeanu şi Quintus. M-au impresionat fineţea logicii, puterea de a trece peste suferinţă, detaşarea cu care priveau lumea – practic atributele unor intelectuali de mare valoare”. Bogdan recunoaşte că PNL-ul de azi nu mai păstrează în totalitate eleganţa acelei aristocraţii interbelice, însă crede că partidul are în continuare capacitatea de a participa activ la transformarea României de azi. „Tăriceanu şi alţi câţiva liberali mai păstrează o anumită aristocraţie şi o fineţe specifică liberalilor. Cred că are şi capacitatea de a se responsabiliza. A mai şi greşit atunci când timp de câteva luni a intrat în jocul lui Băsescu”. El crede totuşi că politicienii de azi trebuie judecaţi în contextul societăţii contemporane nu raportaţi mereu la trecut. Bogdan nu se crede un aristocrat ci spune doar că încearcă să se apropie comportamental de modelele mai sus enunţate.
Aflu că părinţii lui Bogdan sunt oameni de dreapta; aşa se explică multe… Mama este membru PNL din 1994 iar tatăl este membru al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, fondată de Ion Raţiu în 1990. Un alt factor care l-a determinat să aleagă PNL a fost bunul său prieten Adrian Panduraşu. Acesta a insistat să i se alăture în partid şi până la urmă a reuşit. „Am găsit o echipă tânără, motivată – Bogdan Badea era preşedinte atunci. M-a impresionat capacitatea de muncă a lui Frâncu, am văzut în el un bun organizator. Am început să cred că alături de ei puteam realiza ceva important”. A fost simplu membru de partid până în 2005, când a fost ales preşedinte al TNL Vâlcea. A deţinut această funcţie până în urmă cu zece zile, când a considerat că trebuie să lase locul altor tineri. „Orice renunţare este o nouă provocare. M-am pus dn nou în faţa colegilor cum am făcut în 2005, ca simplu membru de partid. Sunt convins că dacă vor avea nevoie de mine şi dacă mi-au apreciat prestaţia de până acum, mă vor susţine pentru o funcţie politică la nivelul conducerii filialei judeţene”. Lucrurile sunt destul de simple: Bogdan a renunţat la şefia TNL pentru un post de vicepreşedinte al organizaţiei judeţene. Cu alte cuvinte, un fel de trecere de la categoria semi-muscă, la mijlocie… Se va merge pe o speculare a statutului, cu 5-7 vicepreşedinţi. Până acum, PNL Vâlcea a avut doar 4. Bogdan nu prea are ce să-şi reproşeze pentru cei doi ani cât s-a afla în fruntea TNL. „Cred că am reuşit să scot foarte mult în evidenţă TNL în media. Cred că cel puţin 10% din populaţia judeţului ştie că există Organizaţia de Tineret a PNL. Cred că am reuşit să promovăm nişte tineri foarte valoroşi în conducerea judeţului la nivelul seniorilor. Cred că am reuşit să impun sistemul de conducere participativă, într-un cuvânt, glasul tinerilor de azi e o forţă în PNL. Cu excepţia câtorva publicaţii, am reuşit, în calitate de responsabil cu presa, să construiesc o bună relaţie cu media. Ce am să-mi reproşez? Cred că am fost de câteva ori superficial şi nu am avut uneori curaj să-mi susţin până la capăt tinerii colegi în funcţiile importante, ci doar în eşalonul II. Probabil şi lipsa lor de experienţă a contat”. Bogdan crede că funcţia de vicepreşedinte al PNL Vâlcea este doar un test, nu o finalitate în cariera unui om politic. Mai exact, o trambulină. Important este ca până la 35 de ani viitorii oameni politici să poată fi testaţi, pentru a se putea transforma în autentici politicieni. Pe plan politic, Bogdan ştie ce-şi doreşte pentru la anul: un post de consilier judeţean. Crede că va prinde un loc eligibil, după Emilian Frâncu şi Cristi Buican. Favoriţii săi pentru celelalte posturi de consilieri judeţeni sunt Aurel Fârtat, Constantin Monceanu, Mircea Poenaru, Gheorghe Păsat, Svetlana Preoteasa, Aristotel Ungureanu, Matei Vintilă, medicii Pavelescu şi Folea.

Afacerile

Se consideră mai mult un întreprinzător decât un manager. Crede că dă randament mai mult în faza de construcţie decât în cea de gestionare. Consideră că a înregistrat câteva succese notabile în afaceri: a fost premiat de Camera de Comerţ şi Industrie, este preşedintele Asociaţiei Patronatelor Mici şi Mijlocii Vâlcea. „Cred că am intrat în afaceri pentru că nu prea mi-am dorit să am şefi. Sunt de multe ori o persoană care are curajul să rişte. În prezent trăiesc din dividendele unei firme de construcţii. Îmi ajung aceste resurse, nu sunt o persoană care îşi doreşte foarte, foarte mulţi bani. Pentru vârsta mea, cred că e suficient. Nu am fost un băiat de bani gata aşa cum ar putea fi tentaţi unii să creadă, pentru că părinţii mei nu au fost bogaţi. Această aparenţă vine probabil din faptul că am reuşit să mă descurc financiar de la o vârstă foarte fragedă, lucru care nu se întâmplă multora, din păcate. Sunt zile în care am câteva sute de mii de lei în buzunar, dar mă simt liniştit atunci când ştiu că mâine va fi bine. Mediul de afaceri din zilele noastre îţi oferă tot mai multe posibilităţi; important este să ai curajul şi puterea să le fructifici. Văd în jurul meu tineri care-şi investesc banii în maşini scumpe, care au dorinţa să epateze, în loc să-şi folosească eficient sumele de care dispun”.

Familia

Vorbeşte cu sfială despre familia sa. Îl las să spună atât cât vrea, nu forţez. El ştie mai bine care este graniţa dintre lucrurile ce pot fi spuse şi universul privat. Se consideră un familist convins; este de 9 ani cu aceeaşi femeie, este căsătorit cu Măriuca de 4 ani şi au un băieţel de 6 luni, Rareş. Pe Măriuca a cunoscut-o în anul I de facultate. Erau colegi, se vedeau în fiecare zi şi într-o zi s-a întâmplat.  „Am avut o senzaţie ciudată; cred că din prima zi mi-am dat seama că o să rămânem împreună, lucru nu tocmai reconfortant pentru un tânăr aflat în primul an de facultate. Toate realizările mele cred că i se datorează în mare măsură ei, modului în care a combinat libertatea pe care mi-a lăsat-o cu unitatea familiei.  În acest fel, mi-a dat şi sentimentul libertăţii, şi cel al responsabilităţii. Am îndrăznit să-i spun direct că în maxim două săptămâni va fi prietena mea şi nu a părut a fi de acord cu această propunere. S-a rezolvat în zece zile! Am fost mai insistent şi mai iscusit decât credea ea. Ne întâlneam în fiecare seară, după cursuri, la un restaurant de lângă facultate, în Romană. A fost perioada în care am stat cel mai mult la şcoală din toată facultatea”. Primele sărbători de iarnă le-au petrecut împreună la Rm. Vâlcea. Măriuca locuia în Bucureşti iar părinţii nu prea o lăsau să plece în alt oraş. După un plan de „răpire”, potrivit căruia urmau să fugă împreună la Vâlcea, lucrurile s-au rezolvat amiabil, Măriuca primind acceptul părinţilor să-şi petreacă sărbătorile cu Bogdan. Ideea căsătoriei a venit de la sine. La fel şi copilul. „Mă consider familist deşi aloc din păcate puţin timp familiei. Poate vor veni şi vremuri mai bune. Politica mi-a acaparat cam tot timpul. Soţia nu-mi reproşează acest lucru, dar simt. Copilul nostru seamănă mult cu mama lui şi asta mă bucură. Voi încerca să nu-l forţez să aleagă un drum prestabilit. Aş vrea să aibă bunătatea şi curajul mamei lui, să semen mai puţin cu mine”.
Octavian HERŢA