Un fotbalist vâlcean merge la Euro! Joacă pentru un club de tradiţie din Germania, cu o vechime mai mare decât România Mare

Toţi microbiştii din România aşteaptă cu nerăbdare vara fotbalistică! Se anunţă una plină de spectacol. În Germania se va desfăşura Campionatul European, la care este şi România calificată. Turneul final se va desfăşura între 14 iunie şi 14 iulie. ”Tricolorii” vor avea o susţinere masivă în Germania. În grupa E vor întâlni Ucraina (pe 17 iunie, pe Allianz Arena, din Munchen), Belgia (pe 22 iunie, la Rhein Energie, din Koln), Slovacia (26 iunie, pe Waldstadion, din Frankfurt). Elevii lui Edi Iordănescu vor fi cazaţi, pe perioada Euro, la Wursburg, în Bavaria, un oraş de 130.000 de locuitori. Au acolo o bază de pregătire all-inclusive, care asigură cele mai bune condiţii. De ea beneficiază şi un fotbalist vâlcean. Marian Niţă va avea ocazia să interacţioneze cu ”tricolorii” în câteva săptămâni. El e stabilit în zonă, în Germania, de patru ani. Chiar joacă pentru un club cu mare tradiţie, care a luat fiinţă în 1976, TSV Lengfeld. E la echipa de Liga a 7-a, însă condiţiile sunt de top, incomparabile cu eşaloanele inferioare din România.
”La Vâlcea am jucat pentru mai multe echipe. În ultima parte, pentru Valea Mare, apoi am revenit la Olteţul Bălceşti, dar doar ca şi transfer. Ca şi poziţie în clasament şi liga în care joacă, Olteţul a ajuns la un moment dat la minimum istoric, dar mă bucur că acum au început să se mişte lucrurile. Cu implicarea băieţilor văd că lucrurile încep să meargă din ce în ce mai bine. Sper să fie OK. Olteţul are un loc aparte în inima mea. A fost un proiect de suflet. Am pierdut nişte ani din viaţă, poate dacă plecam mai devreme eram mai sus acum, dar nu regret. Am jucat la Superligă într-o perioadă în care activau aici echipe precum Dăeşti, Costeşti, Băbeni, Orleşti, Horezu. O parte din ele au ajuns ulterior la Liga a III-a. Încă urmăresc fenomenul şi mi-aş dori ca SCM, echipa fanion a judeţului, să urce în Liga a II-a. Vâlcea merită o reprezentantă măcar la acest nivel, al eşalonului secund naţional. În 2020 am ajuns în Germania. Am plecat cu gândul de a-i oferi un viitor mai bun copilului meu, să-i fie bine, să aibă o viaţă fără lipsuri. Pentru el şi familie mă întorc în România de fiecare dată când am ocazia. Voi veni şi de Paşti. Acasă înseamnă, însă, acum Germania. Cu excepţia familiei, am aici tot ce am visat şi mi-am dorit, o viaţă lipsită de griji, un serviciu stabil care îmi asigură necesarul. În România lucram în vânzări. Plecam dimineaţa, mă întorceam seara. Aici, la 14.00 termin serviciul. Apoi am timp liber pentru mine, pentru relaxare şi alte plăceri, pot să merg la fotbal, să mă plimb. E o viaţă fără stres, oamenii sunt civilizaţi, autorităţile te respectă, munca îţi este apreciată şi răsplătită. Stau într-un orăşel foarte frumos, istoric, cu specific viticol, străbătut de fluviul Main. Nu cred că aş mai putea vreodată să mă întorc definitiv în România. Sunt în Wurzburg, unde va fi şi baza echipei naţionale pe perioada Campionatului European. Cu siguranţă vor fi şi antrenamente deschise publicului şi o să vă ţin la curent cu noutăţile de aici. Nu am prins bilete pentru meciurile Naţionale României, dar voi fi pe stadion la alte jocuri din cadrul turneului final din această vară. Wurzburg e o alegere bună pentru «tricolori». Şi eu mai joc fotbal, deşi nu credeam că o voi mai face vreodată după ce am plecat de acasă. Am fost mai întâi la o echipă de familie, apoi a apărut oportunitatea să joc pentru TSV Lengfeld, un club înfiinţat în 1876, practic mai vechi decât România Mare. Complexul sportiv este într-un parc. E un club mare, cu multe secţii sportive, volei, baschet, judo, fotbal, centru de copii şi multe altele. Cu restaurant propriu, terenuri de antrenamente, săli de forţă, sală de sport, de recuperare. Clubul este reprezentat în mai multe eşaloane. Ca şi condiţii şi nivel, Liga a IV-a de la ei cred că este peste Liga I de la noi. E ceva impresionant. Se joacă fotbal, toată lumea e cu zâmbetul pe buze, e încurajat jocul mai bărbătesc, adică nu de domnişoare, la orice atingere să te tăvăleşti pe jos. Nu sunt acceptate proteste, injurii. E altă mentalitate. Oamenii nu vin frustraţi, cu problemele de acasă, să-şi descarce nervii la fotbal. Aici, şi pe stradă, dacă înjuri rişti să ajungi la puşcărie. Există multă educaţie şi respect. Eu joc la Liga a VII-a, dar şi aici se fac antrenamente. Ne oferă şi o indemnizaţie lunară de 400 de euro, pentru deplasări, dar este condiţionată de prezenţa la antrenamente şi meciuri. Nivelul aici este undeva de cel al celor mai bune echipe de Liga a IV-a din România. Vezi fotbalişti adevăraţi, care nu păcălesc fotbalul. Am prins şi eu în ţară, când jucau Piticu (Relu Nica), Tibi Ninciuleanu, Negrescu, Buga, Jiu… Aveam atunci adevăraţi purtători de numere 7, 9, 10. Adică se ridicau la nivelul numărului pe care îl purtau pe spate. Erau meseriaşi. Acum rar mai apar astfel de fotbalişti. Mă consider privilegiat că am ajuns să cunosc fotbalul german. Abia aştept să-i văd pe tricolori. E un noroc şi o mare bucurie să-i pot urmări. Sper să avem şansă şi să ieşim din grupă. La mai mult nu cred că putem aspira”, a povestit Mario Niţă, fost jucător emblematic în sudul judeţului nostru, stabilit de patru ani în Germania.