”Toată lumea era în vacanţă, eu pe masa de operaţie. Am trecut prin momente grele. Număram zilele până să mă întorc pe teren”

Cu ocazia finalului de an, portarul echipei Flacăra Horezu, Rareş Sporea, ne-a acordat un scurt interviu, în care ne-a dezvăluit şi o parte din momentele mai puţin plăcute ale carierei, dar şi momentele de glorie.
• Salut, Rareş! Îţi mulţumesc pentru faptul că ai acceptat acest interviu. Pentru început aş vrea să vorbim despre un moment de excepţie din cariera ta. În urma cu aproximativ cinci ani, ai aparat poarta echipei Unirea Alba Iulia într-o partidă de Cupa României, împotriva FCSB-ului. Care sunt trăirile într-un astfel de meci?
– A fost, cu siguranţă, cel mai frumos moment din cariera mea până în acest moment. Am trăit sentimente unice. Să joci cu stadionul plin împotriva uneia dintre cele mai titrate echipe din România este visul oricărui copil.
• Ai avut nişte parade unice în acel meci, remarcat fiind inclusiv de către comentatorii posturilor TV care au transmis partida. Care crezi că a fost motivul pentru care nu ai făcut pasul către un nivel superior, la Liga a II-a?
– Au fost discuţii pentru Liga 2, dar niciodată o oferta concretă. Înălţimea probabil că a fost un factor important. Cred că dacă aş fi avut 5-6 cm în plus s-ar fi pus altfel problema. Poate nu am avut valoarea necesară să evoluez mai sus. Impresari şi alte lucruri din cercul vicios al fotbalului.
• În vara trecută, precum şi în vara acestui an, Flacăra Horezu a fost reconstruită din temelii, iar tu ai fost printre puţinii jucători care au decis să rămână aici în momentele dificile prin care a trecut clubul. Ce te-a determinat să continui la Horezu?
– Vara trecută am simţit oarecum că am o datorie morală faţă de acest club, dată fiind retrogradarea în Liga a IV-a, chiar dacă nu am putut să joc o bună perioadă de timp din cauza accidentării. Aflasem de venirea lui Adi Popa şi am simţit că o să se construiască ceva frumos. Aşa a şi fost, până au început problemele financiare. Totuşi, am reuşit să rămânem uniţi şi să ducem la bun sfârşit campionatul. Vara aceasta, cum ai spus şi tu, a apărut o nouă reconstrucţie. Nu am ştiut la ce să ne aşteptam. Deja m-am ataşat de echipă şi mi-a fost greu să plec, având în vedere că oamenii care au venit s-au dovedit a fi de cuvânt. Nu am vrut să îl părăsesc pe nea Dan (Spiridon)! :))
• Aş dori să vorbim puţin şi despre problemele medicale… Ai avut parte de o accidentare la umăr, care te-a ţinut luni la rând departe de gazon. Dar, cu toate acestea, ai revenit mai puternic şi cu evoluţii pe măsură. Cum ai trecut peste acea perioada grea?
– A fost o perioada grea, o accidentare urâtă. Toată lumea era în vacanţă. Eu eram pe masa de operaţie. Am avut norocul de a avea familia lângă mine. M-au susţinut toţi şi am trecut mai uşor peste gânduri, dureri, tot. Număram zilele până când o să termin recuperarea si o să mă întorc alături de echipă. Antrenorii pe care i-am avut mi-au oferit încredere şi mă bucur că i-am răsplătit, am făcut-o cum am putut mai bine.
• Ca o ultima întrebare, aş dori să ştiu ce obiective îţi propui pentru următorul an, atat pe plan personal cât şi cu echipa?
– În primul rând îmi doresc să fiu sănătos şi fericit. Sperăm la o clasare cât mai bună, să reuşim să ne atingem obiectul, poate chiar să prindem play-off-ul. Ar fi extraordinar! Aş dori şi să le mulţumesc tuturor oamenilor care vin la stadion şi ne susţin.
• Rareş, îţi mulţumesc mult pentru interviul acordat. Sărbători fericite şi mult succes pe plan profesional cât şi personal!
– Cu mare drag! Asemenea vă doresc, Sărbători Fericite!
• Vlad Ogrezeanu