Procurorul Cismaru a înfiinţat echipa de fotbal din Şirineasa

* Luncavăţul a fost înscrisă în competiţie în 1974

Istoria echipei de fotbal din Şirineasa se leagă de familia Săraru. Pasiunea pentru sportul-rege s-a transmis din tată în fiu, învăţătorul Ion D. Săraru a insuflat dragostea pentru fotbal nepoţilor, dar şi fiului său, Dan Săraru, care după terminarea facultăţii a hotărât să se implice serios în susţinerea unei echipe în Şirineasa.

A mai existat fotbal şi înainte, însă Luncavăţul Şirineasa a luat fiinţă în anul 1974, fiind susţinută în acel moment de Sorin Cismaru, care a ajuns între timp om de vază în societate (lucrează în prezent în cadrul Procuraturii Generale). Pe atunci transportul la meciuri se făcea, ca mai peste tot, cu maşina CAP-ului sau când nu se putea, cu un tractor cu remorcă al IAS-ului. Terenul era tot cel de acum, din curtea şcolii, însă nu avea dimensiunile regulamentare. Printre cei care făceau parte din acea echipă s-au regăsit: Ivan Mitruţ (în prezent colonel în rezervă şi consilier local la Şirineasa), Ion Moisescu (fost şef Dacia Service), Nicu Dincă (verişorul procurorului Sorin Cismaru), Nicu Cerbu „Ceakai”, dar şi primarul Dan Săraru, la acea vreme junior la echipa care a activat în campionatul judeţean până în anul 1979, după care şi-a întrerupt activitatea. În afară de echipa din Şirineasa, Dan Săraru a mai jucat fotbal şi în Liga a III-a, la Recaş, pe perioada facultăţii, iar apoi în Liga a IV-a, pentru Oltul Făgăraş. A ocupat de-a lungul timpului aproape toate funcţiile posibile în fotbal: jucător, antrenor, preşedinte, delegat.

Dan Săraru a vrut să dezerteze din armată pentru a ajunge la un la meci

„În 1984, după ce eu am terminat facultatea, am reînfiinţat echipa de fotbal sub aceeaşi denumire, Luncavăţul Şirineasa. L-am lăsat, însă, pe tatăl meu să se ocupe de ea, Ion D. Săraru. Eu am fost repartizat ca profesor de matematică la Făgăraş şi n-am mai putut pentru o vreme să mă ocup de ea. Luncavăţul a jucat în campionatul judeţean până în 1987, când s-a retras din nou, din lipsă de fonduri”, a informat Dan Săraru. Însă, în această perioadă s-au întâmplat multe lucruri care au rămas tipărite în amintirea celor care formau atunci Luncavăţul Şirineasa. Una dintre amintiri se leagă de un meci disputat la Racoviţa. „În campionatul 1985-1986, al doilea de după reînfiinţare, în etapa a II-a sau a III-a, echipa a avut meci la Racoviţa. Brigada de arbitri de la acel meci a constatat însă că terenul nu era regulamentar (nu era tuşat şi porţile nu aveau plase). Le-a fost acordat gazdelor timpul regulamentar, necesar, pentru rezolvarea unei astfel de probleme, însă cei din Racoviţa nu s-au încadrat în termen şi arbitrii au anunţat că jocul nu se mai dispută, iar echipa oaspete va câştiga meciul la „masa verde”, cu 3-0. Jucătorii noştri, încălziţi sau mai bine spus răcoriţi de pe drum (era începutul lunii septembrie), asta şi datorită, probabil, celor câteva beri pe care le-au consumat în autobuz, au considerat că pot să câştige meciul pe teren şi au insistat ca arbitrii să dea drumul jocului. Partida s-a disputat şi s-a încheiat cu scorul de 12-0 pentru echipa din Racoviţa. Aşa s-a şi omologat rezultatul. În acel moment eu efectuam la o unitatea militară din Mediaş cele două săptămâni de armată obligatorie la terminarea facultăţii, pentru obţinerea gradului militar. Am încercat să obţin învoire pentru a ajunge la meci, însă n-am reuşit. Am vrut apoi să fug din unitate, dar n-am putut. Eram foarte, foarte supărat că n-am ajuns la Racoviţa, însă când am auzit ce s-a întâmplat, am fost bucuros că n-am participat la dezastru”, şi-a amintit actualul vicepreşedinte al AJF. Din echipa acelei perioade făceau parte fraţii Brenciu, Micky Ţambrea, Gigel Buzatu, Nicu Cerbu, Gică Tudor, Oncică Hîldan, Costel Bărbuş, fraţii Negrea (băieţii secretarului Primăriei din acel moment), fraţii Dima şi alţii.

Nicolae Luca a fost preşedinte la AS Şirineasa

După episodul 1987, când echipa s-a retras din nou din competiţie, nu s-a mai jucat fotbal organizat în Şirineasa timp de 10 ani. Abia în februarie 1998, la iniţiativa lui Dan Săraru, a apărut AS Şirineasa, care a jucat în acel sezon din retur, pe programul unei alte echipe, dar fără puncte. Pe atunci Dan Săraru era implicat la Minerul Cernişoara şi cum nu putea fi „în acte” la două echipe simultan, la Şirineasa a fost numit preşedinte, pentru un sezon, Nicolae Andrei Luca („Nicuş”), cum îl alintau părinţii, care acum este vicepreşedinte la clubul de handbal Oltchim Rm. Vâlcea. Luca şi-a adus la echipă şi pe unul dintre prieteni, Adi Negoiţă, „unul mare şi slab” căruia i se spunea „Cami” (venea de la „Cămătarul”). Negoiţă, arbitru de handbal în particular, era responsabil în special cu voia bună la echipă.

Două obiective într-un an: promovarea şi Primăria

„În campionatul următor momentului reînfiinţării, în 1998-1999, echipa s-a întărit, iar în retur a avut şi un antrenor foarte valoros, pe domnul Lucian Catargiu. Iar la un moment dat a fost extrem de aproape de promovare. A jucat un meci decisiv cu Electra Rm. Vâlcea, spre sfârşitul campionatului, în mai 1999, meci la care au asistat peste 400 de spectatori, record pentru comuna Şirineasa. Ştiam că va fi multă lume şi pentru a preîntâmpina eventualele incidente, în săptămâna premergătoare, de frica unei contestaţii din partea oaspeţilor, care erau pe primul loc, am muncit toată săptămâna împreună cu jucătorii şi cu un grup de suporteri inimoşi să schimbăm porţile şi să împrejmuim terenul, care nu era regulamentar. Lucrul acesta s-a văzut în repriza a doua meciului, când am fost egalaţi. Am condus la pauză cu 1-0, însă pe final de meci am fost egalaţi prin golul juniorului Floricu („Mielul”), care era pe atunci şi elevul domnului Catargiu, la Oltchim. Ei au promovat, dar în sezonul următor, 1999-2000, AS Şirineasa a promovat în urma unui duel spectaculos cu Oltul Ioneşti (dus până aproape de ultima etapă)” şi-a mai amintit Dan Săraru. „Probabil fotbalul mi-a adus şi capital electoral pentru că în aceeaşi vară, participând pentru prima dată la alegerile electorale, am obţinut, în turul 2, la 39 de ani, fotoliul de primar”, a mărturisit întâiul gospodar din Şirineasa.

„Ole, ole, Şirineasa e în D”

Din echipa din 2000 care a obţinut promovarea în Liga a IV-a au făcut parte jucători reprezentativi din Băbeni precum Didiu, Dincă – alias „Ţapu’”, Bădălan – „Oaie”, Iordan – „Dopu’ Mare”, dar şi portarul de legendă al AS Şirineasa, Alexandru Peşterău – „Peşte” şi juniorul „Gullit” Anuţa. Jucători foarte buni au fost Duică, Gabi Iftimie, Vali Toader, dar şi autohtonii Florin Negrea, Gabi Codin, Mircea Drăgan, Ion Chiriţă. Nu trebuie uitat, însă, nici golgheterul de la AS Şirineasa din acea vreme, poştaşul din Popeşti, Cătălin Sima. Promovarea cu AS Şirineasa din judeţ în „D” a rămas cea mai frumoasă amintire a primarului Dan Săraru: „Am sărbătorit promovarea în D încă după meciul de la Malaia, din penultima etapă. Ne-am oprit la un restaurant pe Valea Oltului să sărbătorim cu mici şi bere, iar apoi cu autobuzul în care erau jucătorii şi suporterii, plus ceilalţi susţinători care ne însoţeau la fiecare meci, am mers şi am făcut turul comunei scandând, după modelul Chimiei ’74 şi ’77 («Ole, ola, Chimia  în A!»): «Ole, ole, Şirineasa e în D!». Iar „în august 2000, «biciuiţi» de domnul Ion Ştefan (nea Fane) am reuşit să aducem suprafaţa de joc la dimensiuni regulamentare. Avea la început 30 şi ceva de metri lăţime şi am ajuns la 45,5 metri. Nu am putut mai mult fiindcă ne încurca un stâlp de medie tensiune pe care l-am mutat în ianuarie 2002, înainte de returul celui de-al doilea campionat desfăşurat în Divizia D. Apoi, în vara lui 2002, cu ajutorul domnului Bobi Marin, care ne-a dat pentru o săptămână un buldozer mare şi un deservent, am reuşit, aducând câteva sute de tone de pământ, să lăţim terenul la dimensiunea actuală, de 54 de metri”, şi-a mai amintit Dan Săraru, cel care a susţinut echipa de fotbal din Şirineasa până în prezent.

Simona SIMA