EDITORIAL / We love you, Christian!

Turneul final al Campionatului European de fotbal 2020 a debutat spectaculos la Roma vinerea trecută cu o superbă ceremonie de deschidere şi cu un meci care a spart tiparele clasice ale meciurilor de deschidere, Italia – Turcia 3-0!

În primele trei zile de competiţie s-au înscris 20 de goluri în şapte meciuri, cu o medie de aproape trei goluri pe meci, ceea ce ne arată că la acest turneu final atipic vom avea spectacol, iar lucrul acesta nu poate decât să ne bucure. Ne bucurăm şi pentru că vreo 15 luni suporterii din întreaga lume (cu mici excepţii) au dus dorul fotbalului adevărat cel cu spectatori în tribune, cu cântece, cu instrumente care fac zgomot, cu steguleţe, cu oftaturi, cu aplauze, cu plânsete sau cu urale la goluri sau la final.
Câteva dintre favorite au plecat „lansat” obţinând victoria clare sau importante: Italia, Belgia, Olanda, Anglia.

Mâine (azi) urmează şi o primă încleştare a titanilor, Franţa-Germania la Munchen în grupa F, „grupa morţii” (Franţa- campioană mondială, Portugalia – campioană europeană, Germania- cea mai titrată selecţionată mondială şi europeană dintre cele 24 de participante şi Ungaria- cu Budapesta una dintre cele două gazde ale grupei).

Sâmbătă seara, însă, întregul continent parcă a stat pe loc din punct de vedere temporal, căci la meciul dintre Danemarca şi Finlanda am fost, din nou, foarte aproape de o mare tragedie- moartea unui fotbalist pe terenul de joc…
Din fericire, învăţând din greşelile trecutului, prezenţa de spirit a unui om -căpitanul Danemarcei- Kjaer-, profesionalismul medicului selecţionatei nordice, aparatura şi valoarea medicilor din echipa medicală desemnată pentru meci, au făcut ca inima lui Christian Eriksen să bată din nou după secunde/ minute de incertitudine!

După 17 minute în care se aşternuse liniştea în imensitatea stadionului de la Copenhaga, minute în care soţia lui „Chris” plângea pe gazon şi alături de ea zeci/sute de danezi şi finlandezi făceau acelaşi lucru în tribune, iar colegii de echipă ai lui Eriksen erau înmărmuriţi, targa cu fotbalistul imobilizat, dar cu ochii deschişi din nou spre viaţă a plecat spre ambulanţa care l-a dus la cel mai apropiat spital de stadion în aplauzele şi scandările instantanee ale fanilor celor două echipe.

Christian Eriksen a fost salvat şi veştile sunt îmbucurătoare, dar în mintea adevăraţilor suporteri de fotbal s-au derulat cu repeziciune, imagini şi amintiri cu cei care nu au mai putut fi salvaţi în decursul timpului în situaţii similar: Ștefan Vrăbioru (Astra Ploieşti în 1999 la un meci cu Rapidul), Cătălin Hîldan (Dinamo Bucureşti în 2000 la un meci amical la Olteniţa), Cristi Neamţu (Universitatea Craiova în 2004 la un antrenament, lovit de un coleg), Patrick Ekeng (Dinamo Bucureşti în 2016 la un meci cu Viitorul Constanţa), dar şi ale fotbaliştilor morţi în situaţii asemănătoare în Europa şi în lume: camerunezul Marc Vivien Foe la un meci Camerun-Columbia la Cupa Confederaţiilor în 2003, Miklos Feher international maghiar la un meci Benfica – Guimaraes din campionatul Portugaliei sau Antonio Puerta de la FC Sevilla după un meci cu Getafe din „La liga” spaniolă în 2012…
Christian Eriksen a fost salvat şi un val de simpatie mondial s-a revărsat apoi: numele său a fost scandat pe stadioanele pe care se joacă Euro 2020, pancarte cu mesaje de susţinere au apărut peste tot, colegul său de la Inter, belgianul Lukaku i-a dedicat ambele goluri înscrise de el în meciul cu Rusia cu expresia „I love you Chris!” rostită în faţa camerelor de luat vederi pe care o preluăm şi noi şi în titlu şi la final:
” We love you Chris!”
Aveţi grijă de voi!
• Dan-Cătălin Săraru