Disponibilizările de la Prefectură au legătură cu afacerea Lahovari

În ultimele zile, am făcut mai multe săpături pentru a afla de ce Prefectura de la Vâlcea este singura din ţară care s-a grăbit să dea afară, ca pe nişte cârpe, angajaţii profesionişti, specialişti în fondul funciar, dar şi în alte domenii ce ţin de activitatea instituţiei.

Probabil că pe mulţi îi va mira, dar concluzia la care am ajuns este aceea că disponibilizările cu cântec, putem spune chiar ilegale, de la Prefectură, n-au fost făcute neapărat pe criterii politice. Nu, se pare că unii dintre funcţionarii trimişi la plimbare n-aveau pur şi simplu „spate”, iar alţii ştiau prea multe ori au încurcat prea tare nişte afaceri imobiliare pe care doreau le puneau în scenă „şmecherii” momentului. După cum şi Guvernul a fost informat, disponibilizările de la Vâlcea au legătură inclusiv cu afacerea „Lahovari”, despre care, la un moment dat, fostul prefect Anuţa Handolescu vorbea ca despre un subiect de domeniul DNA. Ştim că, în vremea aceea, s-a făcut întâi o expertiză discutabilă, în urma căreia s-au stabilit ca „amplasament de retrocedat” cele aproape 19 hectare de pădure din vecinătatea ştrandului de la Râmnicu Vâlcea. Având în vedere că acel teren reprezenta o mină de aur pentru municipalitate, care putea dezvolta acolo un proiect pe turism ce ne-ar fi scos din foame 100 de ani de acum înainte, autorităţile judeţene şi locale, ca în multe alte cazuri similare, puteau reconstitui dreptul de proprietate în alte zone, chiar în alte localităţi, sau îi putea procopsi pe moştenitorii familiei Lahovari, ca pe 99 la sută dintre românii fără pile, cu acţiuni la Fondul Proprietatea. Însă, aici nu era cazul. Pe filieră intraseră şmecherii, vânătorii de combinaţii imobiliare, care azi conduc Prefectura şi afacerile grele din judeţ. De atunci, în Deltă în special, de unde mai nou sunt „supervizate” calamităţile ce se abat asupra judeţului nostru, s-a dus o campanie de convingere a membrilor Comisiei Judeţene de Aplicare a Legilor Fondului Funciar – atenţie!, din cadrul Prefecturii – că moştenitorii familiei Lahovari trebuie sprijiniţi să-şi primească cele 18,7 ha în Râmnicu Vâlcea, nu în altă parte, cum recomandă legea în astfel de situaţii, nu calculate în acţiuni la FP. Unii dintre membrii CJALFF, care recent au şi fost disponibilizaţi, s-au opus acestei manevre, deşi li s-au oferit drept parte 5.000 de metri pătraţi. Într-un final, după un scandal destul de puternic, Comisia a spus „pas”, aşa că cei care aveau interese în această afacere, reprezentaţi în instanţă de familia Ungureanu, au dat în judecată Prefectura. Ce a urmat? Exact ceea ce bănuiţi: instituţia nu şi-a trimis juriştii la procese, normal, unul dintre ei s-a opus blatului, iar în cele din urmă, judecătorul a dat câştig de cauză cui trebuia. După aceea, a urmat împărţeala: 2 ha – X, 0,5 ha – Y, iar restul – moştenitorii. Despre această poveste, vă spunem însă mai multe în următoarea ediţie, cu nume şi cifre. Sigur, dacă până atunci cei care se simt cu musca pe căciulă nu dau cu maşina peste noi sau plătesc vreun urainean să ne ţină calea printre blocuri.

Eduard Dulăcioiu